Ca jurnalist e de ajuns să spui că a fost redactor șef al Revistei 22 o lungă perioadă de timp. Ca scriitor e suficient de amintit că a fost tradusă în peste 10 limbi. Dacă plusezi și spui că o carte a ta a fost dramatizată și rolurile fanteziei tale au fost jucate de Marcel Iureș, Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc și Rodica Tapalagă, deja e de ajuns.
Gabriela Adameșteanu a fost prezentă săptămâna trecută la Sibiu pentru a-și lansa ultimul volum, ”Anii romantici”, o carte de „amintiri şi gînduri”. A fost un bun prilej pentru a vorbi cu ea despre Sibiu, Iohannis, politicieni și corupție. Ce a ieșit, puteți citi mai jos.
Reporter: Cum vedeți Sibiul, orașul lui Nicu Ceaușescu sau Sibiu, orașul lui Klaus Iohannis?
Gabriela Adameșteanu: Nu mă gândesc niciodată la alții când mă gândesc la un oraș. Mă gândesc la mine. Am fost în Sibiu într-un an foarte greu pentru mine. Mama mea murea atunci și am o amintire amestecată, iar la Ceaușescu nu m-am gândit niciun pic. Asta, probabil locuitorii o pot spune. Acum, desigur, toată lumea se gândește la Iohannis. Din punctul meu de vedere, e foarte interesant că după ce a apărut cartea, ceea ce mi s-a limpezit e că o ramură a familiei mele e din zona Sibiului. Nu eram conștientă de asta. Străbunica mea era din neam de oieri din Sibiu, din jurul Sibiului.
Rep.: Din Mărginime?
G. A.: Probabil. Țineam minte ce povestea tatăl meu, copil fiind, că un unchi al lui, o rudă apropiată a bunici lui venea cu oile. Ea legat chiar din transuhamnță, pentru că stăteau în comuna Toporu, chiar lângă Vlașca, spre Câmpia Dunării și se pare că era un anumit drum al oierilor.
Rep.: Și unii au rămas...
G. A.: Da, unii chiar s-au stabilit acolo, iar acest unchi, stră-unchi al tatălui meu era un personaj atât de exotic, încât copilul a ținut minte.
Rep.: Exotic în ce sens?
G. A.: Spre uimirea lor, el dormea cu oile, nu dormea în casă cu ceilalți. Legătura lui cu animalele era mai puternică decât legătura cu oamenii și în plus el nici nu vorbea aproape deloc. Era un om atât de tăcut, încât ei îi spuneau Buhu-Huhu. Nu deschidea gura. Un adevărat cioban de munte. În familia mea, tatăl meu a fost într-o familie de nouă băieți și o fată, iar o parte din acești băieți au făcut performanță intelectuală, deși erau copii de preot sărac, însă acești băieți erau extraordinari, unii dintre ei, aveau o aplecare spre muncă aproape neobișnuită în zona aceea. Oameni foarte muncitori, foarte sobri. De multe ori, eu mă gândeam, măi ăștia parcă sunt ardeleni, după modelul tipic. Cred că o parte dintre ei moșteneau ceva din gena asta. Eu când am văzut acum orașul, mi s-a părut că am plecat din România și sunt în altă țară.
Rep.: V-am întrebat în sensul în care s-a spus aproape tot timpul despre Sibiu că a fost puțin privilegiat. Și pe vremea lui Nicu Ceaușescu se spunea că în Sibiu tot mai găsești ceva de mâncare în magazine, acum după 2000 a venit Iohannis și s-a spus iar că Sibiul este privilegiat și prin relația cu Germania și așa mai departe. Simțiți chestia asta ca un om din afara urbei?
G. A.: Am simțit că este un oraș extraordinar de îngrijit și un oraș care a preluat standarde occidentale într-un fel foarte natural. Cu aprovizionarea pe timpul lui Ceaușescu știu că și Banatul era o zonă unde se zicea că e mai bine. Dar la Sibiu nu ajunsesem la vremea aceea.
Rep.: Ce părere aveți de proiectul politic Klaus Iohannis?
G. A.: Prima oară am auzit de șansele lui Iohannis cu un an înante de la fiul meu. El este generația care l-a votat cu stăruință pe Iohannis, zona să spun așa, noul middle class, corporatiștii... Nu doar că am auzit, dar am văzut că Iohannis a tot fost împachetat și servit populației și retras pentru că nu vroia unul sau altul să-l accepte. Mie, inițial, mi s-a părut fără șanse la un vot general. Fiul meu mi-a spus că va deveni președinte. Chiar a crezut că va și reuși.
Rep.: De unde credința asta?
G. A.: Nu știu. Lui i s-a părut un proiect foarte bun pentru țară. Cred că Iohannis este mai mult decât un proiect foarte bun, dar este într-un fel un proiect salvator, pentru că România ajunsese la un punct, și acum vedem asta, nu trebuie să-l explic eu foarte mult, că-l explică televizoarele...
Rep.: Și DNA-ul.
G. A.: Da, exact. Deci ajunsesem la un punct la care cineva trebuia să vină și să spună că vrea să facă altceva. Asta e important. E reconfortant când vezi că el reprezintă Românnia acum. Îmi place foarte mult cum se mișcă. Îmi place cum cu calm, prestanță, vrea să schimbe imaginea României extraordinar de proastă.
Rep.: Legat de asta, cum vedeți schimbarea de care ați pomenit și în carte. Imediat după revoluție era o primire extraordinară din Vest pentru români, iar acum vedem ce se întâmplă. Ce s-a schimbat în perioada asta?
G. A.: A durat foarte puțin.
Rep.: Nu le-a trebuit foarte mult.
G. A.: Nu știu cine i-a ajutat de aici, pentru că există multe scenarii. Violența anilor romantici ca să spun așa, pe care unii o leagă și de alte forțe externe, mă refer la mineriade, la toată violența de atunci, aceea a fost linia României. Asta, și cea a ambiguității revoluției. Au fost date foarte proaste pentru noi în primi ani.
Rep.: Și-au pierdut europenii răbdarea cu noi foarte repede?
G. A.: Eu cred că se lucrează mult cu stereotipii în presa de peste tot în lume și și-au creat o imagine și pe asta o rulează toți. Și nu sunt interesați să treacă peste această imagine.
Rep.: De ce ar fi interesați?
G. A.: Nu sunt. Eu mai spun ceva, Europa de Vest, după mine, nu a înghițit încă unificarea cu Europa de Est. Acea parte a Europei se pare că e străină, depărtată, neinteresantă.
Rep.: Unde e granița?
G. A.: Una trece pe la Budapesta – Praga, dar aceea este mult mai ușor acceptată. Cealaltă trece după noi.
Rep.: În cât timp credeți că ne va include și pe noi Europa de Vest?
G. A.: Iohannis și-a definitivat 10 ani de mandat, nu? Sper ca la sfârșitul mandatului lui, să fie multă ameliorare a situației. Este și o vină a occidentalulor. Am stat într-o rezidență în Franța și chiar m-am uitat de unde dau ei știrile: dădeau știri din Statele Unite, din Anglia și Germania , ceva. Restul, extrem de puțin. Iar în școli, informația despre Europa de Este este foarte precară.
Rep.: Legat de ce spuneați mai devreme de DNA, câți români cinstiți credeți că sunt în România?
G. A.: E greu de spus. Este tradiția aceasta a micii corupții, a bacșișului. Eu cred că mentalitatea ține,cel puțin pe vechiul Regat, de feudalismul românesc, să zicem. Dar pe de altă parte, Transilvania are alte repere, a avut altfel de feudalism. E clar că a existat corupție și în interbelicul pe care noi îl idealizăm, chiar și în perioada lui Carol avem niște scandaluri. Dar până la proporțiile la care s-a ajuns acum...
Am fost o țară care nu a mai avut o autoritate legitimă. În ciuda unui președinte jucător, statul nu a mai avut autoritate, ca dovadă, din proprietatea statului au fost scoase toate aceste sume enorme. Ceea ce uluiește este mărimea sumelor și cât de răspindită a fost această corupție. Ar fi trebuit să ne gândim, de unde să avem atâția milionari făcuți în 20 de ani? Milionarii se fac în câteva generații. E înspăimântător puțin, pentru că atunci când vezi câtă sărăcie există în multe zone din țară, e strigător la cer.
Rep.: Perioada de după 90, ați spus despre ea că a fost perioada romantică, anii romantici, cum ați cataloga acești ani de acum?
G. A.: Eu m-am gândit că și anii aceia avea violență, dar și această perioadă recentă are violența ei, dar spun că dintr-un anumit punct de vedere, această perioadă ar fi o a doua perioadă de ani romantici. Asta înseamnă implicare, dar și o speranță. O speranță că România se îndreaptă către un drum mai bun. Din când în când, era această speranță și imediat dispărea. Cred că există acum această nouă speranță.
Rep.: Vă place România de azi?
G. A.: Nu știu ce să spun. Uite, aseară, când mă plimbam prin Sibiu, îmi plăcea. Uneori spun că îmi place, dar foarte rar îmi pun această problemă. E cum ai zice îți plac părințiii tăi?. Uneori le găsești o grămadă de defecte, mai ales atunci când ești adolescent, da ce să-i faci, ăștia-s ai tăi.
Rep.: Credeți în performanța unei viitoare clase politice? Spun o viitoare clasă politică, pentru că aproape jumătate din cea de acum este în închisoare sau pe drum.
G. A.: Asta e, nu știu de unde ies, cine-i formează, pentru că nu e doar problema că aceștia au furat. Problema e că au fost și nepricepuți, nu numai că au furat. Nu doar că nu le-a păsat de interesul țării, dar nu erau pricepuți. Dacă erau niște adevărați profesioniști, nu le-ar fi ars să jefuiască în halul acesta, fără să le pese de nimic. Țara este în halul acesta și pentru că de multă vreme e o selecție inversă în clasa politică. A fost asta și în timpul lui Ceaușescu, dar dacă au ajuns și unele cadre din vremea comunistă să fie mai bune decât cadrele ăstea? Nu vreau să dau nume, dar unii care intră cu tam-tam în arest nu aveau ce căuta în funcțiile în care au fost. Niciodată. Unele din doamnele ăstea trebuiau să fie cel mult secretare și au ajuns să dispună de ministere. De aici e problema. De unde ies? Nu știu.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri:
Marcel Iureș ,
Statele Unite ,
klaus iohannis ,
Gabriela Adameşteanu ,
Tamara Buciuceanu ,
Nicu Ceauşescu ,
Din Mărginime ,
Gina Patrichi ,
Victor Rebengiuc ,
Rodica Tapalagă ,
Câmpia Dunării
Politic
Telefon:
0745 590 991
alin[at]turnulsfatului.ro
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Iliescu
Acum 2 ore
Troll.E.Buzu
Acum 2 ore
Lutte
Acum 2 ore
Pastor Marginas
Acum 3 ore
Emil