Cum injurau romanii acum 73 de ani. f...-t tuarta cerului

Academia Română, sub patronajul Regelui Mihai, a realizat în 1942, un studiu puțin special: determinarea înjurăturilor foloste de români în funcție de zona geografică. Lucrarea a fost publicată ca supliment al Atlasului Linguistic Român, unde în urma unui sondaj în rândul populației, s-a stabilit cum se se înjura, precum și diverse eufemisme pe regiuni, scrie site-ul vice.com. 

Antropologul și directorul Departamentului de Sociologie de la SNSPA, Vintilă Mihăilescu,  a explicat de ce în limba română au apărut termenii din religie. „România este un popor care se declară a fi cel mai religios din Europa. Religia este un element de identitate, de neam foarte puternic. Astfel, ea și-a făcut loc și în înjurăturile tradiționale, unde apar deseori dumnezei, sfinți, etc. Putem spune că există o trinitate în înjurăturille tradiționale, compusă din elemente sacre: mama, morți și Dumnezeu".  

Monica Busuioc, şefa Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, susține la rândul ei că termeni precum „p..ă" și „p...ă" ar trebui să fie introduși în DEX, însă pentru asta va trebui ca Academia să treacă atitudinea pudibondă, conservatoare. „Eu nu consider aceste cuvinte ca a fi obscene. Cuvintelele sunt cuvinte, ce e în spatele lor poate fi obscen. Tonul și maniera fac diferența. Așa-zisele cuvinte obscene sunt cuvinte vechi, moștenite din fondul lexical și provin din latină și slavă. Ele sunt de pe vremea când românii nu aveau nimic scris", a declarat cercetătorul pentru site-ul vice.com.

Din studiul aflat sub patronajul Regelui Mihai aflăm că la întrebarea „cum se mai înjură aici", oamenii au răspuns, printre altele: să-l omuoră dracu, sa-l calce iuda, sa-l bântuie călcătura; f...-ț tuarta cerului, kifla lu dumnezeu, pita, harhanghelii, maica precesta, sorele, beserica, troița; mînca-mn-ai camicu dim p..ă; f..ă dracu p...a mîne-ta, bată dracu p...-m mama vostă; calce-l nevoile; du-te-m p..a cui t-o făcut; f...-lu-suflitu mă-sî, f...-d muierea-n cur; mînca-l-ar frigurile; etc.

La întrebarea „are relații sexuale", străbunicii nostri au răspuns: am avut sîmbră cu muierea, am avut pat, o umblă la ia, a lăcut lucru ăla care-l fac tăț omeni, o trage, să-mpreună, am țicnit, m-an dus săm petrec cu o muiere, bagu-mă-n tini, am șăduit cu-o femeie, sâ drăgostiesc, a lucrat cu-o foată, s-a avut bini cu ia, am avut păcat cu dâsa, etc.

 

Cuvinte folosite pe regiuni, „pentru organul genital al femeii":

Crișana și Maramureș: veseleancă, născutu femeilor, trupu dila femeie, pantă, la muieri dîjos, naștire, trup, băbură, cur

Banat: sramota, nașcerie, trup

Oltenia: curu, gaură, rușine instrumentu, vîlvă, aia, gaură

Centru: dă gășiht, unialta muierească, haia, pîntici, puică, mitră, javră

Muntenia: ocara iei, păsărică, poduabă, daravela, la trupi

Moldova: partea rușînuosâ dinainti, partea fumeiascâ di rușîni, vîjoiu, vulfâ, urîcunea

Dobrogea: srămuta, piraje, pipoașcă, vulvâ

 

Eufemisme pentru penis pe regiuni:

Crișana și Maramureș: vînă, ismene, țî să vede mațălie, hîdănie, hodrobrențile, hădărag, trup, scula uomului, sărsamu dănăinte

Banat: trup, mădulariu, sramota

Oltenia: mimbru, triabă, haia, ocară

Centru: născutu, pasărea uomului, semeremteșt, țiega uomului, marfa

Muntenia: membru, trupi, daravela, poduabă, rușîni

Moldova: puțca, partia rușinuoasâ dinainti, niembru, vînă, dănănaia

Dobrogea: rușinea, pardonu, strămuta