Vineri,
30.09.2022
Cer Senin
Acum
8°C

In joc de glezne spre Semimaraton 2015: “O femeie care n-a mai alergat din liceu a parcurs 5 km la primul antrenament"

A mai rămas doar o lună până când Sibiul se va pune din nou în mişcare. Aproximativ 30 de zile până când oamenii de toate vârstele vor trăi o picătură dintr-o experienţă dătătoare de speranţă. Unii vin pentru a retrăi gloria de altădată şi a-şi bifa un nou rezultat în palmares, unii pentru a-şi stoca în memoria ochilor o nouă amintire, alta decât cea salvată în arhiva smartphone-urilor de ultimă generaţie, iar alţii pentru a-şi face noi prieteni şi a socializa alături de cei care au un hobby comun: alergatul. Indiferent de motiv, fiecare va clipi vesel, atunci când va contribui cu o bucăţică la sentimentul dătător de speranţă al celor 18 cazuri umanitare.

Pe 30 mai se va consuma o nouă ediţie a Semimaratonului Sibiu, cea de-a patra, însă, până atunci, participanţii se află într-un plin proces de oţelire a rezistenţei fizice. Pentru a oferi o mână de ajutor, organizatorul evenimentului, Fundaţia Comunitară Sibiu, organizează săptămânal o sesiune de antrenamente coordonată de Daniel Troancă, alergător la maratoane de masă în ţări ca Germania, Ungaria, Turcia şi la multe concursuri în România. Pentru a pune într-un context mai larg informaţiile legate de eveniment, Turnul Sfatului a vorbit cu Daniel Troancă, care ne-a introdus în universul Semimaratonului.

Reporter: Povestestiţi-ne când şi cum aţi luat contact cu acest eveniment?

D.T.: Ȋn 2012, am participat la prima ediție pe care am și câștigat-o. Am ajutat și la organizare cu "Bebe" (n.r. organizator Cindrel în alergare). Am fost cu o seară ȋnainte, am organizat traseul, ȋn sensul că am pus kilometri, am amenajat un pic. A doua zi am fost la concurs și am și câștigat. Probabil şi cu puţin noroc. Unul dintre băieții de pe podium, Cosmin Cândescu, e mult mai bun alergător ca mine, dar am prins o zi mai bună. Cred că reușita poate fi pusă și pe seama faptului că cunoșteam traseul, am știut când să accelerez. Este singura mea competiție de alergare pe care am câștigat-o. Pentru un amator ca mine a fost o mândrie.

 

1

Dani, într-o cursă solitară spre câştigarea Semimaratonului 2012

 

Rep.: Ce v-a făcut să rămâneți ȋn echipa organizatorică? Cum de v-aţi decis să ajutaţi în continuare?

D.T.: Am considerat după prima ediție că, totuși ca alergător sibian, e mai bine să ajut decât să particip. Consider că la nivel local dacă vrei ca un eveniment să iasă fără cusur trebuie să te implici. A cântărit mult în luarea deciziei și experiența anterioară, de la concursurile din țară și afară. Am hotărât să mă ocup de amenajarea traseului și să am grijă de securitatea acestuia, să fie totul ca la carte.

Rep.: Ediţia de anul trecut s-a disputat pe o vreme mohorâtă. Care dintre cele trei ediții vi s-a părut cea mai solicitantă, ca mod de organizare?

D.T.: Cea de anul trecut, fără dar și poate. A fost pentru prima dată când traseul a intrat ȋn oraș. Ȋn sensul că în 2013 am avut un traseu care pleca din Piața Mare, am avut o buclă mică pe la Teatrul Gong, pasajul scărilor, care este inclusă și acum ȋn traseu, dar nu implica ȋnchiderea circulației. Ȋn ediția de anul trecut, am avut un traseu complex, și din păcate ȋn Sibiu conceptul de ȋnchidere a circulației e privit cu reticență. Oamenii nu conștientizează că pentru jumătate de oră trebuie să se oprească, să nu circule cu mașina, ci să iasă să ȋncurajeze participanții. Am avut câteva situații neplăcute ȋn care au pătruns mașini și chiar dacă volunarii s-au pus ȋn fața lor au fost luați pe capotă. A fost o lipsă de bun simț. Oamenii nu conștientizează că e un concurs care poate aduce beneficii Sibiului.

Rep.: Cât de dificilă e munca pe care o depuneți pentru pregătirea unui astfel de eveniment?

D.T.: E o mare responsabilitate. Pot să zic cu mâna pe inimă că ziua de 31 mai 2014 a fost cea mai stresantă zi din viața mea. La 3 noaptea nu mai puteam dormi deja, la 6 puneam pe o ploaie torențială garduri. După ce s-a dat drumul la concurs am avut 150 de voluntari pe traseu, zece coordonatori de voluntari, cărora le-am explicat fiecare parte din traseu. Feedback-ul a fost bun. Am făcut parte și din echipa de garduri. Încărcăm seara un camion cu garduri, la 5 dimineața ne vedem la Zoo şi de obicei de acolo ȋncepem și venim spre oraș plasând garduri. Apoi, când se termină concursul venim și le adunăm. E o muncă foarte solicitantă. Practic lucrezi aproape 24 de ore non-stop.

 

2

Daniel Troancă cară garduri pe o ploaie torenţială, la Semimaratonul 2014

 

Rep.: Ce noutăți va avea traseul din acest an?

D.T.: Ȋmpreună cu Cipi de la Fundaţia Comunitară am gândit traseul ȋncât să-l simplificăm, pentru ca Primăria și Poliția să fie mulțumite și să nu fie intersecții multe ȋnchise și totul să se desfășoare repede. Avem un traseu de 4 km prin Centrul Istoric. Ȋn momentul ȋn care a trecut ultimul concurent prin Piața Mare și Bălcescu, putem spune că circulația, ȋn afară de intersecția Tribunei cu Bălcescu, e degrevată. Pentru cei 4 km ȋnseamnă că noi ȋnchidem traseul la 9 fără 10. Din ce am calculat, ultimul om ar trebui să treacă ȋn 40 de minute până la finiș. Deci anumite intersecții stau ȋnchise doar cinci minute. Nu mi se pare o tragedie. Am fugit la Instanbul, ȋntr-o metropolă de 20 de milioane de locuitori și orașul a fost paralizat. S-a ȋnchis totul și n-am văzut pe nimeni să fie nemulțumit. La noi, oraș foarte mic, nu poți spune că sunt oameni care dimineața la 9 trebuie să fugă la serviciu, sâmbăta.

 

3

Traseul de cross, 4 km

 

4

Cursa de semimaraton, 21 km

 

Rep.: De când ați venit cu ideea de a pregăti concurenții pentru Semimaraton?

D.T.: Din 2014, Cipi a venit cu ideea aceasta. A ȋntrebat dacă există cineva care să se poată ocupa de antrenamente. El m-a pus pe mine. Eu am fost un pic reticent pentru că nu mă consider un sportiv extraordinar. Cred că sunt ȋn Sibiu oameni care ar putea să arate mult mai multe, dar din păcate le lipsește o altă calitate - implicarea. Atunci am fost de acord.  Eu sunt foarte exigent. Dacă vii la antrenamente, doresc să te implici sută la sută, trebuie să dai tot ce poți.

Rep.: Ați  mai ȋntâlnit persoane care invocau diferite motive pentru a absenta de la antrenament?

D.T.: Da. Dar dacă fac din an ȋn Paști o să le fie foarte greu. O să termine concursul, dar una e să termini falnic, și una e să te târâi. E alegerea fiecăruia. Deși e mai plăcută senzația când ţi-e greu, pentru că rămâi cu sentimentul că ți-ai ȋnvins durerea.

Rep.: Antrenamentele cum decurg și cum se desfășoară?

D.T.: Ne vedem la 18, ȋn fiecare marți. Facem ȋncălzirea, ȋn Sub Arini. Poate participa oricine. Eu mă adaptez la condiția fizică pe care o are ȋn momentul de față, ce a fugit ȋnainte. Eu ȋl observ cum aleargă, ce suflu are, cât poate. Facem o tură, jumătate de tură, nicio problemă. Le explic cum să respiri, cum să calci, ce ȋnseamnă alimentație, echipament. Le fac un program. Am avut o femeie săptămâna trecută de a zis că nu a mai alergat din liceu. A alergat 5 km din prima. Multă lume mă ȋntreabă ce să facă ȋn restul săptămânii, cum să se pregătească. Antrenamentul se face prin Sub Arini, facem tura mare, trecem pe la Silva, traseul de 2,4 km. La prima tură ȋncercăm să păstrăm același ritm, după care ȋi diferențiem: cros și semimaraton. Intervalele vor fi diferite. La sfârșit, facem așa numita "valoarea zilei". Alergăm o tură de parc ȋntr-o intensitate ridicată și vedem fiecare unde se situează. Trebuie să tragem un pic de noi.

Rep.: Și cum au reacționat la ceea ce le-aţi explicat? Întreb pentru că mulţi au preconcepţia că e uşor să alergi...

D.T.: Ei știau lucrurile acestea de pe internet, dar e altcumva când ȋți arată cineva. Oricum e foarte greu să pui ȋn practică imediat. Mie la maraton mi s-a spus că greșesc alergarea și mi-a luat cam trei luni să-mi corectez mișcările. E normal, tu ai instinctul tău. Mâinile trebuie să le ții paralel cu corpul, dacă tu le ții ȋnclinate spre interior tu faci o mișcare pe ax care ȋți ȋmpiedică alergarea. Talpa trebuie să ruleze pe asfalt, fără să se audă bătăi, pașii trebuie să fie mici, e inestetică alergarea, dar ȋți protejează gleznele. Eu gândesc ȋn perspectivă, poate mulți dintre ei nu se pregătesc doar pentru Semimaraton, ci vor alerga și ȋn viitor. Mulți dintre ei au zis că ȋi dor tibiile. E cazul clasic când nu alergi ȋntr-o poziție corectă sau alergi ȋn diferiți teneși incomozi. Oricum, dacă rulezi corect nu ar trebui să te doară, dar bine ar fi să ai adidașii clasici de running.

Rep.: Câți oameni vin la pregătire pe sesiune?

D.T.: Ultima dată au fost 20, dar media e de 15. Problema a fost și vremea rea. Eu sunt convins că dacă va da soarele, vor veni 30-40.

Rep.: Sunteţi dezamăgit de numărul mic de participanţi la sesiunea de antrenamente? Vă așteptați să vină mai mulți?

D.T.: Nu pot să zic că sunt dezamăgit, dar mă așteptam la un număr mai mare, pentru că e o ocazie de a ȋnvăța lucruri noi.

 

5

Dani coordonează “încălzirea” şi explică câteva noţiuni de teorie

 

Rep.: V-ați gândit să aduceți atleți de performanță care să le dea un imbold celor participanți?

D.T.: Desigur. Ne-am gândit ca la fiecare antrenament din cele patru rămase să avem câte un invitat de marcă, cu o vastă experiență. Le dau cuvântul acestoră să le povestească oamenilor despre experiența lor. Oamenii aceștia sunt o enciclopedie. Mă refer la Cosmin Cândescu, Daniela Cȋrlan, Dani Scrob și Francisc Saroși. Daniela Cȋrlan, participantă la Olimpiadă ȋn 2004. Francisc Saroși are vreo 780 de medalii, mănâncă sportul pe pâine. A practicat tot ce se putea practica: ski fond, alergare, triatlon, pentatlon, deține recordul Elveției la 100 km alergare. Are o experiență fantastică. Cosmin a fost la semimaratonul de la Viena, locul 9, ȋntr-un concurs unde a alergat Haile Gebrselassie, campion olimpic și mondial.

Rep.: Care a fost cea mai în vârstă persoană ce a venit la antrenamente?

D.T.: Am avut o doamnă de 50 de ani, anul trecut.

Rep.: Dar cea mai tânără?

D.T.: Am avut doi frățiori, unul dintre ei avea șase ani. Alerga o bucățică, se mai urca pe bicicletă, iar alerga. Oricum, ambii părinții erau alergători, au participat la Semimaraton.

Rep.: De unde credeţi că ȋşi trage seva motivațională o persoană aflată la o vârstă ȋnaintată?

D.T.: Din punctul meu de vedere, ei oricum sunt obișnuiți cu sportul și Semimaratonul le-au dat ocazia să progreseze ȋn domeniul acesta. Oricum ei sunt mai ȋnțelepți la vârsta aceasta.  Ei știu că se pot autodepăși și au nevoie de un sfat. O fac pentru plăcere, pentru socializare. E foarte frumos când alergi ȋn grup, te simți altfel. Pentru majoritatea, alergatul singur e trist, dar pe mine mă motivează, ȋmi place. Pentru că e  mai greu când alergi singur. Oamenii vin de regulă pentru socializare, pentru a ȋnvăța lucruri noi, când ai antrenament și zici că vii ești cam obligat să vii, când ți-ai dat cuvântul. 

Rep.: Dacă cineva vrea să vină acum, mai poate să atingă nivelul maxim, mă refer măcar să fie capabil să termine cursa, indiferent de locul pe care-l va ocupa?

D.T.: Să termine da, dacă are voință mare. Ȋntr-o lună poate să acumuleze condiția fizică necesară. Chiar dacă e foarte greu. Am avut anul trecut două domnișoare care au venit ȋnainte cu o lună de concurs, au fost neȋncrezătoare, ȋn sensul că ȋn afară de clasicul antrenament de la semimaraton, nu prea se pregăteau cum trebuie ȋn afara acestuia. Dar au ȋncheiat cursa, chiar dacă printre ultimele. Însă să termini un semimaraton nu e la ȋndemâna oricui. Dacă ȋți dorești cu adevărat poți termina fără dar și poate. Marea majoritate vin ca să participe. Bineȋnțeles, mai sunt și cei care se pregătesc intens, au experiență, și ȋși doresc să aibă ȋn palmares Semimaratonul câștigat. Mi se umple inima de bucurie când văd oamenii că aleargă pe străzile orașului.

Rep.: Se poate spune că mai frumoasă este călătoria decât destinația? Ȋn sensul că, până să ajungi să treci linia de final, parcurgi mulți kilometri de antrenament și cunoști multe persoane noi...

D.T.: Da, după cum ați spus concursul ȋn sine este țelul suprem. Să vii la antrenamente ȋnseamnă să fii riguros, constant, ȋți faci un program și ȋl respecți. Și atunci când termini concursul cu un timp bun pe care l-ai antrenat, acest fapt ȋți dă aripi, ȋncredere ȋn ceea ce ȋnseamnă viața. Eu la primul maraton din viață nu eram pregătit, dar când am trecut linia de sosire am zis că totul este posibil.

Rep.: Cum vedeţi traiectoria evenimentului de la an la an? Se poate spune că este în ascensiune?

D.T.: Suntem ȋntr-o creștere vizibilă. Avem cel mai frumos traseu din România, o pot spune cu mâna pe inimă. Sub Ariniul care este o oază de verdeață. Grădina zoologică, iar despre muzeul Astra nu mai ai ce să mai zici. Din păcate, Fundația Comunitară se bazează pe voluntari și fără implicarea unor oameni profesioniști este greu să dezvoltăm evenimentul din punct de vederere marketing, mediatic. Dar, până la urmă, tot răul spre bine, pentru că e un eveniment ce se adresează comunității sibiene. Nu putem să atragem din alte orașe, dar sunt convins că vor veni. Acum când spui Sibiu zici că e Mecca. Vin aici, văd orașul, aleargă, și s-au ales cu un weekend frumos. Noi mergem din inerție, dar vrem să trecem la un alt nivel, ȋnsă totul implică oameni profesioniști și bani mai mulți. Sperăm ca anul acesta să avem 1000 de alergători, ceea ce e foarte bine. Atâția ne-am propus, dar vom vedea ce o să fie. Ȋn anii trecuți au fost 700. Chiar dacă nu reușim să strângem atâția, e important să punem Sibiul ȋn mișcare.

 

6

Startul ediţiei 2014 a Semimaratonului

 

Rep.: Până la urmă toate eforturile merită. Multe persoane au nevoie de ajutorul fiecăruia dintre cei prezenți la Semimaraton...

D.T.: Acesta e marele câștig. 1 miliard de lei au fost fondurile care s-au strâns anul trecut, o mare parte din bani s-a folosit pentru cumpărarea unui incubator pentru nou născuți. Ȋi dai o șansă unui copil născut prematur să crească, să se dezvolte normal. Fiecare care a contribuit cu un bănut are o părticică din incubatorul acela. Gândindu-te la asta, e suficientă motivația, nu-ţi mai trebuie altceva…

Foto: www.maratonsibiu.ro

Pentru a te înscrie la Semimaraton 2015 intră pe site-ul oficial al evenimentului: www.maratonsibiu.ro

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Adrian Stoinea

de Adrian Stoinea

Sport
Telefon:
0764 614 986

Comentarii

4 comentarii

Andrei

Acum 7 ani

Donatie 90 de lei? Asa mult? Adica atat este taxa de participare. Adica salariul minim pe 2 zile in Romania. Si mai muncesti si sa alergi, dar fara a fi platit; cam cat pentru inca o zi de munca. De ce se vrea sa para un maraton, cand de fapt este o campanie de donatii prin exploatarea pasiunii unora de a alerga? La maratonul din urma cu doi ani, un prieten care a venit din Cluj sperand sa castige ceva bani ca premiu, dupa ce a luat locul 1 la stafeta, a fost dezamagit sa afle ca nu se dau premii cum se astepta el, ci doar o masa la restaurant. Auzi tu? Anul asta vroiam sa particip, dar m-am razgandit. Prefer sa alerg de capul meu un semimaraton, ca anonim, si sa donez acei bani daca si cand consider eu. Rusine!
Raspunde

Mitica

Acum 7 ani

@ Andrei Pentru faptul că suntem cu mult în urma unor țări din punct de vedere al modului în care este privit sportul e de vină mentalitatea asta: ”pentru fiecare inspirație și expirație trebuie să fiu plătit”. Serios? Nu cumva crezi că părinții tăi sunt datori cu o taxă pentru că te-au produs? Te rog transmite-i prietenului tău din Cluj să-și caute (încă) un job dacă are nevoie de bani. De alergat, poate alerga pentru sănătatea lui, pe care dacă o dobândește, va scuti ulterior alți bani - aceia pe care nu va mai fi nevoit să-i cheltuie pe medicamente...
Raspunde

Alex

Acum 7 ani

Inteleg ca prietenul tau a mai participat la evenimente de gen si totusi nu a citit in ce constau premiile. E ca si cum eu ma duc la Wings for Life si i strang pe aia de gat la sfarsit ca nu imi dau bani. Cat de oligofren sa fi...a si daca tot ti se par multi 90 de lei, atunci nu te inscrie. Mie mi se pare unul din cele mai bune evenimente pentru comunitatea noastra, iar daca tu ai ceva impotriva, mai sunt o gramada de alte evenimente de gen cu premii. Nu te opreste nimeni si nu te obliga nimeni. Rusine tie ca ai o gandire de omul pesterii. Doar sa castigi si sa nu dai nimic inapoi. E greu cu altruismul, dar daca tot nu sti ce e aia macat taci. Nu intereseaza pe nimeni parerea unui egoist la o strangere de fonduri.
Raspunde

Cristina

Acum 7 ani

@Andrei tu de fapt nu ai inteles ce inseamna un eveniment (sportiv) caritabil. Si se pare ca nici prietenul tau din Cj. Sa ne anunti si pe noi cand ai chef sa donezi niste bani undeva din toata inima. Succes la alergat!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus