Fostul contracandidat al lui Iohannis: E prea multa lehamite

17 Mai 2015 23:09

Dragoș Floarea a fost candidatul USL la alegerile locale din 2012 și vrea să pună punct carierei politce după încheierea mandatului de consilier local. Nu înainte, însă, de a pune pe picioare un proiect cu care, spune, el, s-ar putea rezolva problema bazelor sportive pentru elevi: achiziționarea clădirii Trident, de la ieșirea spre Alba Iulia și transformarea ei într-o sală polivalentă destinată sportului.

Reporter: Ești nebun?

Dragoș Floarea: Nu știu, s-ar putea.

Rep.: De ce te-ai implicat în politică?

D. F.: Exclusiv pentru copii. Exclusiv. Chiar cred cu toată tăria că în Sibiu putem face performanță. Și nu vorbesc neapărat de înalta performanță, dar plecând de la nivelul copiilor, al elevilor, chiar putem face ceva. Suntem foarte deficitari, foarte în spate. Și e păcat că avem atâtea talente în orașul ăsta. Dar e păcat, pentru că știi cum se zice: te naști talent, mori speranță.

Rep.: E adevărat că o familie, cu cât e mai bogată, cu atât își îndepărtează copilul de sport?

D. F.: Până-și dă seama părintele că de fapt chiar trebuie să facă sport.

Rep.: Și când își dau seama părinții?

D. F.: Să știi că majoritatea părinților își dau seama când copiii lor au 18 ani, și e foarte târziu. Asta trebuie să facă profesorul de sport, antrenorul: să conștientizeze părintele. Părintele trebuie să înțeleagă din gura noastră că el este obligat să-și trimită copilul la sport. De asta am intrat în Consiliul Local, ca să rezolvăm chestia asta. Dar luptăm tot prin ONG-uri, tot prin asociații...

Rep.: Toată lumea așteaptă ceva de la stat...

D. F.: De aia mi-am făcut club privat, că aștept de la stat....

Rep.: Și nu avem nimic, în timp ce alte județe au. Există sport subvenționat la Târgu Mureș, Oradea, Brașov...

D. F.: Să spun că s-au semnat foarte multe parteneriate public-private de care Sibiul încă nu știe? De asta rezistă sportul acolo. Este Steaua sau CSM București. Uite, CSM București, cu Dan Dacian, un sibian de-al nostru face performanță. E născut, crescut aici și a preferat Bucureștiul. Și asta din cauza marelui conservatorism pe care-l are sibianul. Foarte conservatori...

Rep.: Și ce rezolvi cu PC Sibiu?

D. F.: Cu tot respectul pe care-l port lui Costică Sofronie, pentru colegii care sunt la Partidul Conservator... Tu știi foarte bine că a dat ordonanța aia Ponta cu care puteai să rămâi liber, puteai să pleci din partid. Și eu puteam să rămân liber, dar din respect pentru nea Costică am rămas în partid. M-a impresionat prin puterea lui, prin munca lui, cu toți primarii prin județ... E senzațional omul, chiar dacă o face în stilul lui, mai băbește, dar toată lumea îl iubește, așa ceva n-am văzut. Omul știe să se apropie.

Rep.: Dar există partidul ăsta în realitate?

D. F.: Acum dacă există, ce să spun eu tare? Când n-am mai fost la nicio ședință de când s-a unit cu PSD-ul... Exagerez, acum, am fost la câteva, dar nu ne-am nimerit. Să știi că au venit niște oameni, inclusiv din spațiul public, ingineri, universitari, niște oameni foarte faini, pe care tot domnul Sofronie i-a adus. Să știi că spre deosebire de momentul în care mergeam prima dată la ședințe, prin 2012, ca un școlar, și erau acolo câțiva de-i puteai întreba «băi băieți, voi intrați toți într-un autobuz?»... Să știi că sunt acum vreo 70 de persoane la fiecare ședință. Vorbesc de județ. La municipiu, că acolo a fost creșterea, sper că se miște. Ce-a ținut de mine, că n-am făcut-o atât de vocal în ceea ce privește PC, în primul și primul rând sunt împăcat cu mine, cu ce am făcut.

Rep.: Mai vrei un mandat?

D. F.: Sincer să spun, nici asta nu ar trebui să o spun, dar nu mai vreau. Mă chinui cât pot de mult, pentru că până la anu,l în 2016, am un proiect super tare. Am văzut că cu doamna Fodor ai posibilitatea să dialoghezi, îmi place foarte mult de ea. Dacă punem în aplicare proiectul acesta, crede-mă că rămâne ceva după mine.

Rep.: Despre ce e vorba?

D. F.: (n.r. râde). No, vezi cum mă faci acum să vorbesc și ar trebui să iasă cu el doamna Fodor? Eu m-am gândit să ia Primăria Sibiu clădirea Tridentului de lângă Metro. M-am interesat, am fost pe banii mei, am văzut ce putem face, să luăm clădirea de la firma de recuperare. Investiția totală e undeva la opt milioane de euro și acolo îți intră vreo 16 terenuri de sport. Mai mult de atât, s-a deschis săptămâna trecută axa pentru proiecte sportive, baze sportive și așa mai departe, și Primăria ar trebui să vină cu un suport de vreun milion de euro.

Rep.: Ceea ce nu e atât de mult...

D. F.: E totuși 1% din bugetul Sibiului, dar pentru o linie atât de largă de oameni, sunt copiii, tot ce înseamnă sport juvenil, că-i de performanță, că sunt organizații, școli, pe toate le muți acolo. Faci ca DPC-ul sau Urbana, un serviciu în subordinea Consiliului Local, iar de acolo, profitul îl reîntorci tot în sportul sibian, bani pe care nu-i mai dai din buget, din agenda sportivă și așa mai departe. Îi ai tot timpul. Dar trebuie să ai un manager foarte bun.

Rep.: Te interesează postul ăsta de manager?

D. F.: Mă, nu știu dacă mă interesează, acolo trebuie să dai acces la copii, dar și la oameni mari. Nu, nu cred că m-ar interesa, dar trebuie să fie un om capabil, nu contează cine e. Și să-l poți schimba la fel de repede dacă nu e bun, nu discutăm. Că dacă-l împământenești acolo, nu-l mai poți scoate. Acum să vedem, eu sper ca doamna Fodor să fie de acord.

Ca să vorbesc pe românește, e prea multă lehamite

Rep.: Ți-au schimbat optica acești trei ani care au trecut față de ce se întâmplă în administrație?

D. F.: Nu, nu mi-a schimbat-o. Eu îți spun de ce sunt dezamăgit. Ca să vorbesc pe românește, e prea multă lehamite. Ăsta e cuvântul care cred eu că se potrivește cel mai bine.

Rep.: De unde lehamitea asta?

D. F.: Nu știu, cred că din comoditate. Eu așa am perceput-o. Dar să nu mă înțelegi că toată lumea, nu. Starea de spirit... Și-ți spun și de unde pleacă: din faptul că ăștia din primăria pleacă acasă cu 900 de lei.

Rep.: Dacă ar avea 1500 nu ar fi la fel?

D. F.: Eu nu cred că ar fi la fel.

Rep.: În cât timp ar fi înapoi, în starea de lehamite, dacă ar primi acum 1500 de lei?

D. F.: Vezi, atunci tu trebuie să-i acorzi un venit, în așa fel, încât să nu fie tentat să plece. Dar sunt mulți oameni dedicați, chiar și așa. Legat de ce se întâmplă în politică, mie mi-e greu să spun cum să faci mai mulți oameni să-i aduci să facă niște chestii dezinteresați, pentru ceeea ce s-au dus ei acolo. Nu trebuie să-ți iasă nimic. Să-ți dau un exemplu, e casa de copii de vis-a-vis de Liceul Goga. Săracii, nu vrei să-i vezi, cu handicap, și am zis hai să-i băgăm o dată pe săptămână în sală, la Goga. Asistentele au zis că vin de acasă, numai să meargă, o dată pe săptămână. În afară de directorul de acolo de la cămin nu vrea nimeni.

Rep.: Când se va schimba ceva?

D. F.: Când peste 50% din oamenii implicați în politică vor vrea asta.

Rep.: Acum câți vor?

D. F.: Nu știu dacă vor fi 10%. Pot să greșesc...

Dialogul cu Fodor e mult mai pământesc

Rep.: Ți-e lehamite de politică?

D. F.: Mi-e lehamite bine. Mi-e lehamite. Adevărul e că atunci când urma să merg la primărie, toți vorbeau frumos, știi? Acum și eu aveam un pitic pe creier cu copiii ăștia. Eu timp de trei ani de zile n-am putut să ajung în audiență la Iohannis. Și am zis, gata, tot ajung. Și am intrat în Consiliu.

Rep.: Cum a fost prima întâlnire de după alegeri?

D. F.: OK. Noi ne știam de pe stradă. El a stat la trei case de mine, era vecin, dar nu puteam spune în campanie așa ceva. Am fost singurul din opoziție, din Consiliul Local, pe care l-a chemat la Cotroceni. De fiecare dată când m-am dus la el, m-a primit. Acum, poate că nu de fiecare dată era răspunsul așteptat și era ceva ce puteam să facem a doua zi, pentru că la el trebuia să treacă un an, un an jumate, calculat ca sasul. Stai un pic, stai un pic... Dacă am învățat ceva în ăștia trei ani, apăi am învățat să am răbdare. N-am crezut că învăț asta niciodată. Ziceam înainte «mergem la mare». «Când?» «Acum!» Eu nu înțelegeam în prima fază cum îmi putea zice el să ne auzim peste o lună. O lună? Păi nu-i mult o lună? O lună de zile, vedem peste două luni...

Rep.: Cum e Astrid Fodor?

D. F.: Să știi că dialogul pe care îl ai cu ea, e mult mai pământesc. Nu e «da», «nu», o chestie fără prea multe cuvinte. La ea e dialog, să știi. Și-ți argumentează chiar dacă se poate, chiar dacă nu se poate. La Iohannis trebuia să te gândești de ce nu, sau să presupui, pentru că nu-ți zicea. Mie îmi place mult de ea.

Rep.: O votezi?

D. F.: Acum nu știu... Eu personal aș vota-o. Eu știu că tu vrei un articol senzațional de presă din mine, dar dacă ea reușește să se capaciteze... Eu cred că ea e mai mult decât implicată și faptul că e puțin copleșită de foarte multe de câte se ocupă, cred că e puțin copleșită. Și vine după o situație complicată. În Sibiu, pe vremea lui Iohannis, dacă era un gunoi în Piața Mare, nu-l vedea nimeni. Acum, pe același gunoi îl vede toată lumea. Dar eu o văd OK, să știi...

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi