Interviu cu Gerold Hermann, directorul Colegiului National Brukenthal: Da, intentionam si speram sa putem folosi cladirea Liceului de Arta, dar nu cu orice pret!

17 Mai 2015 23:00

În toate discuțiile, dezbaterile și protestele legate de mutarea Colegiului Agricol a fost arătat cu degetul și Colegiul Brukenthal. De la care, de fapt, ar fi pornit întregul lanț al acțiunilor. Însă nimeni nu i-a auzit vreodată pe cei de la Brukenthal să ia cuvântul. Până acum.

Reporter: Multă lume spune că mutarea Colegiului Agricol pornește, de fapt, de la intenția dumneavoastră de a extinde Colegiul Brukenthal în spațiul unde funcționează acum Liceul Artă, care la rândul lui trebuie să se mute în spațiul unde funcționează Colegiul Agricol. Așa că vă întreb direct: vreți să vă extindeți în spațiile Liceului de Artă?

Gerold Herman: Întrebarea dumneavoastră este pe deplin justificată. Dar sunt multe aspecte aici și aș vrea să le luăm pe rând. În primul rând este dorința părinților copiilor care învață la Colegiul Brukenthal de a avea clasele V-VIII de dimineață, dorință absolut justificată. Suntem totuși în anul 2015, nu cred că este normal să lucrăm în două schimburi. Este o solicitare enormă pentru părinți, care nu pot supraveghea copiii dimineața acasă pentru că sunt la serviciu, pentru profesori care lucrează și ei de multe ori în două schimburi și pentru conducerea școlii situația este puțin stânjenitoare. Pe de altă parte, prin darea în folosință a sălii de sport, pe care o folosim la comun cu Liceul de Artă, condițiile noastre s-au îmbunătățit față de ce era acum 20 de ani. Da, intenționăm și sperăm că se va găsi o soluție ca să putem folosi o clădire nouă pentru noi, cea de la Liceul de Artă, dar nu cu orice preț! Doar în momentul în care se găsesc condiții acceptabile, omenești, pentru toți cei care sunt implicați.

Rep.: Nimeni nu contestă dreptul dumneavoastră și al școlii pe care o conduceți de a dori condiții mai bune. Toată lumea dorește condiții mai bune. Dar despre ce spații este vorba, concret, și care este soluția la care v-ați gândit?

G. H.: Eu nu cred într-o soluție din aceasta intermediară. Eu sper și cred că se vor găsi condiții, cel puțin acceptabile, și pentru Liceul de Artă și pentru Liceul Agricol, ca într-un an, doi, trei, câți or mai trece, să avem posibilitatea de a ne muta...

Rep.: Deci nu ați pus dumneavoastră condiții că vreți să mutați acum sau cât mai repede?

G. H.: Eu nu pot să cer evacuarea altei școli. Ar fi un gest necolegial. Părinții pot cere orice pentru copiii lor.

Rep.: Și este justificat?

G. H.: Noi colaborăm bine cu Biserica Evanghelică. Această clădire în care ne aflăm acum a trecut în proprietate Bisericii Evanghelice fără niciun fel de problemă, fără discuții, părinții nici n-au știut. Adică a fost o chestie pur formală de schimbare a unor hârtii. Deci colaborăm bine cu Biserica, colaborăm foarte bine cu Inspectoratul Școlar și colaborăm bine cu primăria. Dar, având în vedere acest întreg complex, eu nu pot să apar ca unul, ca un director și să cer evacuarea altuia! Mi se pare o chestie de bun gust, de tratare omenească a subiectului.

Rep.: Anul trecut, când s-a pus problema mutării Liceului de Artă, dânșii se plângeau de faptul că ar fi necesare reparații serioase la clădire. Dumneavoastră luați în calcul astfel de lucrări de îmbunătățire, dacă vă mutați acolo?

G. H.: Sigur că da. Parohia Evanghelică este proprietarul clădirii și atunci, înainte de a se muta cineva, indiferent de mișcările care se vor face, este normal să fie lucrări de renovare. Făcute de Biserica Evanghelică din fondul special pentru reparații, există un astfel de fond special constituit din chiria plătită de primărie.

Rep.: Aceste detalii vă pun, pe dumneavoastră personal, într-o situație mai delicată. Sunteți și consilier local și ar trebui să vă ocupați și de problemele celorlaltor școli, în timp ce trebuie să vă urmăriți și interesele școlii pe care o conduceți.

G. H.: Eu nu cred că este un conflict de interese la nivelul moral. Eu fac parte din grupul FDGR care niciodată nu a pledat pentru favorizarea unui anumit grup sau a unui anumit scop. Sunteți foarte tânăr, nu cred că știți cum a fost în 1990 cu evacuarea claselor cu limbă de predare română din liceele maghiare. În 1990 a trebuit să plece. Imediat.

Rep.: Adevărul este că sunt prea tânăr...

G. H.: Da, dar trebuie să știți că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată la noi. La Liceul Brukenthal, care pe atunci se numea altfel, toate clasele cu limbă de predare română au continuat fără să mai fie primiți alții. Au terminat unde au intrat, fără discuție, fără circ, fără scandal. Așa o soluție dorim și acum.

Rep.: Cam care este în prezent ponderea copiilor pe etnie în școala pe care o conduceți? Lumea, în general, crede că predomină cei de etnie germană.

G. H.: În niciun caz! Peste 90 la sută sunt copii care acasă, în familie, vorbesc numai limba română. Criteriul predominant este cel al performanței. Avem aceleași condiții de admitere ca orice școală de stat din România, repartiție în baza mediei de admitere. Niciun alt criteriu, decât cel al competenței lingvistice, dacă vrei la Brukenthal trebuie să fi terminat a IV-a sau a VIII-a la o clasă cu limbă de predare germană. Alte criterii nu avem, nu există niciun fel de preferință etnică.

Rep.: Ca să tragem o concluzie, nu ați pus condiții pentru mutarea în spațiile Liceului de Artă și suneți deschiși la negocieri.

G. H.: Eu nu sunt într-o poziție în care să pot exprima condiții, ar fi total împotriva legii. Proprietar este Parohia Evanghelică, primăria închiriază spațiul școlar și Inspectoratul trebuie să se ocupe de bunul mers al învățământului în întreg județul. În final sunt trei factori, plus noi, dar noi colaborăm cu cele trei instituții... să emiți pretenții reprezintă niște afirmații gratuite. Nu pot să ies eu în presă și să emit pretenții. Noi dorința de a avea un spațiu în plus și a renunța la două schimburi o avem de ani de zile și am exprimat-o de multe ori, dar fără presă, fără demonstrații, am spus doar că situația este ingrată.

Rep.: Deci nu este o idee care v-a venit acum?

G. H.: Eu sunt director aici din 1998 și de atunci se lucra în două schimburi. De 17 ani, de când sunt aici, se lucrează în două schimburi.

Rep.: Doar că acum au apărut proteste în stradă și vociferări.

G. H.: Exact! Și din moment ce Parohia Evanghelică este proprietara celor trei clădiri sunt speranțe ca situația să se rezolve. Din punct de vedere al Parohiei este dreptul lor să facă ce vor cu spațiile lor, fără a folosi cuvinte mari, precum ”abuz”. Toate retrocedările acestea s-au făcut de o Comisie Guvernamentală, nu s-au făcut la Sibiu. Ori de câte ori sunt evenimente politice se scot în față aceleași baliverne. Uitați, Colegiul Pedagogic s-a mutat de la Ursuline în Hipodrom, Colegiul Sanitar, iarăși în Hipodrom și nimeni n-a făcut scandal. Asta e.

Rep.: În încheiere, o întrebare distinctă. Domnul Iohannis mai are clasă la Brukenthal care să-l aștepte când se întoarce acasă?

G. H.: Conform legii, funcționarii aleși își păstrează titulatura în învățământ. Conform actelor noastre, domnul Iohannis este în continuare titularul nostru și va rămâne până va reveni sau până va intra la pensie. Este un post rezervat până la întoarcerea titularului, aceasta este formularea corectă, deci nu are o clasă rezervată, ci postul este rezervat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi