Tunisienii și-au cam făcut praf țara, așa că doritorii de concedii ieftine pe tărâm african trebuie să se limiteze la europenii din Grecia, Turcia, Croația. Cei care au apucat să ajungă în Tunisia, până să înceapă măcelul, nu au cum să nu se întoarcă fără amintirea sosului picant ”harissa”. Îl găsești la aproape orice masă și e folosit la aproape orice.
Niște sibieni (oare?) s-au gândit să aducă ceva mai aproape de noi gustul mâncării tunisiene. Pentru cei care nu mai au chef să citească ce scriu mai jos, le zic de-acum că au dat-o în bară. Rău.
Acum să o luăm pe îndelete. Locația. E pe strada Ocnei, aproape de Podul Minciunilor. De fapt, sub Podul Minciunilor. În locația cu pricina s-a mai încercat un sex-shop, parcă, și o cafenea. Locul e la fel de mort din punct de vedere comercial, la fel ca multe locații ce nu intră chiar în gura târgului. Nu merge și pace bună. Intrarea e ciudată, parcă pentru un beci, nu un restaurant.
Înăuntru nu era ocupată decât o masă, din cele patru-cinci. Niște școari chiulangii au încins un joc de cărți. Împingând o sticlă de Cola de la unul la altul, cei cinci încing cărțile liniștiți.
Nu apare decât un singur angajat cu puternic accent maramureșean. Din capul locului își cere scuze că nu are un meniu. ”Suntem la început, ce să facem...” Apare undeva lipit de perete, scris cu mâna și meniul. Kebab cu vită, pui, porc, salate, sandviciuri... Cer un ”Mix Harissa”. Adică o farfurie cu o lipie, roșii, castraveți murați, salată, șnițel de pui, cascaval pane și un sos alb ce aducea a maioneză lungită. Atât. Măi băieți, harissa? Tunisia?
A apărut la un moment dat și o doamnă ce părea patroana locului și i-a cerut copiilor să se ridice. Nu ca să plece, ci ca să scoată un rucsac din lada colțarului. Anunță apoi pe toată lumea că intră în bucătărie să pregătească niște sosuri.
Omul de dincolo de tejghea se scuză încă o dată că așa e la început. ”Va veni în curând și plasma”, mă anunță vădit fericit. ”Vom avea și internet și muzică”, continuă cu veștile bune.
Nu au cum să reziste prea mult, vă zic sincer. Mâncarea nu se ridică nici măcar la nivelul unei ”kebabării” de la marginea Sibiului. Salata era fleșcăită, iar șnițelul și cașcavalul erau tari și aspre ca șmirghelul. Pentru ce ați citit până acum și o Cola am plătit 25 de lei. Dacă mă gândesc că la Billa puteam mânca o caserolă de vinete, două roșii și un copănel de pui, văd de ce nu are cum să supraviețuiască localul cu pricina. Și nici incinta nu este foarte ademenitoare. Niște colțare roșii, mese rotunde și spațiu strâmt.
Tunisienii s-ar înroși de rușine.
Ion Hamza
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Ion Hamza , Podul Minciunilor , Mix Harissa
Vizualizari: 3360
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
HBomb
Acum 1 oră
HBomb
Acum 1 oră
Nicusor Stefanuta curcubeu
Acum 1 oră
@Barosanu
Acum 2 ore
HBomb