Concluziile unui veteran din Constanta care, dupa o viata de munca, si-a gasit linistea in Sibiu

Vlad Traian este un domn ca oricare altul, cu o soție frumoasă și elegantă la braț și cu o privire care indică tinerețe dincolo de ani. Nimic nu dă de gol faptul că, tânăr fiind, a asistat la unul dintre cele mai sângeroase conflicte, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Este născut la data de 20 septembrie 1926 și, la cei 88 de ani ai săi, privește cu o oarecare liniște în urmă, și spune că, deși viața lui pare un film, întâmplările pe care le istorisește au fost realitatea acelor vremuri.

După ce a ieșit la pensie, căutând liniște, s-a mutat la Sibiu. Stă într-un apartament pe strada Cârlova și spune că este mulțumit de situația în care se află acum. Pensia este pe măsura anilor lucrați în cadrul armatei și nu se poate plânge.

Nu este un om care vorbește mult și spune că simțul oratoric îi lipsește. “Sunt multe lucruri care s-au întâmplat în timpul războiului pe care nu vreau să le spun și, de altfel, nici nu pot să le spun într-un asemenea cadru. A fost o perioadă foarte foarte dificilă”.

A făcut Școala de Ofițeri din Constanța și, după terminarea războiului, a decis să se înscrie la Academia de Tehnică Militară de unde a ieșit inginer constructor naval.

 “Am fost trimis în practică, elev fiind la Școala de Ofițeri, pe distrugătorul Ferdinand, în plin război. Seara când am plecat, preotul ne-a făcut o slujbă specială. Am plecat seara iar dimineața eram deja în apele Sevastopolului. A fost război în toată regula. Fugeam de bombardamente, cine scăpa, scăpa, cine nu, nu”.

 Acesta povestește cu cea mai mare sinceritate și emoție că împrejurarea care l-a marcat cel mai mult a fost faptul că și-a văzut colegii cum, într-un sfert de oră, au încetat din viață.

“Dormeam pe puntea vaporului, deoarece nu mai erau locuri de dormit, așa că noi dormeam pe punte. M-am trezit de dimineață să mă duc să beau niște apă. După un sfert de oră, după ce m-am întors, colegii mei nu mai erau. Au fost aruncați saci de grenade molotov, așa se numeau. Când am plecat în practică, elevi fiind, am fost trei, și m-am întors singur. Vă spun cu cea mai mare sinceritate, în apele acelea de la Sevastopol erau mai mulți oameni decât pești”.

Când e întrebat cum a trecut peste experiența războiului la o vârstă atât de fragedă, răspunde scurt că era tânăr și asta l-a ajutat atât pe plan fizic cât și psihic.

“După ce s-a încheiat războiul m-am înscris la Academia de Tehnică Militară. Am reușit să trec peste ceea ce s-a întamplat și datorită faptului că am rămas în cadrul armatei, am învățat mai multe, am înțeles mai multe din ceea ce s-a întâmplat.”

Întrebat cum vede situația actuală privind conflictele care izbucnesc în toată lumea, spune că lucrurile se complica din nou” dar mai multe nu pot să vă spun, pentru că nu mai sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Dar pot să vă spun un lucru: numai război să nu fie”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi