Pe tusa prieteniei, o singura viata la fileu. Povestea primilor sibieni castigatori la Sibiu Sands: “Back in time"

Prietenia lor s-a clădit pe bucurii mărunte, pe hore de bucurie şi pe ore de transpiraţie. Și-au citit adversarii împreună, au învăţat împreună, au râs împreună şi au mers neclintit la antrenamentele vieţii. Împreună. Unul “ridicător”, altul “secund”, au  pornit din acelaşi block start: Sibiul lor de suflet. Cu un spirit de luptător, au ajuns să-şi strângă mâna şi să salte mingea peste apărări întregi. De la o pasă venită de pe stânga pe dreapta şi de pe dreapta pe stânga, gândurile li s-au scurs prin mintea prieteniei, non-stop. Exact ca şi acum. La mai bine de 15 ani distanţă, vorbele bune au venit, când de pe stânga, când de pe dreapta şi invers, cu aceeaşi frecvenţă cu care veneau când erau acei puşti de la Clubul Sportiv Școlar Sibiu, ce aveau mintea încărcată cu tot soiul de speranţe şi visuri.

 

Primii sibieni câștigători la Sibiu Sands - categoria mixt / Foto: SILVANA ARMAT

 

Acum, tuşa elanului tineresc al generaţiei `83, printre ultimele ale Clubului Sportiv Școlar Sibiu la masculin, se amestecă fără cusur cu tuşa maturităţii unor oameni împliniţi, cu familii și cu prietenii de o viaţă. Un amestec de tuşe ce i-a găsit tot acasă, la Sibiu, pe acelaşi piedestal generator de visuri. Dan Dinculescu şi Alex Păuşescu s-au întors în timp pentru a retrăi o nouă picătură dintr-o prietenie de o durată asemănătoare cu cea a câinelui credincios Hachiko faţă de stăpânul său, profesorul japonez Hidesaburō Ueno.

 

În urmă cu mai bine de 15 ani, erau tinerele speranţe cu potenţial de la Clubul Sportiv Școlar Sibiu / Foto: SILVANA ARMAT

 

După primul meci din finala Sibiu Sands 2015, pierdut cu 0-2, vorbele bune au venit cu aceeaşi intensitate, ca la sfârșitul anilor `90,  dar şi cu acelaşi strop de culoare şi încredere faţă de camaradul de lângă. S-au ridicat, s-au scuturat de ghinion şi au devenit primii sibieni campioni la Sibiu Sands – mixt amatori, din istoria scurtă de trei ani a competiţiei, după al doilea meci (scor 2-0). O performanţă ce le-a derulat prin faţa ochilor și le-a scos la iveală, din cutia cu amintiri, trăiri poate demult uitate. Trăirile copilăriei.

 

Ambiţia și determinarea, în final, sunt răsplătite / Foto: SILVANA ARMAT

 

Pe tușa prieteniei. De o viaţă la fileu

“Suntem prieteni foarte buni de 20 de ani. Majoritatea din generaţia `83, de la juniorii lui CSȘ Sibiu, am rămas în strânse relaţii. Și acum ne întâlnim cam toţi cei care am rămas în Sibiu, săptămânal, la o mişcare în Valea Aurie, la Scoala nr.25. Suntem ca o familie. Am fost cam ultima generaţie care a mai jucat volei masculin la un nivel ridicat, la Clubul Sportiv Școlar ”, susţine Dan Dinculescu.

 

Doi oameni, o singură poveste / Foto: SILVANA ARMAT

 

“Îmi aduc aminte că eram unii dintre cei mai serioşi, ne vedeam de treabă şi au fost clipe foarte frumoase petrecute. Și tocmai de aceea ne mai descurcăm să jucăm volei cât de cât. Eu joc de 3-4 ani cu ei, pentru că am fost plecat din ţară o perioadă. Ei au jucat tot timpul, nu au făcut pauză. Eu am făcut o pauză de 2-3 ani de volei, când am plecat din Sibiu”, completează Alex Păușescu.

“Ne-am fi dorit să continuăm. Dar unde!?”

Braţ la braţ, pe tușa elanului tineresc, cei doi și-ar fi dorit să mai simtă cum sângele le curge prin vasul competiţiei la nivel înalt, însă o hienă a nepăsării le-a omorât toate gândurile sofisticate ce le susurau pe buze. “Din păcate, am ajuns până într-un punct în care s-a desfiinţat echipa din Sibiu. Noi am fi vrut să mai jucam şi altundeva, dar nu mai era nici măcar Divizia B”, deschide sertarul cu nostalgie Alex. “M-am gândit şi să plec la alte echipe, dar înălţimea nu m-a recomandat, la vârsta aceea. Aveam cu 10-15 centimetri mai puţin”, precizează Dan.

 

Elanul ambiţiei le-a rămas neschimbat / Foto: SILVANA ARMAT

 

Sincronizare fără cusur: “Ne completăm lipsurile”

Cei doi deapănă cu vervă amintirile și portretul viu al puștiilor cu entuziasmul sfârșitul anilor `90 încă nu și-a pierdut din farmecul aparte. “Alex este un jucător bun, spre foarte bun. Cu foarte mari calităţi în apărare şi, în general, este cel are îmi completează mie lipsurile în joc”, îi face portretul prietenul său, Dan.  

 

O vorbă bună și o explicaţie garantează succesul / Foto: SILVANA ARMAT

 

“Despre Dan pot spune că nu s-a schimbat cu nimic de când era junior. A rămas acelaşi băiat serios. Ne completăm din multe puncte de vedere, ne cunoaştem de 20 de ani. E firesc. Este un atacant foarte bun. Cel mai bun atacant din Sibiu, cu preluări foarte bune. Ne simţim pe teren... Dacă am jucat de când eram mici… Defecte nu avem nici unul”, spune Alex, cu ridicături în marginile gurii, în timp ce-i creionează profilul celui cu care a reușit performanţa de a deveni primii și singurii câștigători, născuţi în Sibiu, de la Sibiu Sands.  

Unele lucruri nu se schimbă niciodată

Sabin Sopa, Mihai Bulbuc, Petre Sarcău sunt câteva nume cu care își rup săptămânal câte o bucăţică din pasiunea cu mingea la fileu, pentru a o împărţi tot împreună. Împreună au fost și la Sibiu Sands. Și tot împreună au sărbătorit succesul. Ca-n copilărie. Mereu și mereu. “Mă gândeam să ajungem pe podium. Echipele au fost la un nivel destul de ridicat și mai multe ca anul trecut. A fost o performanţă mare pentru mine. Eu am participat anul trecut şi anul acesta în organizare şi ştiam exact care erau echipele. Cred că este cel mai bun turneu organizat din ţară, la amatori. Am mai fost şi la alte turnee din alte judeţe şi nivelul organizării este cu mult mai slab”, explică Dan Dinculescu.  “Noi am fost mai  norocoşi că soarele nu a bătut mereu şi am jucat şi cu ceva nori, şi pe nocturnă”, o spune Alex, cu un simţ al umorului ce ar putea descleșta orice frunte încruntată.

 

Unele lucruri nu se schimbă niciodată / / Foto: SILVANA ARMAT

 

De asemenea, soţia lui Dan, Andra Dinculescu, îi cunoaște potenţialul și afirmă că: “îmi era ciudă dacă nu câștiga. Sunt mândră, chiar foarte mândră. Mereu mă laud cu el că este un jucător desăvârșit”, susţine Andra, care a participat și ea la Sibiu Sands, alături de Mădălina Hoandră, formând singura echipă compusă doar din fete, la categoria mixt.

“Ar fi frumos să existe un teren de nisip”

“Din păcate, în Sibiu nu există nicio oportunitate de a juca volei pe plajă pe un teren de nisip. Măcar la un nivel foarte jalnic. Nouă ne-ar fi plăcut să existe un teren de genul acesta. Ne-am format şi câteva relaţii de prietenie de la celelalte echipe şi pe viitor vrem să organizăm turnee între noi, amatorii. Să ne întâlnim, să ne mişcăm, să conversăm”, conchide Dan Dinculescu.

 

“Back in time”. Povestea continuă/ Foto: SILVANA ARMAT

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi