Insieme. Unite, unite... dar nu prea tare în Piața Mare

 

La 13 ani după ce Toto Cutugno lansa Insieme-ul său la Mondialul din Italia și la șapte ani după ce pizzeria din mall împrumuta numele șlagărului (pe vremea aceea nu erau încă hit-uri, nu?), așa, mai pe la finele verii, pizzeria cu pricina deschidea și o filială într-un colț de Piață Mare. Colțul e cel dinspre strada General Magheru, înainte de restaurantul Intim, dar după cafeneaua Haller. În fața galeriilor Uniunii Artiștilor Plastici, mai precis, de vreo două săptămâni Insieme a deschis o terasă. Și atât, căci spațiu interior nu are, decât pentru bucătărie și o toaletă. Și astea sunt undeva în curtea din apropiere, așa că de la bun început să nu vă supărați pe ospătari, dar au de alergat, nu glumă, între bucătărie și mese. Tocmai de aceea, probabil, nu are niciun rost să vă îmbufnați dacă în primele zece minute nu vă bagă nimeni în seamă și trebuie să vă luați singuri meniuri de pe alte mese: chiar au de alergat ospătarii, iar noi ne-am așezat când terasa era aproape plină.

Meniul e același ca și în pizzeria din mall-ul  șelimbărean: copy-paste de la feluri de mâncare, până la prețuri. Evident, predomină pizza, cred că sunt mai bine de 40 de feluri, dar cine a stat să le numere pe toate. Mai găsiți câteva feluri de pește, porc, pui și un mușchi de vită, iar la desert... nu prea ai ce să alegi, decât cel mult o porție de clătite cu dulceață.

Ne-am așezat trei la masă și am cerut câteva ceva diferit din meniu: pe lângă obligatoria pizza, am mai comandat o porție de Carbonara, dar făcute cu penne ”al dente”, și o porție de creveți făcuți la cuptor în sos picant.

Terasa e ok, are și ceva verdeață, iar de așteptat nu am avut mai mult de 30 de minute a număra. La câtă lume era pe terasă, mergea. De la bun început trebuie spus că pizza Siciliană a primit punctajul maxim în ceea ce privește gustul. Poate cu excepția usturoiului, folosit în cantități un pic cam mari. Pe locul doi ar fi pastele, care au avut un gust bun, doar că au fost fierte până ”al dente-ul” s-a scurs de tot printre găurile sitei.

Pe ultimul loc sunt creveții. Printre cele mai scumpe feluri de mâncare din meniu. Care au venit într-un vas de sticlă, în care printre câteva polonice de bulion pluteau firimituri de brânză pimento (așa scria în meniu) și ceva urme de broccoli (cred). Toată ciorba – căci era o ciorbă până la urmă – era flancată de două ditamai roșii cherry. Cu ajutorul furculiței am înotat și după creveți: pe care aveam să îi descopăr mici, mici, mici, mărunței, mărunței, mărunței. Am cerut o lingură – altfel nu aveai cum să mănânci ce era turnat în vas – și am descoperit un gust acceptabil spre bun, picant cât să nu spui că e dulce și – iarăși - creveții mici, mici, mici, cei mai mici pe care i-am văzut preparați într-un restaurant.

Toată experiența asta ”insieme” ne-a costat nici mai mult, nici mai puțin decât 118 lei, pe nota de plată: trei lei sosul picant pentru pizza, 15 lei pentru trei sticle cu apă, 12 lei pentru două cafele, 21 de lei pentru carbonara, 22 de lei pentru pizza și 45 de lei pentru cei mai mici creveți pe care îi veți găsi într-un restaurant.

 

Micul shrimp

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi