Sportiv, antrenor, fin psiholog, tactician, preparator fizic sau filozof, toate generate într-un singur “careu magic” cu 16 corzi, de către un singur om. Le-a făcut pe toate.
În ţară, a încasat croşee cu nemiluita, s-a clătinat de la jaburi veninoase în plină figură şi a eschivat upercuturi cu miile. Dar niciodată n-a căzut la podea. Mereu s-a scuturat de ghinion şi a mers mai departe.
Vorbim despre Nelu Stoian, tipul de om care fluieră şi zâmbeşte în faţa greutăţilor. Tipul de om îndrăgostit de sport şi de noi provocări. Nelu este un caz reprezentativ pentru oamenii din România care sar coarda peste hotare, în căutarea împlinirii.
De 15 ani, Nelu a plecat în străinătate pentru o pâine mai albă, în nobila artă a boxului. Sportul despre care spune că i-a oferit totul. Dar gândul tot spre casă îi zboră, precum unui pescăruş spre Marea Neagră. Sibian de suflet şi cisnădian prin adopţie, Nelu Stoian (42 de ani) nu uită de locurile şi de oamenii, care îşi au un loc aparte în compartimentul său afectiv. An de an, “Coach” Nelu se întoarce, pentru a retrăi, picătură cu picătură, dintr-un sentiment clădit pe o prietenie pe viaţă. La locul în care pe la 16 primăveri descoperea sportul care l-a clădit ca om, la CSM Sibiu, după ce îşi încercase norocul şi la fotbal, la Inter Sibiu. Dar drumul spre ringul sălii CSM Sibiu nu i-a fost nicidecum pavat cu covor roşu. Lipsa unui viitor în box şi accentul pus “pe şcoală” l-au făcut pe acesta să facă o pauză. Să renunţe? Nici vorbă. După câţiva ani şi-a dat seama că locul său se află tot în “careul magic”. Simţea că boxul era o bucăţică ruptă din el şi i se părea că tot universul încăpea în acesta. Aşa a decis să revină ca antrenor. A absolvit Școala Naţională de Antrenori şi şi-a luat toată viaţa şi amintirile într-o valiză. Cu un act de curaj a plecat, la începutul lui 2000, la mai bine. Și-a strâns bine mănuşile şi a luat drumul Franţei, unde după mai multe “peripeţii” a şlefuit talentul a zecilor de francezi dornici să descopere arta unui sport generator de visuri.
După 12 ani petrecuţi în “Hexagon” a decis că e timpul să se lanseze într-o nouă provocare, sărind coarda spre Olanda, unde se află, în prezent, antrenor la un club de copii şi juniori din oraşul Alkmaar.
Iar în urmă cu două săptămâni, s-a întors la Sibiu unde a dat o mână mare de ajutor sportivilor de la CSM Sibiu, care îşi renovau sala de box, din bani proprii. A promis că-i va susţine necondiţionat şi că, într-o bună zi, se va întoarce acasă să implementeze boxul visat numai de el.
Pasiunea pentru box l-a împins peste mări şi ţări, după ce s-a lovit de nepăsarea sistemului de sport românesc
Reporter.: Cât de mult v-a durut să vedeţi în ce condiţii se antrenau sportivii și că doar ei, prin bani din buzunarul propriu, s-au apucat să renoveze sala?
Nelu Stoian: Renovarea sălii de către sportivi transmite un mesaj extreme de negativ către cei ce sunt plătiți și trebuie să se ocupe de asta și mai ales către societatea sibiană. Eu am participat într-o foarte mică măsură la renovarea temporară a sălii. Marele merit îi revine acestei "nebune frumoase a careului magic" Irina Stoica. Eu sunt un fel de project manager pentru aceasta, dar sincer sunt profund dezamăgit. În fiecare vacanţă vin la Sibiu, la sală, și primul sentiment, în afară igrasiei care îmi intră în oase în cinci minute, este de o oroare a secolului XX. Este incredibilă nepăsarea tuturor faţă de acest sport încă dintotdeauna. Nu suntem oaia neagră a societății, dovada stau şi zecile de medalii obținute pentru Sibiu... Oare autoritățile nu se sesizează? Clubul a făcut o construcție nouă la Olimpia unde este și noua sală de box. Acum din lipsa de fonduri nu se poate termina sala.... Ce să facă copiii ăştia cu care antrenorul s-a chinuit de ani și ani să îi aducă la acest nivel? Primăria cred că trebuie să își revadă din atribuțiile pe care le are la stadion, pentru că din tot stadionul peluza aia este cea mai deteriorată. Să laşi totul de izbeliște pentru o suma ridicolă, sună a sabotaj. Presupun că cineva vrea boxul afară din stadion pentru că este ca și "cuiul lui Pepelea".... Daţi-le o alternativă şi gata, pentru că este inuman ce se petrece.
Sala asta, din anul 1991 nu a mai primit nicio primenire... Atunci au pus linoleu pe jos, era cald... ţin minte că nu mai plecam acasă... Mai ales că făceam și două antrenamente pe zi, iubeam sala aia cu tot ce genera.... Prin 1995 a început apa să se infiltreze și încălzirea o făceam și noi la făraș. Scoteam apa afară când ploua... Dar măcar iarna aveam căldură și la duş aveam cam maximum cinci minute apă să ne spălăm... Ca la armată, ce să mai.
Rep.: Ce sentiment vă încearcă mereu când păşiţi în această sală?
N.S.: Mereu când intru în sala parcă îl văd pe regretaul maestru Nicolae Negrea, Domnul să-l ierte, făcând prezenţă la circa 20-30 înfocați sportivi (printre care și sportivi consacrați Dolana, Olteanu). Văd exact unde stătea și după prezenţă ne ținea câte o "predică" despre viaţă... Nu înțelegeam noi atunci ce și cum... Dar acum… A fost un mentor pentru noi.
Rep.: De unde credeţi că mai găsesc motivaţie boxerii din Sibiu, cunoscând situaţia și condiţiile de pregătire? Sau antrenorul Emil Bihoreanu, cum de mai rezistă de atâţia și atâţia ani?
N.S.: Motivația boxerilor vine din orgoliu.... te autodepășeşti şi asta cere foarte multă ambiţie. Maestrul Bihoreanu cred că este din păcate un ostatic al sistemului. Este angajatul clubului și ăla este locul dânsului de muncă... Dar credeți că este normal fără apa și căldură, de ani și de ani? La ce ierni sunt în România, imaginați-vă asta, şi vă spun că toți care merg în sala aia sunt eroi…
Doi campioni. Nelu Stoian şi “Nebuna frumoasă a careului magic”, Irina Stoica.
Rep.: Aţi văzut multe săli din alte ţări. Își poate imagina cineva de acolo că ar putea exista astfel de condiţii la noi?
N.S.: Nimeni în lumea asta nu își poate închipui în ce condiții mizere își desfășoară boxerii antrenamentele, în 2015, în Europa. Consider că este o pată de rușine pe obrazul urbei, sincer.
Condiţiile în care se antrenau sportivii până acum / Imaginea după mica renovare a sportivilor, cu bani din buzunarul propriu
Rep.: De ce credeţi că Ministerul nu investește în CSM?
N.S.: Nu Ministerul trebuie să investească în a rezolva această problemă, Primăria, care ar putea alocă această suma să repare tribuna, ei sunt proprietarii stadionului. Am reuşit prin numeroase campanii să facem un grup de oameni bine organizați, în jurul domnului Petre Niţeanu din București, care vor să ajute boxul sibian. Aceştia m-au contactat să mă întrebe cum să procedăm. Ca la orice proiect serios. trebuie chemat un arhitect să vadă despre ce e vorba, stabilit apoi un deviz să știm de ce sumă avem nevoie, urmând ca apoi să găsim o firma executantă, care să dea și garanţie lucrării. Am reuşit să aducem un arhitect sibian de la București cu care ne-am văzut acum circa două săptămâni, care a diagnosticat problema, urmând să ne dea un diagnostic oficial, chiar și un deviz estimativ... În mare, va fi cam maximum 15.000 euro. (sunt cam 500 mp de tribună de izolat). Această sumă nu este mare, mai ales că nu s-a investit nimic în box, în ultimii 25 ani, şi decât să construiești, eu cred că este chiar convenabil, mai ales că oprești și degradarea tribunei în același timp. Finanțarea aceasta (simbolică) trebuie să vina de la Primărie, de la sectorul de Investiții, dacă se poate cât mai repede, înaintea iernii, și toate neajunsurile se termină, sportivii putând să se pregătească într-o oarecare liniște. Plus ar trebui instalată o centrală termică care să le ofere un pic de căldură și apă caldă, de ani de zile nu mai există așa ceva... inumam. Rep.: Aţi petrecut mulţi ani în Franţa și acum sunteţi în Olanda, perioade în care aţi văzut care este diferenţa între boxul nostru și cel din Occident. Ce ne lipsește?
N.S.: Diferența este că autoritaţiile chiar se implică, nu ignoră grave abateri de la normalitate. Sistemul e bine pus la punct şi rodat, fiecare ştie de ce se ocupă şi la ce este responsabil. Nouă ne lipseşte profesionalismul, umanismul şi responsabilitatea... Mulţumesc unei mici părți din mass-media sibiane care trage semnale de alarmă, dar cred că trebuie să utilizăm arsenalul greu pentru ca Primăria să se urnească, măcar să vină să ia nota.
Rep.: Cum vi se pare boxul românesc?
N.S.: Boxul ro este în declin, ca de altfel tot sportul românesc, din păcate. Dar cu o sală ca a sibienilor cum poţi să atragi copiii în ea? Trebuie măcar un minimum de condiţii. Dintre toate sporturile de contact, boxul este singurul care se poate practică pe gratis. În cadrul antrenamentelor poți învăţa tot la fel de multe lucruri, principii, modelarea fizică și psihică, fair play , respect.
Noi nu investim în sportul de masă masiv, o să ne trezim că suntem mereu ultimii în competiții. Educând toți tinerii creăm potențiali campioni. Trebuie făcute strategii pe termen lung în sport, sănătate, educaţie, pe cel puţin 10-15 ani şi care să nu fie schimbate la schimbarea partidelor politice. Suntem de 25 ani ca un boxer în colţ care încasează într-una. Nici nu cade, nici nu scapă... păcat. Hai să facem un pic în fiecare zi şi o să vedeţi că o să reușim împreună să ajutăm societatea să reînvie.
În Olanda, autorităţile sprijină sportivii şi le oferă condiţii pentru a face performanţă
Rep.: Cum ar arăta portretul unui antrenor etalon? Se poate spune că sportivul este oglinda antrenorului?
N.S.: Antrenor ideal este persoana care ştie să șlefuiască copiii pentru că în fiecare există potențialul de a deveni, mai mult sau mai puţin, campion. Antrenorul este inspiraţia sportivului. Acesta din urmă trebuie să tindă să își depășească discipolul. Totodată, sportivul este prelungirea voinţei antrenorului, în combinație cu ceea ce este și ce dorește el însuşi .
Rep.: Există o diferenţă nativă, ca sportivi, între francezi, olandezi și români. Cum i-aţi descrie pe fiecare în parte, din ce aţi antrenat și aţi văzut?
N.S.: Cei mai motivaţi sunt olandezii.. când vin la sală dau totul. Singura diferenţă între sportivii din alte țări este sistemul sportiv, care te ajută sau nu, plus societatea în care trăiești, care îţi inoculează, cultivă sentimente şi principii solide, care te pot ajuta pe tot parcursul vieţii.
Rep.: Spuneaţi în ProSport că, pe vremea când eraţi junior, aţi fost nevoit să renunţaţi la box pentru că aţi pus școala pe primul plan și pentru că nu vedeaţi un viitor în box. Se poate spune că atunci când aţi plecat afară din ţară, v-aţi simţit oarecum dator boxului și astfel aţi decis să vă căutaţi o meserie în antrenorat, daca nu s-a putut ca pugilist?
N.S.: Există o karmă care m-a readus în box şi căruia îi sunt dator pentru că m-a ajutat să mă formez că persoană si să progresez în viaţă. Mai mult, chiar vreau şi cred că pot fi un bun antrenor, pentru că pot ajută sportivii să evite unele erori potențiale, iar experiența dobândită poate să ajute sportivii să evite surprizele deciziilor sau actelor lor. Avem un rol foarte important în viaţa şi deciziile sportivilor, deci e și o responsabilitate mare.
Antrenorul este oglinda sportivului şi invers
Rep.: Dacă ar fi să faceţi un joc de imaginaţie. Cum ar arăta propriul dumneavoastră club de box, pe care vi l-aţi dori implementat? Ce oameni aţi angaja, pe ce aţi pune accentul?
N.S.: Potențialul meu club nu ar fi în Sibiu şi nu ar fi al meu... fiind cisnădian de adopţie, am fost în concediu la Primăria Cisnadie, ca să vorbesc cu domnul primar Huja, care este aproape de sport și cu care, în mare, avem un acord să facem o sală de box acolo. Urmează să punem la punct detaliile, am fost surprins plăcut de rapiditatea deciziei, să vedem, dar sigur va fi un succes pentru copiii din Cisnădie. Altă variantă ar fi o şcoală sau club privat de box, în care aș lua doar oameni pasionaţi şi pregătiți.
Rep.: Ce filme motivaţionale le-aţi pune juniorilor care doresc să intre în arta boxului? Ar putea fi obiect de studiu, ca o tematică a voinţei, filmul Rocky? Arhicunoscuta peliculă născută din forfota pentru centura mondială, în 1975, dintre Chuck Wepner şi legendarul campion Muhammad Ali. Deşi Chuck pierduse partida la decizia arbitrilor, acesta reuşise să câştige admiraţia publicului.
N.S.: Filmul Rocky ne-a adus pe mulți la sala de box.. Acum depinde de ce feeling are fiecare. În prezent, filmul "300" reprezintă pentru mine filmul motivaţional cel mai sugestiv. Boxul românesc se află într-un impas: uite ce e la sala din Sibiu, ca exemplu. Dar nu ne lăsăm și vom încerca să umplem iarăși sălile, să fie forfota aia în care poți găsi un campion... Dacă nu găsești, nu e o problema, sportul și educă. Deci rolul lui este respectat. Rep.: Ce sfaturi i-aţi da unui tânăr care își dorește să se îndrepte spre o carieră în box?
N.S.: Tinerilor care vin să practice boxul de performantă le-aș da un timp de gândire, în care să-i vedem motivaţia. Dacă el este decis, o să îl susţin 100%, dar repet, fără motivația personală este greu. Satisfacţiile sunt mari, mai ales dacă ajungi la un nivel mare, unde au strălucit Doroftei, Diaconu, Bute, Leu ,care sunt încă modele pentru tineri.
Promite că va scoate campioni şi în România
Rep.: Pe ce mizaţi mai mult în pregătirea juniorilor, pe tehnică sau pe fizic? Ce contează mai mult pentru a se ajunge la performanţă?
N.S.: În pregătirea în box, nu poți să faci rabat de la niciun aspect al antrenamentului... De aceea nici nu este aşa ușor. Avem pregătire fizică, tehnică, tactică, mentală, şi aș adaugă "filozofia", adică imaginea pe care o transmitem, stilul clubului, identitatea. Toate acestea la un loc te ajută să fii un campion.
Rep.: De-a lungul carierei, aţi întâlnit vreun junior care să vă surprindă cu calităţile sale, încă de când a pus mănușile pentru prima data în mână?
N.S.: Juniorii care m-au impresionat au fost Adrian Bleocă, Marius Lăcătuş şi Horaţiu Crăciun din România, şi Dylan Gauthier (cu care am câştigat primă medalie în Franţa). Sunt nişte talente înnăscute.
Alături de fostul portar Dani Coman. Nelu Stoian este şi un împătimit al fotbalului. A fost prezent la partida pe care Astra a jucat-o împotriva lui Alkmaar, în Europa League.
Rep.: Se spune că boxul este sportul oamenilor săraci. Dacă facem o incursiune în istorie, observăm că mai toţi marii campioni au avut greutăţi în familie de când erau mici. Se poate spune că juniorii cu astfel de probleme sunt mult mai motivaţi decât cei care dispun de totul de a gata?
N.S.: Urăsc fraza cu "sportul oamenilor sărăci", chiar dacă are o urma de adevăr. Boxul este denumit şi nobila arta, deci motivația de a reuși vine din starea finaciara a familiei, dar oare în celelalte sporturi cum este? Tot aşa, vă asigur. Sărăcia te maturizează și te motivează, în acelaşi timp. Indiferent de ce sport practici, important este să învingi, pentru ține, familie, club, ţară. Acum noi trebuie să creăm un cadru în care această motivație să o focalizăm pe orice sportiv.... Nu uitaţi că familia lui Mihai Leu avea o stare materială foarte bună, asta că să vă dau un exemplu .Sau credeţi că fotbaliștii care vin dn Brazilia şi Africa o duc pe roze?
Rep.: În final, aș dori să vă întreb despre viaţa din Olanda. Cât timp dedică olandezii sportului? Fac mișcare zilnic? Îi vedeţi alergând sau pedalând pe străzile orașului Alkmaar?
N.S.: O mare parte a olandezilor folosesc bicicleta de când se trezesc, plouă sau ninge. Deci viaţa cotidiană este un sport fără să iți dai seama. Persoanele de vârsta a treia zilnic pedalează, piscinele sunt pline, roller, patinaj etc. În week-end e plin de alergători, plimbăreți cu familia, profită de fiecare rază de soare. Cu mașina se circulă mai rar, mai ales că parcarea costă între 2-5 euro /oră, deci un "şantaj" din care cetăţeanul câștigă... sănătate şi ceva economii. Arhitectural orașul Alkmaar este vestit prin istoria sa, pe care o conservă cu sfințenie şi care este vizitat de sute de mii de turiști, mai ales faimosul Kaas Market. Construcţiile noi sunt moderate ca înălțime și cât mai în exteriorul orașului. Canalele din oraș există și sunt navigabile, muzee, centru istoric. Există tot ce trebuie.
“Alkmaar, un Sibiu mai conservator”
Rep.: Și o ultimă întrebare: știu că sunteţi extrem de pasionat de fotbal, mai ales că înainte de a practica boxul aţi jucat fotbal. Dacă ar fi să alegeţi între un meci istoric între Manny Pacquiao – Floyd Mayweather și o finală de Campionat Mondial la fotbal între Spania – Brazilia, care se joacă la aceeași oră. La care v-aţi uita?
N.S.: Dacă ar trebui să aleg între o finală la fotbal și un meci mare de box, crede-mă că aş alege boxul, mai ales dacă combatanţii s-ar numi Floyd, De la Hoya, Doroftei, Tyson, Gatti Ward... Nimic în lume nu se aseamănă cu adrenalina acumulată, în așa scurt timp, plus tot show-ul în care vezi toată splendoarea clasei lor.
Foto: arhivă personală
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 2252
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
Vivi Dragan
Acum 5 ore
Pompier
Acum 6 ore
Gigel
Acum 6 ore
Placient
Acum 7 ore
Arhaicu'