Primim sau nu primim refugiați?

Ponta zice categoric, da. Băsescu opinează categoric, nu.

O problemă pe cât de gravă, pe atât de complicată și spinoasă.

Din două considerente de principiu ar trebui să zicem da: din considerente umanitare și din solidaritate cu Europa. Privită problema în profunzime, în perspectivă istorică raportată la posibilele-i consecințe, răspunsul pare mult mai greu de elaborat.

Fenomenul migraționist este pe punctul de a lua proporții intercontinentale. Orientul Apropiat și Africa par cuprinse de incendii sociale pe fondul unor frământări și războaie scăpate de sub control, ceea ce justifică și explică până la un anume punct, exodul populației în proporții de masă. Întrebare: de ce numai în Europa, de ce numai Germania? Nu numai Europa, dar cu mare greutate ea este vinovată istoricește de actualele realități în flăcări din aceste zone. Deși ceva mai puțin implicată, Germania atrage exodul ca un magnet datorită prosperității ei.

Astfel, Europa pare a fi supusă unei adevărate agresiuni sociale a cărei consecințe sunt greu, dacă nu imposibil de previzionat. Distinsul istoric Neagu Djuvara îi prezice un viitor sumbru spunând că va fi Europa țiganilor și a arabilor. Aceasta fără raportare neapărată și directă la fenomenul exacerbat de acum, ci urmând traseul legității istorice a succesiunii civilizațiilor. Să asistăm acum la unul dintre episoadele unei asemenea posibile deveniri? Posibil! Europeanul de azi face 1-2 copii sau deloc. Emigrantul face 6-8. Consecințele în plan demografic vor fi evidente. Mișcările în câmpul structurii sociale vor fi o adevărată revoluție, probabil regenerativă biologic, dar problematică sub raportul standardului de civilizație. Dl. Djuvara vorbește – firește în termeni istorici - despre revenirea la Evul Mediu.

În general, astfel de răsturnări sunt determinate de războaie în succesiune. S-a spus că trăim deja începutul celui de al treilea război mondial. Sigur, explozie fac nu numai armele detonatoare, ci și cele social-biologice. În lumina unor astfel de raționamente, Europa și nu numai, ar trebui să-și stimuleze vitalitatea bazându-se pe propriile resurse biologice, ceea ce implicit ar presupune limitarea sau stoparea fluxurilor migratoare. Dacă însă se va dovedi că corpul îi este deja atât de îmbătrânit, încât nu mai e capabil de regenerare, revigorarea socială prin influx migrator va deveni o necesitate obiectivă.

La ora actuală s-a avansat ideea pacificării zonelor de conflict și crearea condițiilor de reîntoarcere acasă a imigranților. Aceasta ar presupune ținerea la distanță a acestora de amestecul cu populația autohtonă, măsuri care ar contraveni unor esențiale principii ce țin de drepturile omului; o poziție între ciocan și nicovală, deloc de invidiat.

Dar o fi – se întreabă unii comentatori – exodul acesta migrator, cauzat numai de tensiunile din zonă? Nu cumva el este stimulat și încurajat de forțe interesate în destabilizarea Europei și nu numai? Să-i fie cu totul străină agresivitatea ruso-putiniană spre exemplu? Dacă revanșa nu mai merge cu forța armelor, nu cumva merge cu bombele sociale? Ce control poate exercita Europa asupra imigranților? Câți dintre ei pot fi trimiși ai rețelelor teroriste? Și de unde atâta susținere financiară?

Efectiv, Europa se poate afla în fața unui pericol de moarte. Necesitățile apărării vor pune în cumpănă sau vor depăși îngrădirile derivând din exercitarea unor drepturi și libertăți. Ce anume va face și cum va proceda, este de urmărit cu sufletul la gură.

Ce vom face noi? E bună soluția Ponta? E bine că Europa ne-a primit și pe noi? La suprafață, da. Un număr considerabil de români și-au îmbunătățit traiul pe meleaguri străine. În profunzime însă, nu. Evoluția și soarta unei națiuni, în cele din urmă a unui popor, nu se apreciază fragmentar, nici circumstanțial. De fapt asistăm la un grav proces de destabilizare socială, de degradare structurală și calitativă a societății românești, în care migrația românilor joacă un rol de primă mărime. Pleacă 3-4 milioane de români, dintre cei mai destoinici și valoroși. Poate unii se vor întoarce dar copiii lor vor fi pierduți pentru țară. În amplul proces de globalizare își vor găsi un rost, dar rupt de rădăcină, altoit pe tulpini străine. O dublă pierdere: o alienare pentru ei, un gol imens pentru țară. Vedeți cum arată deja din punct de vedere social satul românesc care a fost leagănul istoric de devenire a poporului român. Locul lor îl pot lua străinii, alogenii, imigranții, dar cu ce costuri pentru prezervarea identitară a societății românești?

Să spunem că și așa societatea modernă devine tot mai amorfă, este deosebit de mobilă, nu mai are nevoie de rădăcini, de izvoare și vână identitară? Personal nu cred în viabilitatea și sănătatea unei societăți dezrădăcinată de mediul în care s-a născut și a crescut, dezrădăcinată de propriul trecut, de propria istorie. Pentru noi mai bine ar fi fost să ne înzecim eforturile, să punem în lucru capacitatea creativă a românilor, să ne valorificăm propriu avuția și resursele, să ne edificăm pe baza lor un standard de viață comparabil cu cele mai ridicate ale Europei. Se putea? De bună seamă da, cu sacrificii de început și cu dragoste și atașament pentru țară și viitorul ei. N-am urmat o astfel de cale, dimpotrivă.

În final pun o ultimă întrebare: știe cineva unde putem ajunge dacă peste realitatea atât de discutabilă de azi vor veni valurile de străini cu problemele lor?

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi