RETROSPECTIVĂ | Cele mai frumoase trei momente cu spor(t) ale anului 2015 | FOTO de colecţie

Articolul de mai jos readuce în actualitate trei imagini care ţes trei poveşti dătătoare de speranţă. Trei momente din care toţi iubitorii de sport s-au hrănit în anul 2015. Trei întâmplări fără minciuni, înşelătorii sau îmbogăţiri peste noapte. Trei succese stocate în memoria ochilor, a compartimentului afectiv şi în arhiva computerelor de ultimă generaţie. Trei poze sugestive pentru nişte sportivi care mereu o pot lua de la capăt şi pot reveni de la 0-1 la seturi, de la 20 de puncte diferenţă sau de la o lovitură încasată în plex. Aşadar, un fel de amintire a celor mai frumoase trei momente sportive ale anului. Imaginea şi ştirea.

Andreea Dragoman, campioană Europe Youth Top 10 tenis de masă

16-18 octombrie. La ultimul campionat top 10 Europa, cel de la Buzău, a ajuns să stea pe cea mai înaltă treaptă. Doar ea şi cu aurul. La 15 ani, la cadeţi. În faţa celor mai bune 10 jucătoare de pe bătrânul continent. Croate, suedeze, cehoaice, franţuzoaice, rusoaice. Le-a înşirat pe toate. Una câte una. Cu calmul şi precizia unui chirurg, deşi la primul schimb avea inima cât un purice.

Era marea favorită. În urmă cu fix 12 luni, în Franţa, tot ea era cea care zâmbise cu aurul la gât. Dar cine să o mai oprească? Fix acum, acasă, în România? Simţea cum adrenalina îi pompa printr-un cordon imaginar şi doar asta conta pentru ea. “România, te iubesc” o întărea, îi transmitea nerv. După fiecare schimb strângea pumnul şi mai lovea o minge câştigătoare. Oamenii din Sala Sporturilor din Buzău aveau să devină parte a poveştii actorului principal de pe scena visurilor ei. Andreea. Andreea Dragoman. Campioana top 10 Europa. Campioană pentru a doua oară consecutiv. Campioana Europei. Campioana României. Campioana judeţului Sibiu.

Dorian Neagu, campion european taekwondo-ITF juniori

24 octombrie. Motherwell. Scoţia. Forfota ameţitoare de sub acoperișul ce adăpostește sute de suflete îţi ia ochii și urechile. Bliţul strălucește pe feţele sportivilor din peste 20 de ţări. Uriașul complex sportiv Ravenscraig, de 30 de milioane de lire și cu săli de fotbal, tenis sau atletism, își așteaptă campionii. Proba de spargeri forţă e gata să înceapă.

13 sportivi de toate naţionalităţile își fac reprezentaţia, rând pe rând. Urmează al 14-lea. E de-al nostru. Dorian Neagu, sibianul de suflet. Intră pe tatami în ropote de aplauze. Pâlcurile de sportivi și cameramani nici nu clipesc. El e favoritul. Campionul mondial cu trei luni în urmă. Își așează kimono-ul și centura. Trage o gură sănătoasă de aer cât să-și umple toţi plămânii. Și începe. Exploziv. Pac o placă, pac două, trei, patru, cinci. Le sparge pe toate. Bucată cu bucată. Fiecare placă groasă de 1,3 cm se preface în așchii. Mai rămân doar patru sportivi. Urmează un polonez. Polonezii care l-au privat atâta amar de timp de titlul european. Până când să-l mai oprească? Acum, niciunul nu-i va pune piedici, e ultima lui șansă. Și se face dreptate. În sfârșit. Polonezul ratează o probă, și mai rămân doar trei sportivi. Degeaba, niciunul nu reușește să le spargă pe toate. Dorian e într-un colţ. Zâmbește. Știe că imnul va răsuna doar pentru el. În sfârșit. Acolo, pe cea mai înaltă treaptă. Doar el și medalia. Pentru prima oară. La Europene. E campion. Campionul bătrânului continent. Campionul european. Și campionul lumii.

A doua zi, într-un hotel din Hamilton, unde fuseseră cazaţi la 4 km de Motherwell, puștiul făcea ochi. Se pusese să-și aranjeze bagajul, și se oprise. Pentru 20 de secunde. Se holba la ea. O văzuse. El și cu medalia. Doar acum realizase ce înseamnă ea, cu adevărat. Dovada că se poate. Dovada ambiţiei și determinării. Dovada care-l obligă la succese în lumea celor mari.

Noul CSU Sibiu – povestea în care nimeni nu credea

Cea de-a treia poveste care a vibrat sufletele împătimiţilor sportului sibian a fost echipa de baschet masculin CSU Sibiu. Echipă care a fost schimbată din temelii, cu un staff nou şi cu un lot de jucători adunaţi din toate părţile. Multe voci îi dădeau echipei antrenate de sibianul Dan Fleşeriu trei victorii pe întreg campionatul, însă echipa condusă din teren de Octavian Popa Calotă a devenit revelaţia Ligii Naţionale. După un început greoi, victorie dificilă cu o Timişoară decimată şi cu alte trei înfrângeri pe linie, gândurile negre erau trimise ca nişte săgeţi bine înfipte de cei care credeau cel mai puţin în nişte jucători străini care majoritatea se aflau la prima experienţă în Europa sau chiar la primul contact cu baschetul profesionist.

Dar Dan Fleşeriu n-a disperat şi a repetat la fiecare conferinţă, cu fiecare ocazie, că are încredere în jucătorii lui şi că aceştia vor creşte în joc după fiecare meci. Unii au strâmbat din nas, alţii au râs. Însă a avut dreptate. Mereu. Au urmat 6 victorii consecutive ca în poveşti, în care “galben-albaştrii” au zburdat în faţa oricărei echipe din campionat. Doar accidentările au reuşit să le întrerupă seria fără cusur: mai urmând două înfrângeri şi alte două victorii. Cu 9 victorii şi 5 înfrângeri CSU e la un punct de liderul BC Mureş şi cu noua atitudine demnă de “Toci” CSU a readus zâmbetul în “Transilvania”. Un zâmbet larg, ca în vremurile de odinioară, care se întinde pe mina fiecărui împătimit al baschetului cocoţat de pe primul până pe ultimul scaun, într-o sală care stă să erupă la fiecare pasă de geniu a lui Calotă, la fiecare aruncare de chirurg a lui Mijajlovic, la fiecare pivotare elastică a lui Lalovic, la fiecare recuperare de felină a lui Gilbert şi la fiecare slam-dunk exploziv al Zburătorului Hardy. Dar şi la fiecare intrare de rezervă care fuge de parcă viaţa îi este pusă în joc. Pentru că acesta e spiritul. Al poveştii pure. Fără bani şi îmbogăţiri la minut. Și ea continuă. În galben şi albastru…

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi