Îmi era poftă de Grecia, de soare, de feta la grătar, de-o bere Mythos, de-o terasă la malul mării, unde ca să nu te plictisești până vine comanda, arunci alene pâine la bancurile de pești. Mi-era dor de un restaurant mic, în care patronul prăjește peștele undeva în interior și iese plin de făină pe mâini să întrebe dacă toată lumea e mulțumită. Și că mai durează doar puțin. ”Mai luați un pahar de ouzo”, ar zice într-o română stricată, învățată în timp. ”E din partea casei”. Voiam un local la umbra unui măslin bătrân, unde întreaga familie e implicată cumva pe terasă. Să se audă încet ”Maria Me Ta Kitrina”, de nici să nu știi de unde. Și nici nu contează. Să-i asculți pe localnici la o masă alăturată cum se ceartă într-o limbă de care habar nu ai nici un cuvânt. Mi-era dor de vară. Și de Grecia.
Așa că am plecat oarecum temător spre restaurantul Akropolis, de lângă pasajul scărilor. Formează un triunghi ciudat cu La Pasaj și Butoiul de Aur, într-o zonă care cu siguranță ar merita mai mult. O zonă care s-ar însănătoși doar în urma unor ordine de evacuare, mă gândesc…
E frig. Groaznic de frig. Stă să ningă. Înăuntru nu e nimeni, în afara ospătarului. La prima vedere mi se pare totul foarte încărcat. Statui vădit-lipite de pereți care par să cadă pe tine. O sumedenie de mese îngrămădite îți dau senzația de lăcomie. ”Veniți toți înăuntru, nu vreau să pierd niciunul!”, pare să sune mesajul acestei aglomerări. Multe sticle de vin, așezate, rezemate, prezentate. Mult spațiu încărcat.
Ne așezăm la o masă și ospătarul vine instant. Cu dorul încă nediluat de Grecia însorită, cerem aproape fără a ne uita pe meniuri. Musaca, feta la grătar și-un gyros cu ciuperci. Scurt. Omul ne recomandă și-o pita grecească. Și-a făcut bine.
Feta la grătar a venit destul de repede și-a fost aproape așa cum trebuia să fie. Cu roșii, pepperoncini, cimbru, busuioc, ulei de măsline și ardei grași, încă fierbinte… Între timp a venit și pita grecească și parcă nu mai aveam nevoie de altceva. Dacă am fi plecat atunci, am fi scris că la Akropolis merită să speli vase pentru mâncare.
Dar. După o jumătate de oră a venit și musacaua și gyros-ul cu ciuperci. Musacaua nu a avut din punctul nostru de vedere nicio legătura cu Grecia. Multă, multă carne, puține vinete coapte și mult ulei. N-ar trebui să fie, după mine, o mâncare pentru un cosaș care se pregătește să o ia din nou de la capăt. Ar trebui să fie ceva lejer, care să te țină fix trei-patru ore, până te întorci din nou. Mai vreau una! Nici gyros-ul n-a fost ce trebuia să fie. Mult prea sărat. Ospătarul ne-a transmis foarte politicos că bucătarul nu pune deloc sare în mâncare și că gustul ar veni din preparatele puse în rețetă. Gustul intens de sare n-a putut fi estompat nici cu apă, nici cu pita. Păcat.
Foarte bun a fost însă sucul de rodii. Chiar dacă face 15,5 lei și e ”îmbogățit” cu portocale e o băutură care te îndeamnă la amintiri. Plăcute.
Am plătit în total puțin peste un milion de lei. Mi-e în continuare dor de Grecia. Dar știu că n-o să mi-o potolesc cu restaurantul Akropolis. Deși știu că acolo n-aș fi plătit la o masă doar 22 de euro.
Prețuri:
Musaca grecească 27 lei
Fresh rodii – 15,5 lei
Apă minerală și o apă plată - 10 lei
Feta la grătar cu pepperoncini – 16 lei
Gyros cu ciuperci – 27 lei
Pita Akropolis – 7 lei
TOTAL - 103 lei
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , La pasaj , cronica de restaurant , akropolis , macare greceasca sibiu , Maria Me Ta Kitrina , Pita Akropolis , Pentru Sibiu
Vizualizari: 7394
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
MB
Acum 11 ore
Claudiu
Acum 11 ore
Liberal autentic
Acum 11 ore
Neli Oproiu
Acum 11 ore
Bobo