Luni,
10.05.2021
Cer Senin
Acum
7°C

Mirela Oprea, World Vision România: ”Mai sunt oameni sărmani și la Sibiu. Dar cred că la Sibiu suntem în paradis față de alte județe”

Mirela Oprea, World Vision România: ”Mai sunt oameni sărmani și la Sibiu. Dar cred că la Sibiu suntem în paradis față de alte județe”

Născută în munții Apuseni, Mirela Oprea a copilărit în Sibiu, în cartierul Valea Aurei. În prezent lucrează la World Vision România, este Secretar General al ChildPact și doctor în dezvoltare internaţională. Am stat de vorbă cu ea despre câteva cazuri concrete, întâlnite în Sibiu, referitoare la protecția copilului și politicile în domeniu.

Reporter: Săptămâna trecută, un echipaj al Poliției Sibiu a amendat și deschis dosar penal unei femei tinere care cerșea în fața unui supermarket ținând un bebeluș în mână. A doua zi femeia era din nou la cerșit, tot cu bebelușul în brațe. Unde se rupe firul în această situație? Cum este posibil ca bebelușul să fie tot pe stradă, folosit pentru a atrage mila?

Mirela Oprea: În mare, eu cred că există două tipuri de femei care ajung să îşi folosească pruncii la cerşit. Primul tip se referă la cele extrem de sărace, care nu au nici un venit şi care dacă nu ar cerşi ar muri de foame, de frig, de boală sau alte necazuri ale sărăciei, alături de copiii lor. Numai disperarea poate duce o persoană la pierderea demnităţii până într-acolo încât să ”întindă mâna”. Oamenii nu vor să cerşească. Oamenii vor să trăiască o viaţă demnă, în care îşi pot câştigă pâinea, fără să trebuiască să ceară nimic de la nimic. Câtă mândrie nu avem noi, ardelenii, atunci când putem să spunem că am realizat ceva fără să cerem nici măcar ”un capăt de aţă”! Aceste femei extrem de sărace, sunt aşa de foarte multe ori din cauza faptului că nu au avut posibilitatea de a merge la şcoală. Părinţii lor nu au putut să facă asta, iar autorităţile scolastice nu şi-au bătut capul cu ele, ele provenind din comunităţi şi familii foarte sărace. Cel de-al doilea tip se referă la cele care sunt exploatate, fiind obligate să facă asta de către un bărbat sau o familie, pentru care ele sunt doar o sursă de venit. Dacă nu ”produc” aceste femei sunt bătute, înjosite, jignite.

Cunosc câteva femei care merg la cerşit şi niciuna nu e fericită să trăiască aşa. Fiecare dintre ele are cel puţin câteva dosare penale şi trăiesc cu spaima că într-o zi Poliţia ar putea să le ia copiii şi să îi ”dea la stat”. Sunt îngrozite de această perspectivă, dar foamea care ghiorăie în stomac e mai puternică şi le împinge să se întoarcă în stradă.

Firul se rupe în momentul în care autorităţile nu cooperează unele cu altele. Degeaba face poliţia dosare penale dacă nu se face nimic după aceea. Dacă am fi într-un context normal, în care chiar să vrem să rezolvăm probleme şi nu doar să ne prefacem că le rezolvăm, Poliţia ar coopera cu serviciile de asistenţă socială, care apoi ar lua femeia la un adăpost, ar ajută-o să iasă din situaţia de disperare sau de exploatare în care se află, ar insera copiii la grădiniţă sau la şcoală, astfel încât ei să nu aibă aceeaşi soarta că şi mama lor. Femeia care cerşeşte cu un copil în braţe nu e o criminală că să i se facă dosar penal, dincolo de faptul că în România nu tuturor criminalilor li se face dosar. Ea e un cetăţean extrem de disperat sau exploatat care are nevoie de ajutor.

Reporter: Ce pot face sibienii, oamenii care vad ce se întâmplă?

M. O.: Sibienii care văd astfel de cazuri ar putea să facă multe lucruri. Ar putea să semnaleze de exemplu serviciile locale de asistenţă socială. Femeile acestea sunt de multe ori analfabete. Nu ştiu să se orienteze în hăţişul birocratic şi nu îşi cunosc drepturile. Trebuie ajutate. Sau pot să organizeze grupuri de ajutor, aşa cum am încercat eu să fac ”Un sat pentru Mădălina”, o comunitate de persoane care au contribuit la construirea unei căsuţe pentru o fată de 18 ani care la acea vârstă fragedă avea deja doi copii şi pe care eu am întâlnit-o cerşind la metrou cu fiica ei de trei luni în braţe.

Rep.: Acum vreo lună de zile, la Sibiu au ieșit în stradă peste 8000 de oameni, din toată Transilvania, în semn de protest pentru situația familiei Bodnariu din Norvegia, celebrul caz. De ce nu iese nimeni să protesteze pentru bebelușul maltratat în fața lor, când merg la cumpărături? Ține de mentalitate, e manipulare...?

M. O.: În cazul Bodnariu a fost vorba de foarte multă manipulare. Am scris trei articole pe platforma Republica pe această tema. Acolo am explicat faptul că am asistat la o mobilizare exemplară, chiar de invidiat, a penticostalilor şi baptiştilor din foarte multe ţări, inclusiv în România. Pentru ei cazul Bodnariu nu a fost un caz de protecţia copilului, cât a fost un caz pe care ei l-au perceput că fiind de persecuţie religioasă. Acesta e şi motivul pentru care nu au existat şi nu cred că voi trăi să văd proteste reale pentru apărarea drepturilor copilului în România, deşi în ţara noastră s-au petrecut foarte multe atrocităţi în acest domeniu.

Rep.: Pe tot parcursul anului 2015, în tot județul Sibiu, o singură familie a adoptat un copil. Și tot în 2015, la Sibiu 41 de copii au fost declarați adoptabili de DGASPC Sibiu și doar 13 încredințați în vederea adopției. Cifrele sunt foarte seci. De ce nu se fac adopții în România?

M. O.: Foarte mulţi dintre copiii adoptabili sunt copii măricei - peste 3 ani, cu dizabilităţi şi cu trăsături caractersitice ale etniei rome. Mulţi dintre cei care doresc să adopte sunt rasişti şi nu vor să adopte ”ţigani”. Vor copii blonzi, albi şi dacă se poate cu ochi albaştri. De asemenea, oamenii nu vor să adopte copii măricei. Ei preferă copii micuţi, dacă se poate sub un an, pentru că se tem că acei copii care au stat multă vreme în sistem au multe şi complicate probleme de comportament şi că nu vor putea forma o puternică legătură de ataşament, aşa cum se poate face cu copiii foarte mici. Despre copiii cu dizabilităţi ce să mai vorbim? Nimeni nu îi doreşte. Ei sunt văzuţi că o povara, nu că o bucurie.

Rep.: Situațiile descrise mai sus zugrăvesc o mică parte din tabloul județului Sibiu, despre care impresia generală este că are o situație mai bună decât media în România. Care este impresia dumneavoastră despre situația generală în țară, ca specialist în domeniu și, cândva, copil ieșit la joacă pe străzile din Valea Aurie?

M. O.: Mai sunt oameni sărmani şi la Sibiu. Dar cred că la Sibiu suntem în paradis faţă de alte judeţe. La Sibiu practic nu există şomaj. Toţi cei care doresc să muncească pot să facă asta. E adevărat, uneori pe sume mici. Şi e adevărat că cei care nu au făcut nici măcar opt clase ar putea să nu găsească de lucru, dar pot merge cu ziua pe la sate. Satele din judeţ sunt de bine de rău, relativ bine conectate la oraş şi oamenii de la ţară pot să facă naveta. În alte judeţe, dacă eşti la mai mult de 20 de km de oraş, e aproape imposibil să faci naveta pentru un serviciu la oraş.

”În România sunt extrem de multe probleme sociale în continuare. Iată că nu mai e mult până sărbătorim 10 ani de la integrarea în UE şi tot săraci sunt mulţi dintre români. E trist şi marea vină istorică e a politicienilor care nu au ştiut să conducă ţară înspre prosperitate generală. Dar şi a noastră, pentru că nu am ştiut să îi votăm şi uneori ne-am lăsat ademeniţi de promisiuni despre care poate intuiam că sunt fără acoperire, sau poate ne-am lăsat corupţi pentru o pungă de mălai sau o sticlă de ulei. Democraţia pe care atât ne-am dorit-o în '89 şi pentru care la Sibiu au murit oameni, a ajuns să fie terfelită în acest fel”
Sursa foto

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

Medici Fara Frontiere

Acum 5 ani

As dori ca Doamna Doctor sa se puna in contact cu mine sa vorbim putin despre studiile ce s-au facut in orfelinatele din Romania dupa 89 cand s-au deschis portile spre adoptie, sa stam de vorba despre tulburare de atasament,frustare emotionala timpurie ( a fost un lucru bun deschiderea portilor de adoptie, s-au facut studii psihologice si psihiatrice care ne ajuta in ziua de astazi pentru un diagnostic corect ) . Ralph Inge spunea : Timpul potrivit pentru a influenta caracterul unui copil este cu 100 de ani inainte de a se naste .
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus