Duminică,
28.02.2021
Partial Noros
Acum
2°C

Ștefan Orth: „La mine la atelier parcă era pelerinaj. După ‘90 nu se mai întâmplă asta”

Ștefan Orth: „La mine la atelier parcă era pelerinaj. După ‘90 nu se mai întâmplă asta”

Părinții sunt timișoreni, a crescut la Oradea, dar de fiecare dată când e întrebat spune clar și răspicat că el e ardelean. Ștefan Orth este unul dintre cei mai apreciați artiști din Sibiu, iar de când îi intri în atelier ești înconjurat de lucrările sale.

orth (32)

La parterul unei clădiri de pe strada Berăriei, artistul Ștefan Orth își are atelierul de lucru. Două camere sunt „casă” pentru mulțimea de lucrări și afișe realizate de artist de-a lungul vremii. Acesta a realizat o mulțime de afișe pentru festivalul de jazz și spune că, deși nu e un fan împătimit al jazz-ul, e de fapt un fan de afișe. „Pe fiecare afiș am încercat să pun alt instrument, iar o dată, un afiș a fost interzis de partid. A fost tipărit și tot orașul a fost împânzit de aceste afișe, iar într-o dimineață pe la 4 am fost sunat de la tipografie că e mare scandal, că trebuie să schimbăm afișul. Instrumentul din afiș semăna cu un turn de biserică, iar în perioada aceea erau interzise în imagini. Tovarășul s-a legat și de faptul că era scris jazz și a spus că e svastică, iar anul respectiv pe care îl scrisesem scurt, ‘88, era în viziunea lui SS. Nu am avut ce face și am schimbat totul”, povestește zâmbind artistul.

Sigla ULBS și gravuri cu Sibiul

Sibiul este în centrul lucrărilor sale, a realizat istoria Sibiului desenată, după cum îi place lui să spună. „Am început să ilustrez Sibiul din 1191 și până în 2007, atunci când a devenit capitală culturală europeană. Am surprins în lucrările mele primul tramvai, catedrala ortodoxă, momentul în care Zeppelinul a fost deasupra Sibiului, dar și momentul în care corul Bach s-a aflat aici”. Ștefan Orth a realizat și sigla Universității Lucian Blaga. „Sigla era o gravură, care se numea lupta cu tine însuți, este vulturul acela care are rădăcini și două simboluri. E un fel de luptă cu tine însuți, capul vrea ceva și nu te lasă inima sau invers. Când a văzut gravura, rectorul de la acea vreme a spus să facem din asta emblema pentru universitate și m-a însărcinat să găsesc și un citat pentru emblema respectivă. Am ales Mens Agitat Molem, adică spiritul mișcă materia”, spune acesta.

orth (31)

Întrebat de ce a ales să vină în Sibiu, acesta răspunde simplu că se simte bine ca acasă oriunde ar fi. „Eu sunt un cetățean al universului, iar faptul că era soția mea deja aici a cântărit mult. Ea a terminat Conservatorul, e profesoară de pian și a venit cu un an mai repede. Din 2010 sunt și cetățean de onoare al Sibiului, iar atunci când a trebuit să spun câteva vorbe am zis că poate cu această diplomă am devenit poate, un pic mai mare și din ce în ce mai sfânt. Am spus asta pentru că era pe 20 august și era ziua Sfântului Ștefan”, povestește artistul.

Explozia culturală de după ‘90

Ștefan Orth este genul de om cu care ai putea sta o zi întreagă la povești și tot nu ar fi prea mult. Spune că cea mai mare realizare a sa este libertatea, faptul că nu este presat de nimeni și că poate să-și desfășoare activitatea în ritmul său îl ajută atunci când realizează o lucrare. Despre ceea ce s-a întâmplat după revoluție spune că a fost o explozie culturală inversă, care s-a datorat dezordinii de la acea vreme. „Democrația este cea mai dură dictatură, iar într-o democrație falsă cum s-a născut atunci, toată lumea a crezut că e libertate. După ‘90 am mai făcut afișe vreo doi, dar după aceea nu am mai vrut pentru că toată lumea era mare artist și le făcea la calculator”.

orth (30)

Un alt lucru care s-a schimbat atunci a fost și atitudinea oamenilor vizavi de artă, nu are nostalgia vremurilor deja trecute, dar simte că relația dintre oameni s-a răcit foarte mult după ‘90. „Oamenii de rând nu mai cheltuiau bani pe artă. La mine la atelier parcă era pelerinaj, dar după ‘90 nu se mai întâmplă asta, lucrurile se îndreptă într-o altă direcție. Înainte a fost, poate, o ordine care era și bună și rea. Erau restricțiile că nu puteai merge afară, dar în interior, relațiile umane erau mai bune. S-au stricat relațiile interumane, dar cultura a rămas la fel. Nu plâng după acele vremuri, dar când ai terminat facultatea aveai un loc de muncă asigurat, statul sprijinea cultura și anual se obliga să cumpere de la fiecare artist înscris în Uniunea Artiștilor, o lucrare. Dar aveai mai multe restricții, nu puteai face orice. Uitați cazul Brâncuși, era considerat decadent, acum căutăm milioane pentru a cumpăra Cumințenia Pământului, care era din oficiu a noastră dacă nu era considerat decadent. Nimic nu s-a schimbat pentru mine, eu fac exact ceea ce am făcut și înainte. Trebuie să știi ce ai de făcut în societate, care îți e locul. Obligația omului de cultură, la fel ca cea a țăranului este aceea de a pune sămânța acolo unde trebuie”.

„Cine are bani, nu are gusturi”

Cu toate că e un om optimist, e dezamăgit de un singur lucru, nu există o piață de desfacere. „Acesta e un lucru trist, nu există o piață în care tu, ca artist să poți expune. Eu am niște clienți mai vechi care vin și de prin Germania, iar cel mai mult am vândut gravurile cu Sibiul. Am vândut cam 3.000, de aceea am devenit cetățean de onoare, sunt și un ambasador al culturii în lume. Sunt oameni care mă mai descoperă pe site-ul meu, dar știți cum e, cine are bani nu are și gust”.

orth (29)

În ceea ce privește prețurile lucrărilor sale, artistul spune că există două cifre, una este prețul, iar cealaltă este valoarea. „Cuvântul artă înseamnă valoare. Valoarea e dată de câtă originalitate are lucrarea respectivă, de tehnică, de modul de realizare, dar și care e numele artistului. Nu e vorba de orgoliu aici, dar dacă are un nume înseamnă că are o anumită cotație, dar și originalitate la idei. Prețul gravurilor se încadrează între 50-100 de euro, iar prețul picturilor pornește de la 1.000 de euro în sus”. Artistul spune că valoarea nu are criză și că noi ne confruntăm cu o criză de valori, o criză morală. „Problema este modul în care societatea se leagă de cultură, nimeni nu mai vine la atelier. Am colegi care au spus că nu mai fac nimic că nu are rost să țină lucrările în depozit, dar eu zic că peste câțiva ani cineva va intra în acel depozit și nu va vedea nimic și nu e bine nici așa. Ca artist ai o șansă, când vine schimbarea poți arăta ce ai. Dacă ai ceva de spune, trebuie să spui. Dacă nu poți cu voce tare, atunci scrie sau pictează”, spune artistul.

Foto: Silvana Armat

orth (28) orth (27) orth (26) orth (25) orth (24) orth (23) orth (22) orth (20) orth (19) orth (18) orth (16) orth (15) orth (14) orth (13) orth (12) orth (11) orth (10) orth (9) orth (8) orth (7) orth (2) orth (3) orth (4) orth (5) orth (6) orth (1)

Comentarii

4 comentarii

un sibian

Acum 4 ani

si pana la urma care e adresa site-ului?
Raspunde

psc

Acum 4 ani

Subscriu. M-ar interesa si pe mine.
Raspunde

Zorro

Acum 4 ani

D-l Orth are perfecta dreptate. Ministrii de cultura din 90 incoace au fost niste nulitati. Un artist nu poate expune, sau nu este considerat artist daca nu a absolvit un Institut de arta, asta in RO. Cred ca publicul educat este cel mai bun critic . Stan Patras artistul care a pictat crucile din Cimitirul Vesel din Sapinta a avut 4 clase primare, iar Cimitirul din Sapinta face parte din patrimoniul UNESCO. Vasile Frunzete la fel. Vincent van Gogh nu a trecut niciodata printr-un Institut de arte plastice, sa dau doar 3 exemple de artisti fara diplome. Insa, cred ca aici intervine din nou prostia, invidia unor asa zisi "sefi" si ministri cu o gindire ingusta si de tunel.
Raspunde

Ruxandra

Acum 4 ani

Sinteti un artist desavirsit si un mare spirit Sibian, mult succes in continuare si opere cit mai inspirate. Am si eu o lucrar a dvs si nu ma satur privind-o. Va dorim multa sanatate.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus