Vor fi alegerile 2016 un pas înainte?

Nu ştiu câtă lume îşi pune această întrebare. Ea nu este nici retorică, nici banală, ci se raportează la sarcina uriaşă a ridicării noastre în picioare. Mă tem că prin raportare la restul ţărilor foste sub dominaţie sovietică, România este ultima şi încă la distanţă, în procesul real de dezvoltare şi democratizare. Nu atât instituţională, cât structurală şi funcţională. Nu declamativă, unde s-ar putea să fim primii, ci efectiv-calitativă. Am încercat un sentiment decepţionant mai deunăzi, când primul ministru al Bulgariei spunea că ei ne-au întrecut în toate privinţele. Nu invidie, ci admiraţie, în măsura în care au făcut paşi reali, decisivi, pozitivi, pe calea reformării societăţii lor. Dezamăgire, în ce ne priveşte.

Este aici o prolemă: despre ce vorbim? Nivelul calitativ al vieţii materiale? Da, a marcat o oarecare creştere, dar nu pe măsura fracturării scandaloase, ruşinoase, între pătura sărăciţilor pălmaşi şi pumnul îmbogăţiţilor fără muncă. În rest, asistăm la un proces mai mult decât problematic de adevărată disoluţie naţional-identitară: teritorial, demografic, lingvistic, cultural, moral, instructiv-educativ şi ca mediu de viaţă. Cât se poate datora procesului de globalizare-europenizare, cât dimpotrivă indolenţei, nepăsării, lipsei de răspundere faţă de aşa zisul interes naţional? Şi cui să adresăm aceste întrebări?

Evident, românilor. S-a crezut (se crede) că aderarea la Uniunea Europeană urneşte, rezolvă lucrurile de la sine. Greşit! Societăţii actuale, generaţiilor de acum, le revine enorma răspundere în procesul de armonizare între statutul de ţară comunitară şi prezervarea naţional-identitară. Iar această răspundere porneşte de la  alegerea şi urmărirea prestaţiei aleşilor, care revine corpului electoral, la sarcina gestionării ţării, încredinţată aleşilor. Este ecuaţia esenţială a procesului democratic.

O primă condiţie este prezenţa la urne. După întinderea răspunderii care apasă asupra corpuluii electoral, prezenţa la urne ar trebui să fie obligatorie.  Aceasta nu este numai un drept ci şi, în sistemul democratic, unde poporul decide,  o obligaţie. Unele ţări au adoptat-o legislativ. Nu decide în locul răspunderii mele vecinul, nici 30-40% din populaţie pentru întregul ei. Aceasta nu mai este o autentică democraţie. Absenteismul este o eronată interpretare şi asumare a ideii de libertate.

Alegerea comportă un minimal proces de informare, de cunoaştere şi de apreciere obiectivă a candidaţilor, a calităţilor umane şi profesionale, a statutului lor moral. Odată aleşi, aceştia trebuie urmăriţi în privinţa calităţii şi eficienţei prestaţiei. La rândul lor, candidaţii trebuie să convingă. Nu alegi un candidat după mutră, după culoarea părului sau după cum zâmbeşte. Nici după simpatii facile sau poziţii sociale, ci după valoare şi capacitate. Adevărul e că nu-i uşor să alegi responsabil. Cu toate acestea, stacheta alegerilor trebuie calitativ îmbunătăţită în raport cu alegerile din ultimii 25 de ani.

Un rol deosebit de important în procesul electoral revine partidelor politice. Lor le revine prima responsabilitate în privinţa valorii candidaţilor propuşi. Optica  electorală trebuie radical schimbată de pe terenul intereselor meschine pe proiecţia intereselor ţării. Răspunderea gestionării politice trebuie acordată ( cu grijă-vezi cazul Ponta, Şova, Ghiţă et.comp) generaţiilor tinere, dar alături de reprezentanţi confirmaţi experimental ai generaţiilor mature.

Nu în ultimul rând, oamenii de valoare trebuie să abandoneze turnul de fildeş şi să se angajeze responsabil în viaţa publică. Profilul de ansamblu al vieţii politice trebuie reabilitat, ponind de la constatarea importanţei cardinale a prestaţiei politice în procesul de reformă. Nu poţi face politică de înaltă ţinută cu politicieni mediocri.

Toate aceste probleme se supun judecăţii electorale, de unde rezultă răspunderea peste măsură a alegătorilor şi aleşilor în îmbunătăţirea standardului electoral şi implicit, a standardului democratic. Obişnuim să condamnăm politica şi politicienii, dar oricum s-ar gândi lucrurile, până la urmă tot aici este cheia. De performanţa politică depinde performanţa ţării. Iar performanţa politică este în strânsă legătură cu performanţa electorală, care încă odată şi cât mai subliniat, cade în sarcina factorilor electorali: alegători şi aleşi.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi