Dragul nostru, Dani
Ridică-te. Chiar dacă acum ai inima în piuneze. Noi cei din faţa televizoarelor, de acasă, ştim ce simţi. Îţi înţelegem durerea. Exact cum şi tu ai înţeles-o, atunci când ţi-ai văzut colegele Chiţu şi Căprioriu cu lacrimile care le spălau ochii oblici. Cât şi-ar fi dorit şi ele o medalie la Rio!
Noi ştim că sportul nu e o ştiinţă exactă, că marja dintre o victorie şi o înfrângere poate fi de doar o secundă. Noi ştim că tot ce ai agonisit timp de 4 ani, doar prin străşnicia voinţei tale, se poate nărui într-o clipită. Şi mai ştim că în toţi aceşti ani ai şchiopătat din genunchi, din glezne şi din suflet pentru a ajunge acolo unde ai visat de la opt ani, când dădeai mâna, pentru prima dată, cu sportul alb. Sportul nobil. Sportul visurilor tale. Sau mai ştim şi cum te certau oasele după antrenamentele care te lăsau fără suflare şi cu un burghiu în şira şpinării. Oricât de greu ţi-a fost, arătai exact cum trebuia să arăţi, ca un adevărat luptător.
Din Brazilia până în România, ştim că încă îţi mai tremură bărbia de ciudă şi că cu greu îţi stăpâneşti tremurul şi nodul din gât. Noi ştim toate astea. Ştim şi că simţeai că poţi muta munţii din loc, că puteai învinge pe oricine, oricând. Ai demonstrat-o şi înaintea Jocurilor Olimpice, la Masters-ul de la Guadalajara, când i-ai învins rând pe rând pe cei mai buni din lume. Dar sportul nu e întotdeauna aşa cum ni-l creionăm în minte şi îl purtăm în suflet. Sportul îţi ia azi, dar îţi poate dărui înzecit, la un moment dat. El nu uită Munca, Ambiţia şi Pasiunea. Niciodată.
Noi ştim că mesajele şi pozele de încurajare care curg neîncetat pe pagina ta de Facebook sunt scrise din suflet. “Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a ştii să pierzi! Sincer îmi pare nespus de rău ca nu ai reuşit ce ţi-ai propus! Pentru mine o să rămâi întotdeauna un campion şi un prieten drag! Capul sus, ai demonstrat ce poţi! Tu acum te ridici!”. Exact cum ţi-au şoptit şi părinţii tăi înainte să pleci spre Brazilia: “Orice ar fi, vei rămâne campionul nostru”.
Noi ştim că ai muncit şi te-ai calificat la Jocurile Olimpice pe banii din buzunarul propriu, cu ajutorul familiei şi al câtorva sponsori cu suflet mare, şefii acestui sport venind cu o picătură într-un ocean abia după ce obiectivul tău spre Rio era deja îndeplinit.
Şi noi mai ştim că eşecul cu uzbekul nu ţi-a ciobit nicio bucăţică din încrederea debordantă pe care ai arătat-o mereu. Aşă că ridică-te, Dani! Şi priveşte sus! Spre Țara Soarelui Răsare! Japonia! Tokio 2020!
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Jocurile Olimpice , Jocurilor Olimpice , scrisoare , Dani Natea , Din Brazilia , Spre Țara Soarelui Răsare , Bazinul Superior
Vizualizari: 10553
Ultimele comentarii
Acum 40 minute
Un român
Acum 42 minute
Client
Acum 43 minute
Un român
Acum 46 minute
Chris
Acum 54 minute
Chris