Urmele biologice ale lui Vlad Țepeș, prelevate din Sibiu. Cercetătorii căută proteine legate de foamete, stres și sifilis

12 Noiembrie 2022 08:04

Cercetători din Israel și Italia s-au aflat la Sibiu pentru a studia o scrisoare din 4 august 1475, trimisă de Vlad Țepeș orașului Sibiu. Nu fac analize de text, nu caută date istorice, ci proteine.

Gleb Zilberstein, om de știință din Israel, chimistul Pier Giorgio Righetti de la Politehnica din Milano, și colegii lor au luat probe de pe scrisoarea scrisă de mâna celui cunoscut în Occident drept Dracula. Demersul lor a fost relatat de Smithsonian Magazine.

Stalin, Jack London, Bulgakov, Casanova...

O știință nouă scoate la lumină de câțiva ani detalii absolut incredibile despre viața unor persoane care au trăită u câteva sute de ani înaintea noastră. Echipa de cercetători care s-a aflat recent la Sibiu a descoperit, de exemplu, că scriitorul Jack London s-ar fi otrăvit luând medicamente tot mai puternice și în doze tot mai mari din cauza durerilor provocate de diabet.

London a murit în 1916 în circumstanțe incerte. Cauza a fost înregistrată ca insuficiență renală, dar în câteva zile ziarele au început să raporteze zvonuri că el consuma în mod regulat droguri precum opiu, morfină și heroină și că s-ar fi putut sinucide prin supradoză. Lucrând cu Richard Rocco, un farmacolog la Universitatea Samuel Merritt din California, Zilberstein și Righetti au prelevat câteva dintre efectele personale ale lui London, inclusiv un pamflet despre mușcăturile de șarpe cu clopoței, scris de el. Au găsit urme de opiu și heroină, dar numai în combinații cu alte medicamente care sugerau că acestea făceau parte din remediile fără prescripție medicală populare la acea vreme pentru tratarea tusei și răcelilor. „Nu au fost rămășițe de droguri grele”, spunea Righetti. „Datele noastre exclud ipoteza sinuciderii”, completa el.

Între timp, într-o minusculă pată de sânge dintr-un articol de jurnal despre unghiile încarnate, au găsit proteine din sânge modificate de zaharuri, sugerând că London avea diabet nediagnosticat.

Consumul de opioide poate provoca și exacerba diabetul, iar analgezicele opioide sunt mai puțin eficiente la persoanele cu boală, spune Zilberstein. El sugerează că cei trei factori au funcționat împreună: durerea cauzată de diabet l-a determinat pe London să ia doze tot mai mari de opioide fără prescripție medicală, care, la rândul lor, i-au deteriorat rinichii și, în cele din urmă, l-au ucis.

Într-un studiu ulterior, oamenii de știință au prelevat copia personală a lui Stalin a piesei ”Ivan Grozny” din 1942 a lui A. N. Tolstoi, stocată la arhivele statului rus din Moscova, pe care dictatorul a citit-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Notele mâzgălite și repetitive ale lui Stalin din margini sugerează o minte agitată. Pe acele pagini, Righetti și Zilberstein au detectat litiu.

„Am spus că era bipolar ca Winston Churchill!” își amintește Righetti. El a intitulat lucrarea lor despre studiu, „Câinele negru”, chiar dacă la acea vreme litiul era folosit mai frecvent pentru a trata guta, decât depresia maniacală.

Tot ei au găsit proteine de tuberculoză pe gulerul cămășii pe care Anton Cehov o purta când a murit, precum și, mai surprinzător, o proteină umană despre care Zilberstein spune că este produsă atunci când un accident vascular cerebral întrerupe alimentarea cu sânge a creierului, sugerând că acest lucru și nu infecția în sine, a fost cauza imediată a morții a lui Cehov.

Ei au identificat, de asemenea, proteinele TBC într-o scrisoare obscură trimisă de George Orwell unui editor rus – o scrisoare deosebit de impresionantă constatare, deoarece scrisoarea era dactilografiată. Urmele au fost găsite în colțurile paginii, de unde Orwell ar fi scos-o de la mașina de scris. Probabil că și-a lins atunci degetul”, sugerează Righetti.

Ei au studiat totodată un document scris de Giacomo Casanova. Cercetările lor s-au concentrat în special pe bacteria gonoreei, deoarece despre Casanova s-a spus că a avut mai multe accese ale acestei boli în timpul vieții sale aventuroase. Deși bacteria nu a fost găsită, au fost detectate niveluri ridicate de sulfură de mercur, ca puncte roșii de-a lungul liniilor manuscrisului, sugerând că acesta folosea această substanță chimică ca remediu pentru bolile venerice. Mai mult, printre numeroasele bacterii identificate, au fost posibile depistarea urmelor de Streptococcus uberis, o infecție animală tipică, întâlnită și la om, împreună cu unele tulpini de Lactobacili, prezente probabil în saliva acestuia. Lactobacilii se întâlnesc mai ales în produsele alimentare fermentate.

Ce caută la Vlad Țepeș

Când analizează scrisoarea lui Vlad Țepeș, Zilberstein, Righetti și ceilalți cercetători caută de fapt proteine legate de foamete, stres și boli precum sifilis și variola, proteine alimentare din alimente sau vin, dar și urme ale unor dăunători precum șobolanii și muștele. Speranța este că aceste date care s-au păstrat 547 de ani vor oferi o fereastră către viața secolului al XV-lea în această perioadă tulbure, cu câteva decenii înainte de primul contact al lui Columb cu Lumea Nouă.

Și, desigur, există perspectiva tentantă de a descoperi mai multe despre Țepeși însuși.

„Vom vedea dacă a fost bolnav”, a spus Zilberstein. „Sunt povești despre Dracula că a plâns lacrimi de sânge. O astfel de afecțiune, cunoscută sub numele de hemolacrie, există de fapt în realitate. Dacă testele indică hemoglobina sau alte proteine din sânge pe litere, aceasta ar putea fi o dovadă preliminară a hemolacriei”, susține Zilberstein.

Scrisoarea lui ”Dracula” este pătată de ceară roșie de sigiliu. Experții care caută urme biochimice se concentrează pe semnături, colțuri, caută chiar și pete de transpirație sau lacrimi.

Specialiștii au fost ajutați în Sibiu, în demersul lor, de cercetătorul Tudor Arhire. Iar acum se poate relaxa, probele au fost prelevate, iar scrisoarea lui Dracula este fără pată. Cercetătorii sigilează cu grijă filmele în tăvi de plastic și le acoperă în folie cu bule

Ies apoi pe străzile pietruite ale Sibiului și comandă vin de desert la o cafenea din apropiere, arătând ca oricare alți turiști, cu excepția faptului că, ascunse într-o geantă neagră de umăr, sunt secrete ascunse din timpul domniei lui Vlad Dracula, molecule străvechi care evocă lumi îndepărtate.

Wladislaus Dragulya le cerea sibienilor o casă

Scrisoarea de pe care s-au luat probe biologice este datată 4 august 1475. Documentul este scrisă pe când Vlad se afla în Argeş și îi informează pe sibieni că magistratul său principal va sosi să-i construiască o casă în cetate şi că de acum înainte se numeşte Wladislaus Dragulya, vaivoda partium Transalpinarum.

Într-un alt document, datat 13 octombrie 1475, Vlad Ţepeş atestă sibienilor şi braşovenilor că a primit două sute de florini din dispoziția regelui.

Munca proteinelor

Munca lui Zilberstein și Righetti profită de progrese uluitoare într-un domeniu cunoscut sub numele de proteomie, care încearcă să înțeleagă interacțiunea proteinelor din celulele și organismele vii. Proteinele au fost mult timp studiate în contextul biologiei și medicinei, dar tehnicile analitice spectaculos de sensibile permit acum cercetătorilor să folosească urme de proteine pentru a aduna informații intime din materiale care au fost cândva în principal domeniul istoricilor și arheologilor, deschizând o nouă fereastră asupra trecutului.

Proiectul face parte dintr-o revoluție științifică care extinde profund tipul de informații care pot fi culese din texte și artefacte istorice, de la scanare cu raze X și CT până la datarea cu carbon și secvențierea genetică.

Deja, ADN-ul este folosit pentru a identifica indivizi din rămășițele biologice și pentru a dezvălui relații la scară largă, de la arbori genealogici până la cronologie evolutive. Dar ADN-ul rămâne constant pe parcursul vieții unei persoane și se degradează grav în timp. De aceea, cercetătorii sunt interesați și de proteine, moleculele pe care le codifică ADN-ul și care fac cea mai mare parte a muncii în interiorul celulelor noastre. Dacă ADN-ul păstrează o evidență statică a strămoșilor noștri, proteinele, care ne metabolizează alimentele, stochează și transportă resursele și transportă mesaje dintr-un loc în altul, oferă un comentariu curent asupra sănătății și obiceiurilor noastre. Ele lasă dovezi ale dietelor noastre, ale bolilor noastre, ale drogurilor pe care le folosim, chiar și ale cauzei morții noastre. Și sunt lăsați în urmă cu tot ce atingem.

Până de curând, cercetătorii sperau să detecteze urme de proteine antice necesare pentru a distruge o mică probă din materialul în cauză pentru a izola suficiente molecule pentru a obține un semnal „lizibil”. Aceasta nu este de obicei o problemă cu rămășițele biologice, cum ar fi oasele sau fosilele, dar puțini arhiviști sunt dispuși să deterioreze un artefact neprețuit precum scrisoarea lui Vlad Țepeș.

Dar Gleb, un antreprenor și inventator israelian originar din Kazahstanul sovietic, a proiectat un material care poate atrage moleculele de proteine de pe suprafața hârtiei, pergamentului și picturilor - chiar și mumii și mamuți lânoși - fără a deteriora obiectele în sine. Lucrând cu Pier Giorgio Righetti, un chimist italian, el și soția sa, Svetlana, au folosit această metodă pentru a explora o lume nouă.

Călătoria lui Zilberstein și Righetti în trecut a început cu un deceniu în urmă, cu o Biblie rătăcită și prăbușită. Righetti, chimist la Universitatea Politehnică din Milano, și-a petrecut cea mai mare parte a carierei dezvoltănd metode de separare a proteinelor cu o precizie din ce în ce mai mare.

Sursa foto: Smirhsonian Magazine / Andrei Pungovschi

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).