Ură

Cine are vreun interes ca românii să se comporte ca niște dușmani unul cu altul? Există vreo organizație internațională care se ocupă cu acest aspect? Sau poate e lucrătura ungurilor… Poate că rușii, printr-o fundație de-a lor. Sau poate guvernul, că nici în tehnocrați nu prea poți avea încredere. Sau sunt extratereștrii ori omuleții de sub casă.

În mod sigur nu suntem noi. Popor tras din oameni viteji suntem primitori, harnici, sârguincioși, cinstiți și drept-credincioși.

Orice mort mai cunoscut prin trecerea lui printre cei vii aduce motiv de vrajbă. Cine-i vinovat pentru moartea lui Gyuri Pascu? Dispecera de la 112 e printre primii vinovați. Sau doctorul de pe ambulanță. Sau sistemul. Sau mortul. Există multă ură, pe care ne-o canalizăm inutil unii împotriva celorlalți. Insistăm tot timpul pe consecințe și nu ne mai facem deloc timp să ne gândim și la cauze. Vrem vinovați. Vrem sânge.

Cine va fi vinovat dacă un cutremur ceva mai zdravăn va rade Bucureștiul de pe hartă? Inginerii ”rezistențiști”, cei care dau ștampile prin primărie, arhitecții, scoarța pământului sau însuși Dumnezeu? Până la momentul fatidic, pe care maestrul Mărmureanu îl dă din ce în ce mai sigur, stăm și ne lamentăm ca niște babe atente la drobul de sare și mai puțin la prunc.

Sunt și pe la noi zeci de case care stau să cadă. Sunt morți în urma ornamentelor prăbușite și totuși nu s-a mișcat nimic. Și n-a fost nevoie nici măcar de un seism. Sunt atâtea probleme lăsate în stadiul de ”de făcut”, încât sunt ignorate pe principiul ”oricum n-avem timp pentru toate”. Și mergem rostogolind înainte tot ce nu suntem în stare să realizăm. Și se adună cam multe.

Așteptăm ca cineva ”de sus” să ne facă viața. Fie că vorbim de un primar, de-un funcționar, un deputat, ministru, un președinte sau însuși cel inexistent. Ne punem speranța din patru în patru ani în câte un om sau un grup de oameni în care din start nu avem nici cea mai mică încredere. Deși știm asta, măcar avem pe cine înjura în timpul mandatului sau pe final. Nu pe noi. Mereu pe alții, deși suntem siguri că, dacă am fi în locul lor, nu ne-am descurca mai bine.

Se vorbește tot mai mult de noile partide, de noile programe, de lupii tineri, de cei neîntinați într-ale escrocheriilor politice. Și ce faci când și ei au aceleași apucături cu cei vechi? Ne luăm tălpășița spre meleaguri în care se poate? Sau măcar încercăm să ne facem treaba noastră măruntă, de zi cu zi, cât mai bine? Nu. Mai bine ne lamentăm.

Nu realizăm că, de fapt, noi toți suntem doctorul de pe ambulanță, suntem dispecera de la 112, suntem arhitectul, funcționarul de la primărie, omul care vine în control, deputatul, senatorul. Și cam toți suntem la fel. Dacă vrem să schimbăm ceva, cel mai util ar fi să începem cu persoana întâi singular.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro