Joi,
26.11.2020
Ceata
Acum
-4°C

Dirijorul

13 Ianuarie 2017 12:22

La mulți ani, tuturor!

Mi-am promis ca începând cu acest an să-mi depășesc condiția mea umană în acest mic orășel, aceea de  executant în domeniul muzicii și să trec la așternut idei, preferințe, critici - toate fiind, bineînțeles, la modul constructiv, deoarece eu cred că acest oraș merită să afle cât mai multe păreri avizate, mai ales că încă ne tot lăudam cu Sibiu Capitală culturală, turism cultural și așa mai departe.

Am ales ca început tema de sus, fără să credeți că am să vă plictisesc, vorbind de acel personaj care stă în fața unei orchestre și face tot felul de gesturi ciudate pe care nu le înțelege nimeni, doar indivizii din fața lui. Nu am de gând să vorbesc de dirijorul unei orchestre, ci de ceea ce ne lovim noi toți, zilnic, indiferent în ce domeniu lucrăm, indiferent dacă suntem artiști, ingineri, preoți sau vânzători la aprozar, doresc sa vorbesc despre personajul principal: Liderul. Șefu’, managerul, maestrul, președintele, puteți să-i spuneți cum vreți.

Eu, bineînțeles, vă voi vorbi din punctul meu de vedere, voi încerca să fiu obiectiv și să nu lezez pe nimeni, dar cu siguranță am să vă povestesc din perspectiva mea și sper să dezvolt o paralelă la ceea ce înseamnă pentru mine dirijorul și ceea ce înseamnă pentru voi, în domeniile dumneavoastră, liderul.

Nu știu câți dintre voi știți cu ce ne ocupăm noi la Filarmonică, pentru că eu acolo lucrez. Știați că este singura meserie unde lucrează între 70 până la 100 de oameni deodată, în același timp? Ei creează muzică veche, câteodată chiar de peste 350 de ani, în condiții bune sau mai puțin bune, cu dirijori buni, slabi sau amatori, depinde de norocul fiecărei filarmonici. În această meserie, ca și în celelalte, contează liderul, individul acela din față, absolut totul depinde de el, de cât de obositoare sunt repetițiile, cât de educative sau bine organizate sunt și, mai ales, produsul final, adică în cazul nostru marele final, concertul săptămânal.

Cel mai greu pe lumea asta este să-i mulțumești pe toți în calitate de lider, probabil mulți înțeleg doar foarte târziu că nu acesta este scopul principal, pentru că nu ai cum să-i mulțumești pe toți, este imposibil. Un primar nu a fost ales în veci cu procentaj de 100%, la fel niciun dirijor de orchestră nu are cum să-i mulțumească pe toți cei 80 de cetățeni, pentru simplul fapt că cei 80 nu sunt la fel, așa că tot timpul o să se găsească vreunul să-l critice pe diferite aspecte.

Cred că fiecare dintre voi se gândește în fiecare zi ce relație are cu liderul lui: ”oare mă place?”, ”oare ce să fac să mă placă?”, ”oare chiar ar trebui să mă obosesc să mă placă?” …

Eu mă întreb altceva: oare câți dintre voi ați auzit de André Rieu sau Richard Clayderman? Probabil cu toții. Dar de dirijorul orchestrei Johann Strauss Ensemble? Probabil mult mai puțini, pentru că nu vă interesează asta, ci doar numele de Johann Strauss și de renumitele valsuri. Dar oare câți ați auzit de Gabriel Bebeșelea? Probabil că sunt câțiva.

Eu am să scriu pe scurt deoarece am promis să fiu obiectiv.

Gabriel Bebeșelea a împlinit pe 29 septembrie vârsta de 29 de ani, este în acest moment prim dirijorul Filarmonicii de stat Sibiu, dar și a orchestrelor din Cluj, atât cea a Filarmonicii, cât și a Operei Române. A câștigat câteva premii, este foarte apreciat în țară și în străinătate și este, probabil, unul dintre cei mai mari dirijori de la noi din țară. Dar nu este așa cunoscut ca și acei artiști enumerați mai sus, nu din cauza vârstei sau a faimei, a banilor sau a relațiilor, ci doar pentru că pur și simplu crede în muzica pe care el o face. El nu va dirija în fața a 10.000 de oameni, nu va avea onorarii gigantice, nici măcar nu o să fie plăcut de orchestre întregi, pentru simplul fapt că nu face muzica comercială pentru mase de oameni. Ca și el sunt în fiecare țară din întreaga lume mulți astfel de dirijori, care de câteva sute de ani cred în ceea ce fac și de aici întrebarea noastră, a muzicienilor executanți: pe care lider să-l urmăm?

Și să nu uităm o mare problemă pe care noi o avem în orașul nostru: aceea de a face ceva cunoscut, de a vinde ceva, adică marketing, meserie care lipsește cu desăvârșire la noi ”în târg”. În cazul lui Gabriel Bebeșelea, noi nu am fost în stare măcar să scriem undeva că a câștigat un mare concurs de dirijat sau că a ajuns într-o finală. În concluzie, noi nu am reușit până acum să ne vindem propriile produse care au fost create la noi în urbe, adevărați lideri, în schimb importăm din alte colțuri ale țării și ale Europei produse înșelătoare, doar pentru că sunt cunoscute de mase de oameni. Nu pentru că acestea sunt calitative, ci doar pentru că se vând sigur. În schimb, cu timpul o să vină reversul medaliei, acela în care noi nu am creat o anume cultură de mare rang, ci doar un act care o să devină în timp foarte plictisitor.

Fiecare instituție de stat sau privată are un director. El ajunge acolo așa cum poate, prin diferite conjuncturi: politice, de influențe financiare sau chiar pe propriile puteri. Omul a învățat, omul a dorit să facă asta, să conducă câțiva oameni, să fie auzit, să i se audă vocea, să aibă putere… Acești directorași au absolut totul în mână, toată puterea deciziei, dar – bineînțeles - și ei au la rândul lor alți șefi mai sus, așa că de obicei fac ceea ce li se spune și aplică apoi la nivelul de mai de jos.  Ei decid angajări, infrastructură, salarii și - cel mai important - ei sunt acel lider care decide atmosfera la locul de muncă. Cu cât ai mai mulți angajați, cu atât ai mai multe probleme. Ai 24 de angajați, de obicei ai 24 de probleme. Ai 65 de angajați, mai dai vina și pe directorul adjunct. Cum este urmat acest lider? De obicei el este respectat dacă dă dovadă de respect în rândul angajaților, se poartă frumos... Dar chiar credeți că se poate așa ceva la noi în România? Un foarte mare dirijor și fost director mi-a spus odată că trebuie să te porți cu angajații tăi așa cum o faci acasă cu copii tăi. Adică poți să fii dur din când în când, dar trebuie să-i mai și mângâi părintește, pentru că altfel ei devin niște sălbatici.

De curând am luat parte la un proiect caritabil foarte amplu și complicat care s-a axat pe strângere de fonduri și care în numai două săptămâni și-a atins scopul strângând o sumă foarte mare pentru România. Aici mi se pare că pentru a avea succes, mai ales din punct de vedere material, ai nevoie de lideri adevărați, care să reușească în scurt timp să miște oamenii la propriu și figurat.

Și am să închei cu liderul suprem, acela care decide tot, indiferent de domeniu: el știe tot, se pricepe la toate, și la fotbal, și în bucătărie, și la scenografie, și la arhitectură. Și cu siguranță nu pot trece, ca muzician, cu vederea faptul că din informații oficiale am aflat ceva inadmisibil: și anume că o trupă senzațională și nemaivăzută chiar la propriu a ajuns să coste mai mult decât vreo trei festivaluri întregi la un loc și asta din bani publici. Cum se poate așa ceva, cum poți să-ți mai trimiți copiii la Școala de Muzică, să facă sacrificii în viață, să-i pui să studieze patru ore pe zi la un instrument care chinuie toți locatarii, când ei ar trebui să fie în fața blocului să se joace cu ceilalți copii. De ce să-ți mai trimiți copiii la școală, la o facultate, să studieze cu mari maeștri?

Dar despre Școala de Muzică vom vorbi într-un articol ulterior.

Comentarii

3 comentarii

e-manuela

Acum 3 ani

Buna! Nenea, te rog eu frumos, pentru binele comunitații sibiene, nu-ti depăși condiția umană, altfel nu ne va fi bine nici noua, ceea ce-i mai puțin important, dar mai ales tie...
Raspunde

Nubuk

Acum 3 ani

Bai Andrei...Te credeam baiat destept si cu coloana vertebrala... Te-a luat Bebeselea in club sa-ti recite din Goethe, de te-ai apucat sa scrii despre el? Nu a auzit nimeni de el , exact, dar pentru ca e .....nimeni. Da, e un dirijor bun- dar nu extraordinar. Ca el sunt multi, foarte multi! Foarte multi dirijori mai buni decat el nu au avut norocul sa dea peste cineva sa ii ajute in drumul lor. Bebeselea a avut noroc cu carul, a fost ajutat de oameni pe care el acum ii arunca la gunoi. Asa ca, dragul meu, mai bine scrie despre oameni cu adevarat binecuvantati de talent, ai care au ramas OAMENI .
Raspunde

unisy

Acum 3 ani

"Unul dintre cei mai buni dirijori din tara"....Foarte deplasata afirmatia ta, tinere....Sau poate nu stii ce e ala dirijor bun. Se poate si asta. A-l pune in rand cu Tiberiu Soare, Ciprian Teodorascu, etc.., mi se pare exagerat.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus