Miercuri,
19.05.2021
Innorat
Acum
10°C

Latura neștiută a Sibiului. A schimbat viețile a sute de femei chinuite

Latura neștiută a Sibiului. A schimbat viețile a sute de femei chinuite

În spatele fețelor pe care le vedem zilnic trecând pe lângă noi pe stradă se ascund, uneori, povești mai teribile decât ne lasă imaginația să credem. În Sibiul anului 2017 există soții de preoți, de dascăli, neveste ale unor oameni cu studii superioare, nu doar măturători de străzi, bătute acasă până la sânge. Există femei pe care le urmăresc bărbați violenți când pleacă la lucru ori le așteaptă în fața școlii când merg să ia copilul. De frică, se întâmplă adesea să nu iasă din locuință zile în șir. Pentru ele funcționează în oraș un adăpost secret, gospodărit de Asociația Femeilor din Sibiu.

Asociația este condusă de mai bine de 20 de ani de Ileana-Cristina Mateș, o profesoară pensionară care la 69 de ani este mai activă și mai implicată decât mulți tineri. Doamna Mateș muncește în propria locuință, face proiecte, ține corespondență în germană și engleză cu organizații din Marea Britanie, Germania și Norvegia, plătește salarii, caută donații, elaborează dosare pentru finanțare de la stat și participă la bazaruri caritabile. Totul pentru a ajuta zeci de femei chinuite zilnic de soți violenți, plecate de acasă fără un leu în buzunar, doar cu un prunc în brațe. Doamna Mateș face toate acestea fără să fie plătită, din pură bunăvoință și dragoste de semeni.

Cristina Mateș: Activitatea asociației noastre este importantă pentru comunitate. Violența este un fenomen larg răspândit și în toate straturile societății. Violența în familie nu se oprește la o femeie săracă, la o femeie cu studii superioare, o femeie bogată, nu, e peste tot. Peste tot. Am văzut femei de toate felurile bătute, din toate straturile. Nici apartenența la o religie, la o biserică, nu joacă un rol. Noi am avut de la fete de 18 ani, ieșite din maternitate cu bebelușul în brațe până la femei de peste 60 de ani, pensionare care au fost bătute de soți, parteneri, frate, tată, cumnat, vecin…

Rep.: Ajutați-mă să înțeleg fenomenul. Cam câte astfel de cazuri ați avut anul trecut? C. M.: Ca să fie clare lucrurile de la început, noi avem un adăpost pentru victimele violenței în familie înființat în 2007, cu sprijinul Asociației Femeilor și Familiei din Norvegia. Cu Norvegia avem și acum un parteneriat. Adăpostul are șapte locuri. Să înțelegeți bine, sunt șapte paturi, dar în multe cazuri avem și nouă persoane acolo. Dacă vine o mămică, o femeie cu un bebeluș în brațe stă cu el în pat.

Rep.: Ca exemplu concret, în clipa aceasta câte femei sunt în adăpost? C. M.: Avem două femei și trei copii. Dar au fost și cazuri când am avut zece. O femeie a dormit și în birou, pe o canapea. Aș putea spune că avem în jur de 20 de femei pe an, dar problema este că în contractul care se încheie, fiindcă noi facem totul legal și pe hârtie, trebuie să semneze și o convenție de confidențialitate, în sensul să nu divulge adresa. Primul contract este pentru 60 de zile, conform legii, dar dacă o femeie vrea să-și rezolve situația durează mult mai mult. Foarte puține pleacă după două luni. Dacă vrea să divorțeze, pentru că aici se ajunge într-un final fericit, un divorț durează și patru, cinci luni. Am avut și femei care au stat opt luni, un an, le-am prelungit mereu contractele. Ocupă un loc, două locuri, de aceea e greu de spus câte femei au fost. Noi luăm victimele violenței, nu luăm victimele traficului uman, cu toate că am avut un caz groaznic…, nu luăm femei dependente de alcool sau de droguri.

Rep.: Ce fac ele toată ziua în adăpost? C. M.: Ele trebuie să lucreze. Dacă au avut un job înainte îl continuă, dacă nu noi le căutăm un loc de muncă. Dar banii sunt tot pentru ele, le ajutăm să îi strângă să poată începe o nouă viață, să ajute copiii, noi nu le cerem bani.

Rep.: Și le găsiți de muncă? C. M.: Iau ziarul și pun mâna pe telefon. Acum nu o să fie profesori universitari, nu? Multe merg și fac curățenie, altele dacă știu o meserie o urmează.

Rep.: Acceptă să lucreze în situația dată? Nu poate să le fie ușor să iasă brusc din familie, să ajungă într-un adăpost, să aibă grijă de copii… C. M.: Nu este deloc ușor. Nu… Sunt disperate… Au crize… În special copiii. Copiii sunt mult mai vulnerabili, mult mai afectați. Copilul întreabă ce facem aici? M-a părăsit tata? Am avut și cazuri cu doi copii, băieți sau băiat și fată, iar unii voiau la tată.

Rep.: Cum îi ajutați să treacă prin momentele acestea? C. M.: Avem personal specializat, psihologi care îi ajută să depășească perioada de criză. Trebuie să vă imaginați că este ca o casă de oaspeți, e liniște, mamele nu au voie să-și bată copiii, nu au voie nici să se certe, orice probleme apar, specialiștii caută să le rezolve. Se simt bine. Am avut un caz, după ce a intrat spunea că nu-i vine să creadă ce liniște și bine e. Apoi a divorțat. Se produce o ruptură de ce fuseseră învățate. Își dau seama că le vrem binele și aici găsesc nu numai liniște, ci și o cale de urmat. În ceea ce privește personalul, conducătorul centrului este un bărbat, psiholog de meserie. El gestionează totul. Dacă femeile au probleme intime merg la celelalte două angajate, o doamnă psiholog și o doamnă asistent social. Pe lângă ei mai avem și doi paznici, care asigură paza de noapte.

Rep.: De unde aveți bani pentru toate acestea? Cum vă finanțați? Femeile care ajung la centru plătesc? C. M.: Noi am deschis adăpostul în vara anului 2007, în urma unui proiect imens la care am lucrat câțiva ani, finanțat de statul norvegian. S-a făcut o colectă în toată țara, trebuie să știți că Norvegia are 4,5 milioane de locuitori și lumea a donat pentru proiecte care luptă împotriva violenței. Noi am câștigat un astfel de proiect. Atunci, în 2007, ne-au finanțat până în 2010. Am avut bani ca să cumpărăm casa, adăpostul este al asociației, am avut bani să plătim salarii, cheltuielile curente. Calvarul a început din 2010. Noi am căutat proiecte și proiecte de atunci. Asociația noastră este înființată în 1996 și din 1997 este membră a celei mai mari asociații a femeilor rurale, îi zice ACWW Associated Country Women of the World, cu sediul la Londra. Acolo suntem bine văzuți și am cerut sprijin. Acum suntem la al patrulea proiect cu ei.

cristina mates (1)

Rep.: Din Sibiu primiți sprijin? C. M.: E foarte greu. Legal primim acea subvenție pentru serviciile sociale, pentru care, în fiecare an, trebuie să întocmim, dosare peste dosare, să stăm la cozi și așa mai departe. Această subvenție prevede 250 de lei de persoană, dar primim subvenția de la municipiu și asta înseamnă că ei ne dau acești bani numai pentru femeile cu buletin de Sibiu. Dacă vin din Gura Râului sau Apold, nu primim.

Rep.: Vin și din afara Sibiului? C. M.: Și încă cum… Dar contează mult pentru noi și această subvenție. Mai primim de la doamnele din Norvegia ocazional, avem o cunoștință în Germania care strânge bani vânzând pentru noi la Bazarul de Crăciun. Am mai primit de la Lions Club din Germania, persoane fizice uneori, o doamnă din Norvegia ține cursuri de limbi străine și banii care i-ar reveni ni-i donează nouă.

Rep.: Incredibil. C. M.: Da. Dar nu ne oprim aici. Noi participăm de două ori pe an la Bazarul de Crăciun și Bazarul de Paști.

Rep.: Totuși… e un bazar… C. M.: E puțin. Eu mă duc, însă după ce se mai încălzește puțin, la târgul de Vinerea Verde din curtea Bisericii Evanghelice. Noi ne luptăm pentru fiecare ban. Fiecare ban.

Rep.: Dumneavoastră faceți toate acestea, duceți tot greul în spate. C. M.: Eu nu mă lupt cu femeile, nu le găsesc alinare la problemele zilnice. Asta face domnul administrator, eu mă lupt cu hârtiile, actele, banii… Acum chiar suntem foarte strânși cu ușa, am împărțit scrisori pe unde am putut și noi, pe la oameni de afaceri, am scris la companii, am scris la fabrici… Nimic. Nimic. Nimic. Nici un răspuns.

Rep.: Nu vă descurajați? De ce faceți toate lucrurile astea? C. M.: De câte ori nu am vrut să arunc totul. Anul trecut s-au făcut 20 de ani de când sunt aici. Credeți că găsesc pe cineva? Noi suntem o asociație mică. Suntem 25 de membri în total. Le-am spus, alegeți-vă o președintă! Nu are cine. Chiar nu are cine. Toată corespondența o țin în engleză și în germană. Nu poate oricine.

Rep.: Dvs. sunteți remunerată pentru toată această muncă? C. M.: Nu. Eu trăiesc din pensie. Dar nu aceasta este problema mea, grija cea mare este că trebuie să plătesc salariile. Oamenii au familii, au copii, trebuie să își salariul.

Dacă doriți să contactați Asociația Femeilor din Sibiu: Str. Avram Iancu Nr. 25, România Tel. 0269/216580 www.asociatiafemeilorsibiu.com e-mail: af.sibiu@yahoo.com

Dacă doriți să sprijiniți Asociația Femeilor din Sibiu: BANCA TRANSILVANIA: RON: RO24BTRL03301205485079XX Euro: RO70BTRL03304205485079XX GBP (Lire): RO19BTRL03307205485079XX NOK (Coroane norvegiene): RO60BTRL03316205485079XX SWIFT CODE: BTRLRO22SBA

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

13 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

e-manuela

Acum 4 ani

Buna! Nenea, asta-i adevaru'! "Noi" sibiencele, nu cam avem pohta de mancare, iar cele mai naroade, inca nu invataram pozitia caprei can' be apa..
Raspunde

Sergiu

Acum 4 ani

Dar tu esti proasta? Sau esti un prost?
Raspunde

daniel

Acum 4 ani

Da ce treaba are "pozitia" matale cu articolu de nai-sus?
Raspunde

Bahama Mamas

Acum 4 ani

Lasa-l pe prostovanul de mai sus, se plictiseste :) Felicitari asociatiei ca exista si pentru ce face !
Raspunde

Ionele

Acum 4 ani

Adică să lase capul plecat în fața "bărbatului"...
Raspunde

e-manuela

Acum 4 ani

Buna! Nenea, tu esti novice, da' "dansa" stie...
Raspunde

Alzara real

Acum 4 ani

Iată că mai sunt saşi în Sibiu ; comparaţi atitudinea civică a doamnei cu protestul individualist al politicianului local Raimer ! Pe lângă angajamentul comunitar ,o excelentă profesoară de gramatică germană ! Pentru halul în care vorbesc mai nou germana ( în transcripţie fonetică vâlceană ) elevii Bruckental - luaţi meditaţii !
Raspunde

ioan

Acum 4 ani

a aparut nelipsita m--ela.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

apostol

Acum 4 ani

Ce sa faca si ea,mai castiga un ban ,de ici de colo pe seama unor naivi.Ileano vezi ca nu ti-ai incheiat bine pulovarul la nasturi.
Raspunde

Alex

Acum 4 ani

Rusine Apostol! Asa se trezesc toti cei care nu fac nimic sa-i batjocoreasca pe ceio care fac ceva in tara asta....
Raspunde

Teo

Acum 4 ani

Felicitari doamnei pentru implicare ! La noi si cand se face un lucru util, exista contestatari care stau numai pe margine si critica fara nici un argument.Aceasta sa fie societatea civila?Nu cred.
Raspunde

Nico

Acum 3 ani

Sincere felicitări! Doamna prof.Ileana este un om deosebit.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus