Restaurant La Turn. Mai e de muncit până la Capitala Gastronomică

Prima impresie contează. Iar prima impresia, atunci când intri în restaurantul Turnul Sfatului, pe intrarea dinspre Piața Mică, este foarte bună. Dar tind să cred că asta depinde foarte mult de perioada anului. Noi am intrat în restaurant într-o zi de lucru, după-amiaza, pe la ora 16. Doar două mese erau ocupate, iar oamenii vorbeau încet, fără să se deranjeze reciproc. Muzica ambientală, liniștitoare, a contribuit la starea de bine. Restaurantul arată curat, îngrijit, nimic nu te agresează.

Cu totul alta ar fi fost situația într-o zi de week-end, în plin sezon. Mesele sunt aranjate în linie, de-a lungul unei canapele pe toată lungimea peretelui. Tip bistro, mai exact. O așezare care, la un grad mare de ocupare, distruge toată senzația de intimitate și calm pe care restaurantul o impune, în rest.

N-a fost cazul, însă, de această dată.

Meniul pare generos. Am ales, în cele din urmă, pui la grătar cu sos gorgonzola și trufe, garnisit cu cartofi cu rozmarin. Nu am nimic de comentat la gust. Puiul a fost gustos, iar sosul a fost de-a dreptul delicios. Se distingea atât gorgonzola, cât și aroma de trufe, adăugate sosului fie pisate fin, fie din sos preparat anterior (nu mi-am putut da seama). Dacă ar fi să fiu chibiț, aș spune că o lingură în plus din acest sos, nu ar fi stricat. Dar asta, probabil, pentru că a fost chiar delicios.

La cartofi am o mică nemulțumire, vizavi de faptul că au fost răscopți. Mi-a fost aproape imposibil să îi tai civilizat cu furculița și să îi înmoi în sos. La prima atingere, se împrăștiau în toate punctele cardinale și nu-mi mai rămânea decât să îi alerg prin farfurie. Gustul, însă, nimerit la țanc și aici, cu proporția ideală de rozmarin proaspăt și sare exact cât e nevoie.

Am încercat și o porție de coaste de porc cu sos barbeque la care am mai cerut o porție de cartofi prăjiți și o salată verde. Coastele nu au fost cele mai bune mâncate în Sibiu dar nici cele mai proaste. După mărimea lor părea că animalul era mai mult un hipopotam decât un porc, iar carnea nu era dintre cele mai fragede. Am avut și o mică problemă cu sosul barbeque care era putin cam picant pentru gustul meu și credeți-mă pe cuvânt chiar mănânc picant. Iar salata a fost salată tot așa cum Steaua e Steaua. Adică două, trei foi rupte, băgate într-un bol și un sfert de lămâie deasupra. La cei șase lei pe care i-am dat pe ea e cel mai   productiv produs pe care-l poate elibera orice bucătărie de restaurant.

Desertul m-a dezamăgit. Am luat o cremă caramel, în fapt tradiționala cremă de zahăr ars. Am tras o sperietură bună la început, când am văzut crema, dar nu zăream sosul. Era dedesubt, așa cum cere cutuma. Consistența a fost perfectă, dar ingredientele cu siguranță nu au fost de primă calitate. Nici lapte și nici ou n-am prea distins pe acolo. Suficient de dulce, însă, încât s-o mănânc pe toată. Dar data viitoare, mă reorientez.

Au dres-o pe final cu papanașii. Foarte gustoși, făcuți din aluat pufos numai bun de mâncat pe picior de plecare. Cu dulceață și smântână nu aveau ce greși. Și ca să fim cinstiți până la capăt nici n-au făcut-o.

Am plătit în total 118 lei, iar defalcați pe bucate, nota de plată ar arăta cam așa: două sticle de apă – 12 lei, o porție de cartofi prăjiți – șase lei, o porție de cartofi cu rozmarin – șapte lei, o porție creme caramel – nouă lei, o porție de papanași – 14 lei, o porție de ”Pollo il torre” – 35 de lei, o porție de salată verde – șase lei și o porție de coaste de porc – 29 de lei.

La Turn pare genul de restaurant în care te poți duce atunci când nu e aglomerat, asta ca să nu te pătezi cu supa vecinului și nici să nu te aștepți că vei ieși profund uimit de arta gastronomică locală. E ceva obișnuit la un preț de Sibiu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.