De când există rubrica aceasta nu țin minte să fi plecat mai dezamăgit din vreun restaurant decât am plecat vineri de la Restaurantul Militar. Nici măcar când am mâncat în gară, în piață, prin vreo comună, ori pe la vreun local mărunt de cartier, nu am fost atât de nemulțumit. Pentru că indiferent că îți place sau nu mâncarea, în general simți oamenii cum încearcă să-ți ofere ceva, fac un minim efort să te facă să te simți bine că ai apelat de la serviciile lor. Nu și la Restaurantul Militar. În doare fix undeva de clienți, oricum ei nu din clienți trăiesc.
Am ajuns la Restaurantul Militar vineri pe la prânz, pe caniculă. Terasa aproape goală și nici un chelner în preajmă. Un bărbat în șlapi și cu țigara în colțul gurii muta niște mese, alții plimbau niște scaune, iar la o masă era un grup mai mare. Nu doar că nu te bagă nimeni în seamă, dar nici măcar nu știam dacă e deschis sau nu. După vreo cinci minute de stat la masă mă ridic și întreb înăuntru. ”Vine acum cineva”, mi se spune. Sosește o doamnă în vârstă și îmbrăcată în halat alb, care se văieta de dureri de spate. Tot respectul pentru dânsa și faptul că muncește la vârsta dumneaei, însă a venit fără meniuri și orice am cerut ne-a spus că merge în spate să întrebe mai departe. Evident că nu aveau mai nimic. ”Vă fac repede o ceafă la grătar, un cartof”, e cel mai bun lucru pe care l-am obținut de la dânsa. Am cerut și-o ciorbă, a spus da și a plecat. De băuturi nici nu adus vorba, deși erau peste 30 de grade.
Am primit o ciorbă albicioasă, deci dreasă cu smântână – sper eu, care semăna la gust cu cea de perișoare dar avea cubulețe mici din carne de vită sau de porc prin ea. Habar n-am cum îi zice, v-am spus că am cerut o ciorbă și asta am primit. Nici caldă, nici rece, călâie.
La felul doi am primit o bucată de carne de porc prăjită în tigaie, lângă niște cartofi țărănești cu șuncă și o salată de varză. Nici nu știu cu care să încep. Carnea era făcută în sânge, numai că nu era deloc proaspătă, ceea ce înseamnă că avea un gust oribil. Vedeți în imaginea de mai jos cum arăta. N-am putut s-o mănânc. Cartofii se vedeau de la o poștă că nu erau făcuți pe loc ci doar reîncălziți. Din cauza asta erau puțin arși pe margini, iar uleiul în care au tot fost reîncălziți îi făcea sleioși. Varza măcar era tocată în ziua respectivă, de asta sunt sigur, dar cum nu au chelneri nu am avut nici sare, nici oțet pentru ea. Am mâncat varză goală.
Nota de plată a fost undeva la 35 de lei, incluzând aici și o bere rece.
Am căutat pe urmă câteva păreri despre restaurant pe internet. Predomină cuvintele cheie: comunism, ieftin, armată. Din ce am înțeles restaurantul este oarecum subvenționat de Ministerul Apărării, ceea ce explică foarte multe. Cine îl conduce nu trebuie să își facă griji pentru concurență sau să lupte pentru rămâne pe piață. Cred că nici nu le pasă dacă au sau nu clienți. Promovare zero, lipsă de respect față clienți, muncesc sau nu salariile le vin oricum. Altfel cum să-ți primești musafirii cu fața de masă tăiată cu cuțitul?
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , Astra film festival , cronica de restaurant , cel mai prost sofer al anului , Ministerul Apărării Naționale , Cercul Militar , Schunn Service , Dream Personal Logistik Gmb , Pentru Sibiu , Marlex Duo Company , Fântânița Haiducului , Trigo Industry Services
Vizualizari: 15901
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
BB
Acum 4 ore
Sibian și eu
Acum 4 ore
AUR
Acum 4 ore
Kokos
Acum 4 ore
Kokos