A fost căldură mare în weekend. Și cum în oraș locurile în care să te răcorești erau puține, am decis să „dau o fugă” la Ocna Sibiului. Mai fusesem o singură dată, acum patru ani, deci oarecum știam ce mă așteaptă. Studentă fiind, am ales varianta cea mai simplă și ieftină: trenul. De dimineață m-am uitat pe site-ul CFR să văd la ce ore am legătură, iar la orele prânzului am plecat.
Chiar dacă mă așteptam să intru de-a dreptul într-un cuptor, aerul din vagon era respirabil. Nu era nici prea cald, dar nici prea frig. Eram pregătită să înfrunt și aglomerația, dar surprinzător toată lumea avea loc. Lângă mine, s-a așezat o doamnă de vreo 40 de ani și m-a întrebat dacă merg la Ocna. I-am răspuns politicos, iar până la destinație am tot povestit.
„Tare mi-ar plăcea și mie să merg, dar nu mai am timp. Eu stau la Copșa și fac naveta zilnic la Sibiu, că acolo lucrez. Dar drept îți spun domnișoară că de cel puțin 20 de ani nu am mai fost. Mai ales de când s-au născut și copiii. Am altele pe cap. Nu mai am timp. Dar e frumos și face bine la sănătate”, și-a spus oful femeia.
Am coborât din tren și nu mare mi-a fost mirarea să văd că au mai coborât și alții. Nu a fost greu să-mi dau seama unde merg, judecând după îmbrăcăminte și sacoșele din care ieșeau pălăriile. Cum nu știam drumul, am mers în spatele lor, pe o stradă pustie și umbrită. După nici 10 minute, am ajuns la poartă. Mi se cer 20 de lei, primesc moneda de acces și mi se spune că dacă mai găsesc vreun șezlong e al meu, inclus în preț.
Un loc pentru pensionari și familii
Am găsit destul de ușor un șezlong pe nisip. Și m-am bucurat, gândindu-mă la „invazia” căpușelor din Sibiu. Mi-am întins frumos prosopul și m-am pus ca tot românul „cu burta la soare”. Nu a trebuit să analizez mult pentru a ști care e profilul omului care vine aici. Ori e pensionar, ori e căsătorit și a venit cu copiii. Pe fundal, melodiile vechi ce se auzeau de la radio completau tabloul unor vremuri demult apuse. Cât am stat, nu am văzut aglomerație nici la bere, nici la mici. În schimb, am văzut coadă la porumb și înghețată.
Elisabeta și Pavel își așteptau rândul la înghețată. Sunt din Alba Iulia și au venit pentru două zile la „băi”. „Am zis că dacă tot e sărbătoare să venim un pic. Am fost și anul trecut și ne-a plăcut. Ne mai dăm cu nămol, ne mai trece reumatismul, așa-i la bătrânețe, încep să te doară toate și te ungi cu ce mai știi că-ți face bine”, spune Elisabeta.
La intrarea în lac, pe trepte, stăteau două femei ce aveau în jur de 40 de ani. „Nu intrăm mai mult în apă că ne e frică. Nu știm să înotăm și încercăm să ne răcorim așa cum putem. Oricum am venit pentru copii. Ei știu să înoate”, îmi spune una dintre ele în timp ce-mi arată cu degetul copilul. Au venit de la Sibiu pentru că „nu avem unde să mergem în oraș. Unde să-mi duc copilul? La ștrand e mereu aglomerat”, adaugă ea. Într-adevăr, chiar dacă era multă lume, rar se întâmpla să te lovești de cineva în apă.
„Majoritatea își fac nevoile în apă”
Oricât am încercat să-mi amintesc dacă acum patru ani apa de la dușuri pornea pe un buton cu senzor, nu am reușit. Cert e că acum trebuie doar să-și treci degetul peste zona marcată cu „start/stop”. Dușurile erau marcate cu „apă caldă” și „apă rece”, dar la cele din urmă nu se îngrămădea nimeni. Până pe seară, două dintre dușuri deja nu mai funcționau. „Nu trebuie să apăsați. Trebuie doar să atingeți zona indicată”, explica un angajat oamenilor de la duș în timp ce lipea eticheta cu „defect”. Un lucru mai puțin pozitiv e legat de toaletele ecologice.
Acestea se găsesc fix lângă dușuri, iar mirosul te izbește din plin. „Cred că majoritatea își fac nevoile în apă. Sincer, la cum miroase aici, își trece orice nevoie”, îmi spune un domn ce își aștepta rândul.
În șase ore, cât am stat, am văzut de cel puțin trei ori cum angajații goleau coșurile de gunoi. Pe jos nu am văzut ambalaje, hârtii sau sticle. În schimb, chiștocurile de țigară erau parte integrată a nisipului. Ba mulți nu se mai sinchiseau să le stingă și le aruncau așa, chiar dacă lumea trecea desculță.
6 lei un pahar de bere
În cazul în care ți se face foame, îți trebuie undeva la 14 lei pentru masă și alți 5-6 lei pentru a-ți potoli setea. Terasele vindeau cam aceleaşi lucruri. Mici la 3 lei, cartofi pai la 6 lei/100 grame, shaorma la 15, hamsii la 6 lei și pizza la 24. Dacă o înghețată e trei lei, un pahar de bere se dublează, iar o sticlă de apă la jumătate de litru e 4 lei.
Cu stratul de bronz din dotare, am luat-o înapoi spre gară. Încă dinainte să ajung, mi-am dat seama că mai sunt și alții care se îndreaptă spre gară. Ajunsă acolo, mi s-a confirmat. Zeci de oameni aşteptau trenul.
„Nu e nimeni aici. Poate vine mai în colo ca să dea bilete sau poate ne dă din tren”, îmi spune o femei când constat că toate ușile sunt închise. De data asta, în tren, lucrurile au stat altfel: am stat în picioare. Toată lumea întindea doi lei controlorului, însă nu primeau bilet în schimb. Dacă cineva îi dădea cinci, dădea și rest înapoi. I-am zis că sunt studentă și a plecat. Nu m-a pus să-i arăt legitimația, însă nici bilet nu mi-a tăiat. Trăgând linie, Ocna Sibiului rămâne un loc al nostalgicilor dornici de un pic de relaxare.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Astra film festival , Alba Iulia , Ocna Sibiului , strand , Bronz Aliosa , Nicolae Baier , WC în curte , Schunn Service , reportaj , Dream Personal Logistik Gmb , Bere Trei Stejari , Intreprinderi Mici , Marlex Duo Company , Fântânița Haiducului , Trigo Industry Services , canicula , stiri sibiu , namol , treaba mica
Vizualizari: 13613
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Erata
Acum 3 ore
Un român
Acum 4 ore
Adina
Acum 4 ore
Unul
Acum 4 ore
Emil