De ce ne doare mai tare: de infractori sau de România?

Se putea prevedea. Infractorii de toate soiurile și-au făcut de cap, acoperiți, ba chiar încurajați de regimul iliescian, contra cost, respectiv contra susținerii politice. Lucrurile nu puteau dăinui la infinit. Iată că veni vremea când justiția s-a detașat de găști iar răspunderea nu e numai pentru ieri sau alaltăieri ci și pentru vremurile socotite intangibile. De o bună bucată de vreme asistăm la  acest fenomen : lupta îndârjită a învârtiților penali, mai noi, dar cu deosebire cei de odinioară, să scape cu orice preț de rigorile legii. Și, de notat, de subliniat, ei s-au învârtit, se învârt în sferele puterii politice. De unde necesitatea punerii la bătaie a politicului pentru neutralizarea justiției care le-a scăpat din mâini.

Cam acesta este registrul pe care evoluează România de ceva ani încoace. Azi, capul de afiș îl deține Liviu Dragnea. Trec imaginar în revistă vremuri din trecutul istoric în care România a avut în frunte oameni valoroși, destoinici, adevărați antemergători pe drumul greu și spinos al evoluției sale. Prin comparație, stau acum și mă întreb ce s-a întâmplat cu țara, prin jocul căror forțe oarbe a ajuns să fie condusă de un infractor? Nu e nicio exagerare. În mâna lui se află cel mai mare partid politic, prin acesta și parlamentul, iar prin amândouă, tot la mâna lui este și guvernul. Când această uriașă forță politică se află la picioarele unui ins cu statul de „serviciu” al lui Dragnea, te trec fiori și te întrebi oare unde vom ajunge?

Omul acesta nu este unul de principii. Nu e de stânga. Se pare că nu e de niciun fel. A ajuns la PSD ca orice traseist de rând. Prin forța împrejurărilor a devenit vioara nr.unu a unei comunități sărace și înapoiate, situație pe care a exploatat-o la sânge construindu-și un adevărat imperiu faraonic. Facă oricine o comparație între veniturile pe care le-a putut realiza prin muncă și colosala avere pe care o deține și își va da seama că așa ceva nu se putea realiza pe căi ortodoxe.

Spuneam că nu e de principii. Ponta ne-ar putea spune mai multe în acest sens. Acum  regretă că l-a încălzit la sân. Făcu omul o piruetă „machiavelică” și, ca șef al baroniadei locale, își trânti mentorul de pământ. Îl trânti și pe Grindeanu și guvernul pe care apoi, cu mici retușări, îl înscăună la loc, de data aceasta pe garanție teleormăneană. Așteptăm ceva și mai și. În curând, dacă nu chiar acum, țara să fie condusă nu de la București ci de la Alexandria.

Dar ghinion. Se pare că același TelDrum îi scoate acum în cale un mare bolovan, pe lângă care manevrarea voturilor sau jocul de-a abuzul în serviciu s-ar putea să fie doar floare la ureche. Și astfel, s-ar putea să-l vedem aliniat „eminențelor” care și-au făcut un caz de „glorie” din devalizarea masivă a României.

Da, trăim clipe dramatice. Întreaga osatură a țării, pornind din Teleorman până-n ultimul cătun, se dă de ceasul morții să-l scoată basma curată pe moștenitorul stegar. Aproape că nimeni nu mai are nicio grijă în țara asta. Acestui demers i se închină totul : lege, prin parlament, instituții prin guvern. Până și CCR sau Ministerul justiției par a se fi prins în horă. Pe bune. Căci modificările și amendamentele pe care le preconizează folosesc nu numai unui om cât o fi el de Dragnea ci și atâtor confrați  certați cu tata, cu mama sau cu legea.

Da, din păcate, pe prea mulți dintre noi îi doare mult mai mult de ei decât de starea țării.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).