Dezunirea de România

În acest moment, în România sunt în execuție diferite tronsoane pentru trei autostrăzi: A1 (București - Nădlac), A10 (Sebeș - Turda) și A3 (București – vama Borș). Iar dacă pentru A10 este evidentă localizarea proiectului, trebuie să amintim că și pentru celelalte două autostrăzi unde se mai lucrează efectiv, șantierele tot în zona transilvăneană sunt. Pe A1 se lucrează la loturile dintre Deva și Lugoj, iar pe A3, la loturile dintre Târgu-Mureș și Câmpia Turzii.

Restul proiectelor de autostrăzi din țara noastră sunt povești cu licitații în desfășurare, cu studii de fezabilitate sau cu SF-uri, în sensul de literatură pentru visători.

Aceste date capătă o și mai puternică rezonanță dacă privim la hartă. În Moldova e jale, adică nimic. În sud, noroc cu vechile proiecte (autostrada București – Constanța, singura completă, a fost finalizată la 30 de ani de la demararea lucrărilor). În Transilvania, însă, dacă nu am citi zilnic despre imensele problemele ale proiectelor, am spune că lucrurile ”duduie” din punctul de vedere al infrastructurii rutiere. Chiar și privind peste statistici, lucrurile tot asta indică. În ultimii zece ani, de când România a devenit stat membru al UE, au fost dați în exploatare peste 510 de km de autostradă, din cei 748 de km de autostradă funcțională în prezent. Cam 143 de km au fost finalizați în sud (pe A1, A2, A3 și A4 – cea din urmă fiind centura Constanței), iar restul în Transilvania (pe A1, A3 și A6, aceasta din urmă fiind cea care ar trebui să lege Lugojul de Calafat). Cu alte cuvinte, în Transilvania, în ultimii zece ani de hrănit din ”turta europeană”, s-a dat în exploatare mai bine de dublul kilometrilor de autostradă decât în celelalte regiuni istorice. Iar kilometri de autostradă care urmează a deveni circulabili, anul viitor și prin 2020, tot numai în favoarea Transilvaniei înclină statistica.

Evident, transilvănenii se vor bate în piept că merită. Că motorul economiei în această parte a țării e, că sunt mai ”harnici” și alte prejudecăți care nu își au locul în această discuție. Dar, mai priviți încă o dată pe hartă: pare a unei națiuni? Sau a unui stat care a acționat mai degrabă sub impulsul presiunilor venite din altă parte: investitori, state partenere și așa mai departe?

Sursa foto: 130km.ro

Anul viitor, chiar înaintea serbării celor 100 de ani de Românie Unită, mare parte din porțiunea autostrăzii A1 care leagă Sibiul de Nădlac va fi funcțională (cu excepția unui lot de câțiva kilometri, probabil). Anul viitor, chiar înaintea serbării Marii Uniri, sibienii vor putea ajunge la Budapesta (vreo 550 de km) în aproximativ cinci ore, pe autostradă, în siguranță. În același an, sibienii vor putea ajunge la București (vreo 270 de km) în aproximativ patru ore și jumătate, asta dacă nu e august și nu întâlnesc unul din desele ambuteiaje de pe Valea Oltului ori Valea Prahovei, situații care ar prelungi călătoria cu un timp greu de estimat.

În viitorul apropiat (doi-trei ani), folosind A3 și A10 pentru a se conecta la A1, numeroși alți români din Transilvania vor putea ajunge mai degrabă în vestul Europei, decât în capitala propriei țări, chiar dacă, în număr de kilometri, aceasta este mai aproape. Evident, și reciproca e valabilă, europenii vor ajunge mai lejer în această parte a țării, decât dincolo de Carpați.

Nu aș vrea să pomenesc prea mult despre ceea ce se întâmplă cu Sibiu – Pitești. Pentru că aici nu mai e vorba numai de coridorul 4 pan-european, cel care ar transforma Constanța într-un imens nod comercial între Europa și Asia. În toată această poveste cu autostrăzile discutăm despre proiectul de țară pe care politicienii, în frunte cu președintele României, trebuie să îl promoveze dincolo de interesul „mărunt“ al indivizilor, fie ei persoane fizice ori juridice. României îi va fi bine ca stat cu peste 238.000 de km pătrați, cu peste 19 milioane de locuitori (sau câți vom mai fi rămas) și nu cu ”regiuni-locomotivă”, ale căror locuitori vor fi animați de un sentiment de superioritate.

În ultimii zece ani, strict vorbind de proiectele autostrăzilor, văzute ca investiții care asigură coeziunea și dezvoltarea, România a parcurs mai degrabă un drum al dezunirii. Harta autostrăzilor este una care obligă o parte a țării să privească în alte direcții. Noi, cei din Transilvania, vom plescăi oarecum mulțumiți, în timp ce restul românilor (mai ales cei din Moldova) se vor îndepărta tot mai mult în multe privințe.

Proiectele autostrăzilor patriei nu sunt doar despre dezvoltarea economiei, ci și despre unitatea românilor și viitorul acestei națiuni.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro