Dr. Vicențiu Săceleanu: „Nu suntem măcelari. Suntem chirurgi”

Doctor Vicențiu Săceleanu are 49 de ani și îmi spune că viața sa abia acum începe. Este șeful secției de neurochirurgie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, dar spune că nu a vrut întotdeauna să devină medic. A pus pe picioare secția de neurochirurgie din Sibiu și despre colegii săi are numai cuvinte frumoase. Este modest și zâmbește mereu, iar faptul că a avut betadină pe mâini atunci când ne-am întâlnit, mă face să mă gândesc că lichidul cărămiziu este nelipsit de pe mâinile sale. Se îndreaptă vertiginos spre operația cu numărul 10.000 și spune că mai vrea să lucreze cel puțin încă 50 de ani de acum încolo.

Neurochirurgul a fost operat recent, dar spune că în doar câteva zile era deja înapoi pe secție. Nu vede în asta o muncă, ci face totul din plăcere, iar fiecare pacient este special și fiecare caz este diferit și unic.

„Am fost operat recent. Am avut colecistul scos de către dr. Tănăsescu chiar acum trei săptămâni și la zece zile de la operație, am operat. Nu am mai putut să stau departe. A doua zi după operație deja eram pe secția de neurochirurgie să văd cum merg lucrurile. Asta e filosofia – să fii bine. Trebuie să îi inspiri încredere pacientului. Nu suntem măcelari! Suntem chirurgi! Să fii chirurg înseamnă să intri în comuniune cu pacientul, să simtă pacientul că ești lângă el, nu că îl tai și atât. Tăiatul este o <<manoperă>>, dar comunicarea cu pacientul este de bază. Trebuie să simtă că îi vrei binele, să îi insufli curaj și dorința de a se face bine”, spune dr. Săceleanu.

Nu și-a dorit întotdeauna să fie doctor. Ca orice copil al generației `85, micul Vicențiu a vrut să joace fotbal, iar marea sa pasiune a fost patinajul. Apoi și-a descoperit însă vocația – neurochirurgia.

„De mic am avut în gând să fac sport. Am făcut patinaj viteză, handbal de performanță și fotbal de performanță. Era mirajul anilor `85, Steaua București, visul, ca orice băiat, să ajung mare fotbalist. Decizia de a face medicina am luat-o undeva către liceu, probabil inspirat și de tatăl meu care a fost medic și la o discuție pe care am avut-o cu el mi-a spus <<fă ceva din medicină, o bucățică, dar pe care să o știi bine, pentru că nu ai cum să știi toată medicina>>. Așa că, pentru că întotdeauna am fost curios să aflu ce are omul în cap, de ce mișcă o mână, de ce ia o anumită decizie, de ce vorbește, am virat spre medicină. Neurochirurgia am ales-o după ce în ‘87 am citit un articol despre prof. Arseni și eram fascinat de ideea de a opera pe creier, de a umbla în creierul omului și la o discuție tot cu tatăl meu i-am spus <<Știi ce? O să fac neurochirurgie>>. S-a uitat la mine și a zis <<Bine. Tu fă întâi medicina>> și uite că am ajuns chiar să fac neurochirurgie”, își amintește medicul.

De la teorie la practică – „Acesta e un examen adevărat”

Prima operație ca prim-operator a fost în 1996, pe un pacient cu hernie de disc. De atunci și până în prezent s-a mai confruntat cu aproape 5000 de hernii, dar acel prim caz a fost cel în care teoria s-a transformat în practică.

„Prima operație a fost la un pacient cu hernie de disc. Avea paralizie pe picior și mă gândeam <<uau, acum e acum>>. Teoria e teorie, practica e practică, în momentul în care pui bisturiul, pacientul așteaptă nu să îi spui ce scrie în carte că trebuie să faci, ci el așteaptă ca după operație să nu îl mai doară și să nu mai fie paralizat. Acum am peste 8000 de operații efectuate, peste 4000 de hernii de disc, în rest am operat traumatisme, tumori cerebrale, hemoragii cerebrale, traumatisme medulare sau tumori medulare. Nu aș putea spune că îmi place o operație mai mult ca cealaltă. Îmi place ca atunci când se termină operația să fiu mulțumit eu că am făcut tot ce se putea face”, spune dr. Săceleanu.

Își amintește și acum cu emoție cazul care l-a impresionat cel mai tare din întreaga carieră.

„Am operat pe pacienți de la cinci luni până la 92 de ani. Cel care m-a marcat cel mai mult a fost un copil de cinci luni pe care mi l-au adus în comă cu un hematom extradural. Când l-am văzut pe masa de operații m-am gândit <<acesta e un examen adevărat>>. L-am operat, i-am salvat viața, iar la două luni la control a venit cu părinții. Când a intrat în sala de tratament a început să plângă iar ce s-a întâmplat mai departe a fost interesant. M-am apropiat de el, i-am pus mâna pe căpșor în zona operației, în acel moment și-a lăsat capul în mâna mea și a început să zâmbească. Asta m-a marcat cel mai mult”, își amintește neurochirurgul zâmbind.

La 49 de ani, visează la alți 50 în domeniu

Dr. Vicențiu Săceleanu l-a avut ca model de tărie și pasiune pentru meseria sa pe profesorul Ladislau Steiner, de asemenea neurochirurg.

„Nu mă văd renunțând. Am învățat de la profesorul Steiner, care a fost șeful centrului Gamma Knife din lume. La 80 de ani el opera și mi-a arătat ce înseamnă să vrei și să faci. Sper să pot opera și să ajut oamenii până când nu o să mai pot. Secția aceasta nou-nouță este practic al doilea copil al meu, a doua mea casă. Am pus și pun în continuare foarte mult suflet în tot ceea ce fac și am o echipă extraordinară, atât asistente și infirmiere cât și colegi medici. Cred că acum mă consider împlinit sufletește. Mai am de făcut multe. Vreau să dezvolt secția, vreau să dau drumul la alte operații, vreau să întăresc echipa de neurochirurgie și am o problemă – sunt sibian și sunt mândru că sunt sibian – așa că nu o să mă opresc până nu o să dovedim că se operează tot și la Sibiu și că putem face și noi aici tot ce se face în Cluj și în București”, arată doctorul.

Neurochirurgul alege să se reculeagă alături de fetița sa de șase ani sau la volan. Patinajul, vechea sa pasiune, a fost lăsat la o parte pentru că, spune doctorul, atunci când știi prea multe despre riscuri, nu mai pare la fel de distractiv.

„Sincer, nu mă detașez niciodată de muncă. Cred că eu fac parte din categoria celor care fac de plăcere ceea ce fac. Am reușit să aleg o bucată din medicină, neurochirurgia pe care o fac pur și simplu de plăcere. Am momente în care mă detașez atunci când mă joc cu fetița mea de șase ani și mă las purtat în copilărie. Redescopăr vârsta de cinci-șase ani.  Fac sală și înot și am un hobby care mă relaxează – condusul mașinii. Sunt fan și cred că dacă nu aș fi făcut medicina, mi-ar fi plăcut să merg la raliu. La patinoar nu mai merg. Când știi prea multe, deja începi să te cam abții. Patinajul a fost iubirea mea din adolescență, dar nu aș vrea să ajung și eu pacient cu capul spart sau coloana ruptă”, spune dr. Săceleanu râzând.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro