Crăciunul sibienilor de acum 100 și ceva de ani: de la lipsa portocalelor la creșterea chiriilor după Marea Unire

Serbări culturale cu puternice tente patriotice, vești de pe front legate de posibila revenire a portocalelor pe piață, mesaje de mobilizare a poporului român, discuții despre prelungirea programului magazinelor, ridicarea interdicțiilor de producere a franzelei sau scumpirile pieței imobiliare odată cu instalarea guvernului provizoriu al Transilvaniei la Sibiu. Sunt câteva crâmpeie din viața sibienilor din preajma zilelor de 25 decembrie, acum aproximativ 100 de ani.

 

Serbările elevilor sibieni de dinaintea secolului XX erau deschise tuturor românilor, invitați la astfel de evenimente prin intermediul ziarelor. Spre exemplu, una din astfel de serbări a fost programată pe 16 decembrie 1894 la școala din Săliște. ”Producțiunea școlară” era programată să înceapă de la ora șapte seara și debuta cu ”Cu respect vă salutăm”, cântec compus de Iulius Wiest și interpretat de elevii din Săliște. Programul spectacolului includea recitarea unor poezii (semnate de nume precum Vasile Alecsandri sau Anton Pann), dar și un spectacol de teatru – ”Sărăcie lucie – piesă poporală într’un act de Ioaif Vulcan”. ”După producțiune petrecere cu joc” , se încheia anunțul referitor la spectacolul din Săliște, anunț publicat în ziarul Tribuna.

Un nou primar, în decembrie

În același timp, viața administrativă a Sibiului își urma cursul, după cum anunțau ziarele vremii. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spre exemplu, au loc alegeri. ”Sâmbătă, de la orele 5 d.a. s’a ținut în sala cea mare dela magistrat alegerea noului primar al Sibiiului în locul dlui Hochmeister, demisionat. Ales a fost dl Iosif Drotleff, senator”, este un astfel de exemplu.

Vremurile ce au precedat secolul XX veneau cu condiții grele în ceea ce privește sănătatea populației. Spre exemplu, în numărul Tribunei de dinaintea Ajunului Crăciunului din 1894 este relatată știrea despre o îngrijorătoare epidemie de scarlatină și difterie la Avrig. ”Ce măsuri va fi luat medicul cercual și cu cel comitatens spre delăturarea epidemiei amintite, nu știu. Știu însă atâta, că mor oamenii și îndeosebi copiii cu grămadă. Câte 2 – 3 se groapă pe zi! Până la moment sunt aproape 120 de inși morți! Ba după informațiunile ce mi le-am dobândit, din 345 copii obligați, numai 60 – 70 cercetează școala, fiindcă parte au murit, parte sunt bolnavi”.

Politica înainte de toate

Ziarele acelor vremi tratau, în schimb, pe prima pagină în mod aproape constant situația românilor din Transilvania și dorința lor de independență. ”Nedreptățirea și asuprirea națională, sub care gem cele trei milioane de Români în Ungaria și Transilvania au alarmat în așa măsură opinia publică în România încât astăzi nu există în regatul României chestiune care în privința importanței și a popularității să se apropie fie și numai pe departe de chestiunea română în Ungaria și Transilvania. În presă, în adunări, pe stradă și la vatra familiară se discută acolo de aproape doi ai soartea de iloți (persoană fără drepturi cetățenești – n.r.) a Românilor ungureni, așa că se poate afirma că țeara întreagă e agitată în gradul cel mai ridicat”, scria într-unul din numerele de la final de 1894 Tribuna, care traducea astfel un articol apărut în ziarul ”Deutsches Volksblatt” ce apărea în Viena.

Ziarul era însoțit și de suplimente în care erau redate pe larg discuțiile din Parlamentul României, cum ar fi discursul lui Vasile Alexandrescu Urechiă, istoric și om politic, discurs în care laudă personalitatea Regelui Carol I, aflat atunci pe tron, pentru a ajunge la situația românilor din Transilvania. Este criticată politica externă a țării, relațiile cu Turcia, Rusia, Bulgaria, Grecia și, evident, Ungaria. ”Am mai spus-o: noi nu putem fi alături cu Ungurii, până când ei nu fac dreptate Românilor din Ardeal și Banat”, vorbește în fața senatorilor Urechiă, cerând autonomia Transilvaniei.

Literatura din ziare

Până și poeziile dedicate Crăciunului aveau o evidentă componentă naționalistă, după cum se vede în poezia publicată de Tribuna în decembrie 1894, sub titlul de ”În seara de Crăciun” și sub o semnătură botezată Romănuț Bortoșiu.

”Popor Român, cercat de rele,

Din sîn durerea ta o scoate,

Înnchipuie-ți că ai de toate,

Și c’au schimbat zilele grele

În traiul liniștit și bun,

Că-i sfântă seară-alui Crăciun!

 

Străini, la drum de-ți bat în poartă

În casa ta cu drag îi chiamă,

Dar când îi vezi să nu ai teamă,

De armele ce dânșii poartă,

Că nu-i dușmanul furios,

Ci-i mândră ceata lui Cristos.

 

Colindători, cu-a lor cântare

În sin își picură vieață

Puterea toată și-o desgheață,

Nădejdea-și crește tot mai mare,

Că cel născut în Vifleem,

Va rumpe jugul ce-l avem.

 

În sărbători, la voea bună,

Tu se privești în giur de masă,

Nu-i străini nimeni de-acasă?

N’ai flori răpite din cunună?...

Și uită câte poți uita....

Pe’ntemnițați Tu nu-i uita!...”

Literatura de primă pagină a ziarelor vremii nu era, însă, închinată doar sentimentelor patriotice. Spre exemplu, pe prima pagină era publicată și o povestire semnată de Alexandru Vlahuță. Sub titlul ”În Ajunul Crăciunului”, povestirea scriitorului vasluian redă viața unei sărmane bunici, care alături de cei doi nepoți trece prin fața unui magazin de jucării.

În chiar ziarul publicat în ziua de Crăciun a ziarului Tribuna, Ioan Slavici anticipa evenimentele importante care aveau să fie realizate peste mai bine e 20 de ani. ”Suntem cu toții pătrunși de simțământul că ne pregătim pentru o faptă mare, care va hotărî pe timp îndelungat mersul vieții noastre comune. Eram mai nainte o mare mulțime de oameni răsleți, care nu însemnam nimic, fiindcă n’avea o viață comună”, scria Slavici sub titlul ”Vieață și putere”, pe prima pagină a ediției din 25 decembrie 1894.

 Tatăl lui Emil Cioran face apologia lumânărilor din ceară, iar franzelele sunt ”la liber”

În anul izbucnirii primului război mondial, în Revista teologică editată la Sibiu, Emilian Cioran – tatăl celui care avea să devină filosoful Emil Cioran – publica un amplu studiu pe tema introducerii lumânărilor de ceară în bisericile românești. Preotul din Rășinari pleda pentru utilizarea lumânărilor ”din ceară curată” din numeroase motive, pornind de la cele de sănătate a preoților și credincioșilor și până la unele patrimoniale: lumânările din ceară curată nu afectau icoanele și picturile murale din biserici.

Vremurile nu erau tocmai ușoare, dacă avem în vedere știrea referitoare la franzelele care vor veni odată cu Crăciunul din 1916. ”Oficiul pentru alimentare publică a adus o hotărâre care va produce bucurie în multe case, Va da zilele acestea o ordonanță, prin care, în anumite condițiuni, e permite iarăși coptul de franzele. Motivul, care îndeamnă oficiul numit să aducă hotărârea aceasta, este împrejurarea că în cofetării se fac mari abuzuri la săvârșirea prețurilor pentru prăjiturile ce se vând în locul franzelelor. Publicul a pierdut extraordinar de mult prin faptul că trebuia să cumpere prăjituri scumpe în loc de franzele ieftine, al căror copt este oprit”, scria în Telegraful român din 8/21 decembrie 1916, ziar al cărei redacție era pe strada Măcelarilor la nr. 45.

Crăciunul acelui an era marcat și de evenimentele generate de moarte regelui Francisc Iosif I, monarhul austro-ungar căruia îi va urma la tron Carol Francisc Iosif și la a cărui încoronare vor participa și delegații sibiene.

 

Crăciunul din anul Unirii: portocale și furturi de lemne

Doi ani mai târziu, ziarele vremii alocau, în continuare, spații ample războiului, având în vedere derularea evenimentelor din prima conflagrație mondială. De această dată, însă, tonul era unul mult mai optimist, soldații fiind surprinși în ipostaze pozitive. Spre exemplu, într-una din edițiile din mai 1918 ale Gazetei Poporului – care apărea, de asemenea, la Sibiu – mai bine de o jumătate de pagină este ocupată de ilustrația unor ostași români aflați la cules de portocale. ”Decând cu afurisitul acesta de răsboiu cu Italia, n’a mai gustat nimenea portocale. Acum, însă, dupăce armatele noastre au pătruns pe pământ italienesc, nădăjduim că ne vom putea hrăni din nou cu aceste mere  de aur. Chipul nostru înfățișează o grădină de portocale coapte, din care ostașii armatei austro-ungare culeg din belșug roada zămoasă și răcoritoare”, scria gazeta deasupra ilustrației ce purta titlul ”Ostașii noștri culegând portocale”.

În preajma Crăciunului, însă, magistratul orașului Sibiu transmitea cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit furturile de lemne și actele de violență săvârșite de hoții de lemne. ”Ba s’a întâmplat chiar și cazul, că oameni de ai noștri dintr’o comună din apropiere au fost aflați tăind stejari din pădurea din Reșinari și Cisnădioara și fiind provocați din partea pădurarului să încetere și să se depărteze nu i-au dat ascultare, cu au pușcat după dânsul (...) Provocăm, deci, în modul cel mai serios pe toți românii din oraș și din împrejurime să se ferească de astfel de fapte urâte și să respecteze averea publică și privată. Ceice nu vor da ascultare acestei provocări nu merită numele de Români și oameni cinstiți și nu vor avea să poarte urmările cuvenite”, semna în Gazeta poporului din 11 decembrie 1918 ”Presidiul Consiliului național român din orașul și comitatul nostru”.

Sibiul din România dodoloață: scumpirile imobiliarelor și programul magazinelor

În preajma Crăciunului acelui an, însă, odată cu înfăptuirea Unirii, Sibiul era martorul unor evenimente noi, având în vedere că aici funcționau organismele intermediare de conducere a Transilvaniei, precum Consiliul Dirigent (guvernul provizoriu al Transilvaniei). Această situație a dus la o invazie de funcționărime. ”Orașul nostru, care a fost onorat să fie capitala Românilor desrobiți dela unguri a găzduit un număr întreit de locuitori. Scumpete de traiu și lipsă de locuințe, dar în schimb afaceri bune pentru negustori și băștinași”, arăta unu din numerele din decembrie 1919 ale Gazetei Poporului. Ai cărui ziariști se plângeau de faptul că, la un an de la unire, Sibiul nu are denumiri românești de străzi sau pieței.

De altfel, luna decembrie era – de asemenea – una a serbărilor patriotice. De 1 decembrie, la un an de la celebrarea Marii Uniri, în Catedrala mitropolitană a avut loc un spectacol susținut de 3.000 de elevi din cadrul școlilor românești din oraș. Spectacolul a inclus în special cântece patriotice, dar și religioase.

În aceeași perioadă sunt anunțate și alte evenimente culturale, cum ar fi ”pomenirea cu pietate a poetului Alexandru Vlahuță”, dar și reluarea evenimentelor Astrei. ”În Sibiu nu s’au rostit cuvinte mai frumoase și mai cucernice despre un scriitor al neamului ca cele spuse de dl prof Arbore, profundul înțelegător al lui Vlahuță”, relatau – post eveniment – ziarele orașului.

Problemele cotidiene ale sibienilor erau, însă, diverse, inclusiv legat de programul magazinelor. ”Prăvăliașii îmbogățiți, cari ridică prețurile mărfurilor din zi în zi – pare că nici nu ar avea nevoie să le defacă până când nu vor fi mai scumpe, la 6 ore închid prăvăliile. Multă lume abia atunci ese din slujbă și când să-și cumpere ce li e de lipsă găsesc ușile încuiate. Prelungirea orii de vânzare trebuie făcută fără zăbovire”, constată ziariștii de la Gazeta Poporului.

Primul Crăciun de după Marea Unire găsește gazetele Sibiului tot în luptă politică. De această dată, într-una din primele pagini ale săptămânalului Gazeta Poporului, sub titlul ”Tot un drac” este tratată chestiunea acțiunilor de dezbinare a recentei uniri, acțiuni lansate de la Budapesta. ”Au mai încercat ei să desbine cu momeli neamul românesc și’n alte vremuri. Faimosul Tisza Pișta făgăduia «domnilor» români, fruntașilor poporului, toate bunătățile pământești, numai să se lapede de popor (...). E rândul poporului să zică acum: înzădar făgăduiți pământ și risipiți parale, noi rămânem una cu domnii noștri, cari nu ne-au părăsit nici în zile de restriște. Una am fost la rău, una vom fi și la bine”, se arăta în ediția din 22 decembrie 1918.

Câteva numere mai târziu, Gazeta poporului alocă spațiu tipografic sosirii armatei românești la Sibiu, eveniment petrecut în data de 24 decembrie 1918. ”Cei vii vă întâmpină cu ochii umezi de lacrimile bucuriei și morții saltă de bucurie la auzul tropotului cailor voștri. În preajma movilei dela Șelimbăr, unde străjuiți de culmile Carpaților sub acoperământul bolților cerești smălțuite cu aur și pulbere de stele dorm ostașii lui Mihaiu Viteazul, morți pentru înfăptuirea idealului nostru național, vă strigăm cu trimbiți de arhangheli: Bine ați venit în mijlocul fraților voștri!”, este mesajul transmis în așteptarea sosirii trupelor românești.

Foto principală: Emil Fischer - vedere panoramică a Sibiului

Sursa: Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi