Duminică,
24.10.2021
Parțial Noros
Acum
2°C

Cum se dregeau străbunicii după petrecerile de Crăciun

Cum se dregeau străbunicii după petrecerile de Crăciun

Până și în unele versuri de colinde, vechii români vorbeau despre țuică sau pălincă și despre rolul alcoolului în a face colindatul mai plăcut. Consumul excesiv de alcool nu era o raritate, prin urmare, iar leacurile mahmurelilor stăteau, de obicei, tot în pivniță.

Reprezentanții Muzeului Astra din Pădurea Dumbrava au cules, pe lângă obiceiurile vechilor români de a-și amenaja casele, și obiceiurile din viața de zi cu zi sau de la marile evenimente de peste an. Mari evenimente care se lăsau, adeseori, cu un consum ridicat de alcool. Pentru a doua zi după astfel de petreceri, vechii români se dregeau cu acrituri.

”În general se consumau acriturile: moarea acră, după o seară încărcată de alcool, era unul dintre cele mai folosite remedii. La evenimentele de familie mai mari, cum ar fi nunțile sau botezurile, atunci când petrecerile durau două sau trei zile, către dimineață la masă se servea ciorbă de potroace (ciorbă din măruntaie de pasăre, dreasă cu zeamă de varză – n.r.), care prin definiție este acrișoară, iar prin substanțele pe care le conține ajuta și la curățarea tubului digestiv”, arată Lucian Robu, muzeograf în cadrul Muzeului în aer liber din Pădurea Dumbrava.

În preajma Crăciunului, consumul de alcool era și mai ridicat decât în restul anului, băuturile spirtoase fiind amintite chiar și în textul colindelor. ”În toate zonele etnografice ale țării, de la cetele de colindători din sudul Transilvaniei, până la cele din nord, alcoolul avea un rol foarte bine definit. Gazdele care îi primesc pe colindători trebuie să îi cinstească pe aceștia din urmă cu o măsură de horincă, țuică, vinars sau ce nume va fi purtat”, mai arată Lucian Robu, muzeograf în cadrul secției de cercetare.

 ”Nouă gazde ni-s datori

Cu-o sticluță de pălincă,

Nici mai mare, nici mai mică

Numa’ cum să ne-mbătăm,

Că mai bine colindăm.

De-a fi îndulcită cu miere,

Pe grumaz mai ușor o mere.

De-a fi pusă și piper,

N-am băut de-altăieri,

De-a fi pusă și poprică,

N-am băut de duminică”

(colindă culeasă din zona Maramureșului)

Însă consumul ridicat de alcool a fost una din problemele societății rurale românești până la începutul secolului al XX-lea. Campaniile de reducere a consumului de alcool erau purtate atât prin intermediul medicilor, cât și prin diferite alte medii. ”Existau inclusiv farmece și descântece pentru a determina scăderea consumului de alcool. Care, combinat cu o alimentație mai puțin potrivită, a dus la probleme mari în lumea rurală până la începutul anilor 1.900”, amintește Lucian Robu, care a și cules câteva astfel de descântece.
 Ca să nu bea un om bețiv

(descântec de rostit la un mormânt)

 ”Cum nu bea și nu știe nimica ... (numele celui din mormânt)

Așa să nu beie, să nu știe acel rachiu și vin

Să-i piară gândul de beție cum piere

Cum piere fumul, cum piere pâcla, cum se stinge focul.

Să înconjoare crâșmele cum înconjoară pământul apele,

Să-i pută vinul și rachiul cum pute scârna.

Să nu dorească de el cum nu dorește moartea.

Să fie totdeauna liniștit ca în ceasul ce mă-sa l-au făcut”

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

Gyuntar dela Ooy

Acum 3 ani

Mno, d-apăi shi noi stranepotzai, ne direjem intr-una, de la Sfantu Niculaie încoa. Shi ne-om direje shi-n continuar, pan' de Sfantu Ion...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus