Tocilarul Iohannis și regretatul Băsescu-cel-de-gașcă

Imaginați-vă curtea unei școli. Un grup mare de copii care se joacă, râd, aleargă. Undeva lângă ușa de la intrare în școală stau câțiva școlari mai timizi. Vorbesc în șoaptă, se feresc preventiv atunci când cineva vine în fugă spre ei, câțiva citesc, alții le arată altora o altă posibilă rezolvare a temei de la matematică.

Lângă poarta de ieșire, cea care dă în stradă, stă un alt grup. Sunt ăia care fumează, care strigă după fete, care spun bancuri porcoase, cei pregătiți să fugă de la ore. Îi ocolesc din această imagine pe cei care stau pe o bancă și ascultă muzică, vorbesc despre ultimele filme și au freze ciudate. Nu sunt importanți în această poveste și o să vă explic de ce.

Traian Băsescu – nu vă așteptați să citiți asta! – face parte din colectivul celor care erau pregătiți permanent să fugă de la școală. Obraznic, mereu cu vorbele la el, puțin golan, degrabă săritor la bătaie, oportunist, dar bine văzut. De ce? Pentru că era inteligent și avea ceva în el care atrăgea mereu atenția. Zburldalnic, șogobăț și pontos era simpatizat chiar de profa de Latină, cea care, în orice școală, e tipul de profesoară care e mereu acră și severă. Chiar dacă nu știa nimic din materia la care era ascultat, găsea ceva foarte inteligent să răspundă, încât era imediat iertat.

Klaus Iohannis, pe de altă parte, e tipul elevului sârguincios, dar șters. E genul care nu intră niciodată într-un conflict, care nu înjură și care le spune fetelor ”sărut-mâna”. E mereu prezent la ore, are mereu temele făcute, unghiile atent tăiate, cu batistă în buzunar, e mereu atent la profesori, însă nimeni nu știe vreo chestie memorabilă în care să fi fost implicat. E șters.

După zece ani cu Băsescu, România a vrut să încerce și cu un tocilar neagresiv. Și l-a găsit pe Klaus Iohannis. Mereu atent la evoluția lucrurilor, grijuliu în ce privește ținuta și protocolul, nu iese niciun milimetru din aria Constituției, el dă mâna consecvent cu cel care l-a bătut crunt în pauza trecută. Unul din Teleorman. Un smardoi, care sparge semințe vis-a-vis de cancelarie, mereu aflat în pragul corijenței, despre care nici un profesor nu știe în fine la ce e bun. E genul lui Băsescu, dar mai simplu în gândire. Nu are acea sclipire și nici acea trecere la fete. Dragnea e mai cu cele prostuțe, care sunt fericite că sunt băgate în seamă de cineva.

Mulți români care până acum activau pe Facebook în tabăra lui Iohannis, îl plâng pe Băsescu. Că el n-ar fi acceptat-o pe aia din Teleorman, că ar fi găsit o chichiță, că ar fi schimbat absențele în catalog, oricum, ar fi făcut ceva. Iohannis a măsurat, s-a informat, a citit încă o dată Constituția și s-a predat.

Alții, pe de altă parte, îi găsesc scuză actualului președinte. Asta e normalitatea, asta e Europa. Cineva trebuie să respecte legea, iar până la urmă nu e vina lui că românii au votat PSD. Schimbarea poate fi făcută peste doi ani, la viitoarele alegeri.

Trecând peste caractere, personalități, tipologii umane și năravuri, nu pot să nu fac o comparație.

Unde ar fi fost România acum, dacă în locul lui Traian Băsescu, în 2004, era președinte Klaus Iohannis? Ar fi reușit taciturnul președinte de acum să răstoarne majoritatea PSD – PC de atunci? L-ar fi scos pe Voiculescu de lângă Năstase și ar fi construit astfel un altfel de guvern? Unde am fi fost dacă cel puțin în perioada 2004 – 2008 era PSD la guvernare? Adrian Năstase, Octav Cozmâncă, Șerban Mihăilescu, Ioan Mircea Pașcu, Miron Mitrea și câți alții…

În orice pauză, din orice școală din țara asta, joaca nu e condusă de tocilarii introvertiți. Ei pot face teme, pot găsi alte răspunsuri, pot respecta reguli cu sfințenie, dar nu pot fi niciodată centrul atenției. Nu sunt lideri. Chiar dacă ajung în postura asta, mai devreme sau mai târziu se retrag. Se poate întâmpla într-o școală bună din Sibiu, unde nu sunt decât copii dezghețați, dar nu se poate întâmpla la nivel macro. Nu spun că Iohannis este un accident trecător. Zic că nu suntem pregătiți pentru tipul acesta de conducere. În România sunt mult mai mulți smardoi, decât elevi care vor să învețe. România e într-o permanentă recreație, nu vorbim de școală. Peste tot e dat exemplul prostului care reușește, nu al celui care se pregătește pentru succes.

Cred că tot mai mulți oameni decenți din țara asta au ajuns la concluzia că nu mai merge cu vorba frumoasă. Nu ai cum să fii elegant cu unul care-ți sparge fața doar pentru că ai spus ”pe care”.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro