Politica noastră se bazează pe propriul interes. E foarte clar că legile justiției, de exemplu, sunt un ghimpe pentru un grup restrâns de oameni. Nu există un interes național în această chestiune, dar trebuie modificate. Iar pentru asta se sacrifică tot. Tot din ce nu-i al lor. Dar sunt puși să-l gestioneze vremelnic. E vorba de viitorul nostru, al celor mulți. Și e doar un exemplu. În rest, sunt doar populisme ieftine. Împachetarea propriului interes într-un ambalaj atrăgător pentru cei mulți și de multe ori proști. Asta e politica, indiferent de partid.
Presa noastră nu mai e de mult timp axată în a informa cetățeanul de rând. Așa cum era știrea explicată în anii de facultate, pe când trebuia să îndrume omul legat de subiect încă din titlu și din prima frază. Să rămână acolo doar cei cu adevărat interesați de subiect. Acum e invers, sunt atrași plebeii cu tot felul de momeli pentru un amărât de click. Onoarea, demnitatea de jurnalist sunt de multe ori terfelite pentru un țăcănit de mouse.
Comerțul e la noi o cursă de anduranță pentru prostit oameni cu portofel în dotare. De mult timp ne-am prins că nu există cu adevărat reduceri. Nu există oferte senzaționale. Nu există calcule făcute doar pentru beneficiul dumneavoastră. Există o șleahtă de mahări care dirijează prețuri, estimează costuri și conduc turma de cumpărători. Ne-am prins de cum stau lucrurile însă continuăm să cântăm în cor aceeași partitură. Așteptăm Black-Friday. De ce?
Biserica nu mai e ce ar trebui să fie. Opulența depășește cu mult smerenia. Exemplul bun e căutat asiduu prin cărți și e tot mai greu certificat cu întâmplări de ieri. Morala a rămas de pe vremea Cana Galileei, indiferent că e vorba de acceptarea ritualului căsătoriei și a sărbătorilor lumești, fie că e vorba de vestea bună sau speranță, fie că vorbim de pământeasca minune de prefacere a apei în vin. Omul contemporan nu a mai contribuit cu nimic, indiferent de funcția pe care o deține în armata clericală. Sunt bieți sclavi într-un sistem coordonat la fel de politic precum ultimul partid cu un lider faraonic.
Blocul administrativ e închegat având ca liant salariul și frânghiile de relații care-ți mențin poziția. Eventual îți permite să mai urci o treaptă. Și atât. Nu există mai deloc bucuria de a face un lucru bun. De câte ori ați găsit funcționar zâmbitor? De câte ori v-a oprit un funcționar din drum, atunci când ”nu se putea” și a găsit o variantă? La fel de corectă, dar poate puțin mai dificil de executat. Sunt amintiri. Plăcute, dar amintiri.
În spitale tot ce contează este banul, nu omul. Cu cât îți face doctorul o operație, cu cât stă o infirmieră lângă tine, cu cât cumperi ața pe care ți-o vor coase, înnodându-ți viitorul? Totul costă, inclusiv viața. Contează bacnota, nu omul. Indivizi care au jurat să apere viața își lăbărțează hâd buzunarele atunci când nu au tupeu să-ți ceară în față. Cât? Iar atunci când dai de-un doctor, acesta e legat de mâini. Sistemul nu te ajută, pentru că aici totul e cost. Iar ce nu se decontează, nu există. Așa cum nu există nici medicina de secol nou.
Din orice aspect al vieții voastre vedeți că au dispărut oamenii. Esența care ne separă de celelalte specii, puterea de a comunica, de a ne alătura, de a dărui, de a ajuta, de a construi în folosul celui de lângă tine. Există doar umilință. Și speranța că poate, odată...
Ne-a rămas de cele mai multe ori doar ambalajul, felul în care ne vindem în fața celorlalți. Aparența. În esență am devenit și noi exact ce ne-a arătat în ultimii 30 de ani sistemul: manipulare, minciună, râvnă, propriul interes. Din acest motiv nu ne putem înălța peste ceea ce am fost ieri nici măcar cu un milimetru.
Puținele scântei care produc emulație, când oamenii se strâng și lucrează împreună sunt scurte episoade într-o viață ternă. Tânjim după ele, ni le dorim până la lacrimi, vrem să fim din nou oameni din când în când. Poate eroi. Problema e că nimeni nu ne ajută să facem asta: nici politicul, nici media, nici Biserica, nici administrația. E greu să înveți de unul singur. E greu să vrei să faci ceva ce nu te învață nimeni. Atunci când nu vezi exemplul în jurul tău.
De aceea vestul ni se pare și acum atât de exotic cu buna dispoziție a oamenilor, cu funcționarii pe care-i simți lucrând pentru tine, cu sistemul care stă după ultimul molâu, cu atât de mult calm. Doar pentru că acolo încă primează omul.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Birou Politic , Oamenii Deltei , Așteptăm Black , Conform Administrației Naționa , Cana Galileei , religie
Vizualizari: 1410
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Bleahh
Acum 1 oră
Justitiarul
Acum 1 oră
Sibianul
Acum 1 oră
Hahaha
Acum 1 oră
Sibian