VIDEO Medicul care a traversat Atlanticul pentru a ajuta copiii cu boli rare, la Sibiu: „Oamenii cred că dacă ești empatic deja ai ajutat”

Pe 14 decembrie 2017 patru tineri români porneau din Insulele Canare spre Caraibe - scopul era de a traversa Atlanticul într-o barcă cu vâsle în cel mai scurt timp, iar acest lucru să sensibilizeze oamenii pentru a dona bani pentru un proiect caritabil. Scopul a fost atins pe 22 ianuarie 2018, când cei patru români au ajuns în Antigua după aproape 5.300 de km, 38 de zile și 14 ore de vâslit în apele oceanului, stabilind astfel și un record mondial. Căpitanul echipei, doctorul  Vasile Oșean s-a aflat sâmbătă la Sibiu, unde a povestit despre această experiență.

Vasile Oșean a vorbit în cadrul unui eveniment organizat de jurnalista Oana Ciucă Lázár, la Teatrul Gong din Sibiu - Round Table.

„Aproape 5.300de km în 38 de zile și 14 ore - o perioadă de neimaginat la startul cursei. În echipă de patru  ne-am făcut scenarii probabile în cât timp vom traversa Atlanticul, bazându-ne pe timpii realizați de celelalte echipe din edițiile anterioare. Noi consideram că dacă reușim să traversăm Atlanticul în 45 de zile ar fi un model ideal, în 60 de zile - ceva de așteptat, iar peste 90 de zile deja să ne punem un semn de întrebare că undeva am greșit și e cazul să reconsiderăm traseul. În perioada care a urmat după ce am făcut aceste „calcule” am pus un mare accent pe pregătirea mentală a cursei, astfel încât să ni se pară mai facil, să realizăm un timp cât mai aproape de recordul momentului, și anume de 45 de zile. Numai că mintea cred că ne-a arătat mai mult decât poate să facă subconștientul corpului uman... 38 de zile a fost un record absolut de neimaginat și pentru organizatori”, a povestit Vasile Oșean.

Acesta și-a amintit despre un moment comic de la startul cursei: „Ofițerul de serviciu făcea un pariu cu directorul de cursă - în ce zi vom renunța. Nici măcar n-au conceput că ar fi un scenariu că vom ajunge la finalul cursei”.

Vasile Oșean a mai spus că niciunul din cei patru membri ai echipei nu au avut un istoric de vâslare. S-au pregătit însă pentru #AtlanticChallenge în vara aceluiași an - au traversat Marea Neagra pe lungime, din Mangalia până la Batumi, Georgia, în 11 zile - la fel, un record mondial. „Organizatorii ne cereau dovada că am petrecut în larg - ocean sau mare - 24 de ore, adică o zi și o noapte. Și atunci ne-am gândit decât să ne chinuim să filmăm, să facem un  proiect intermediar, să traversăm Marea Neagră. Inițial voiam de la Mangalia la Istanbul”.

„Ce gândeam pe la jumătatea cursei? Cât de frumos e - ajunsesem în momentul în care ne bucuram de valuri. Dacă în primele zile ne-au îngrozit valurile, ajunsesem pe la jumătatea cursei să ne bucurăm de ele. Vâslitul era o plăcere - calculai valul cel mare care venea și când aproape erai de coama valului, era deja măiestria - știai cât de repede trebuie să vâslezi ca să ajungi pe coama valului, ca să te împingă valul. Discutăm despre valuri de 14 metri, nu de 2-3 metri, să ne înțelegem. Ca să vă face un reper ce înseamnă un val de 14 metri, mergeți la parterul unui bloc de 4 etaje și vă uitați la acoperiș. Deci, când venea valul, jumătate de cer era întunecat”.

Momentul în care barca echipei Atlantic4 s-a răsturnat în Oceanul Atlantic, povestit de căpitanul Vasile Oșean. S-a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 decembrie:

Legătura cu Sibiul

Întâlnirea cu medicul Vasile Oșean nu a avut loc întâmplător la Sibiu. Acesta este căsătorit cu o sibiancă și a povestit ce-i place cel mai mult aici.

„În Sibiu când ajung Muzeul Satului este pentru noi o ieșire preferată, respectiv Grădina Zoologic - având doi copii de 8 și 10 ani, e o mare bucurie pentru ei să ne petrecem timpul acolo.

Eu vin dintr-o zonă de nord a țării, Bucovina, unde mâncarea este la loc de cinste. Și credeam că pentru mine meniul se încheie cam cu ce am eu acasă. În momentul în care am descoperit Sibiul și mâncărurile din Ardeal, mi-am dat seama că lucrurile stau altfel. Încă mai este loc liber pentru a găsi mâncăruri preferate. Din ceea ce-mi gătește mama soției îmi place mult ciorba de salată. Este și felul în care e gătită. Chiar e făcută cu răspundere. Ca și desert, în mod deosebit îmi place prăjitura cu răbarbăr, ceea ce am mâncar doar la Sibiu. În general, nu prea beau alcool, dar când ajung acasă la părinți este imposibil să nu servesc cu tata socru un pahar de pălincă, ceea ce atunci ajunge să fie băutura preferată”.

Totul, pentru a ajuta copiii cu dizabilități

După Oceanul Atlantic urmează Patagonia Expedition Race, o nouă provocare: cea mai dură cursă de anduranță pe uscat. Este vorba despre un traseu de 10 zile în sălbăticie, peste câmpiile, munții, ghețarii, mlaștinile, râurile și pădurile Patagoniei.

Vasile Oșean este fondatorul organizației Climbing the World, pe care a creat-o nu doar ca să reprezinte România în astfel de proiecte „nebune”, dar și pentru a ajuta oamenii care sunt neglijați de stat. Astfel, datorită traversării Oceanului Atlantic într-o barcă cu vâsle echipa sa a reușit să atragă atenția asupra necesității îngrijirii copiilor cu dizabilități și cu boli rare și care au nevoie de îngrijiri paliative, iar din banii adunați prin această acțiune s-a reușit construcția unui complex pentru îngrijirea acestora, lângă București.

Dar deoarece nu e suficientă doar construcția unui spital pentru copiii cu dizabilități cu boli rare, ci și de îngrijirea lor în fiecare zi, urmează Patagonia, adică urmează continuarea colectării de fonduri pentru Centrul Hospice Casa Speranței - Centrul de la Adunații Copăceni. În acest scop a fost creat un număr de telefon 8844, la care oamenii pot trimite un sms prin care vor dona doar 2 euro. „În Patagonia vom merge prin sălbăticie, totul contra timp, așa cum luptă acești copii. Ei au o luptă cu timpul lor, cu viața. Oamenii pot să dea un sms cu cuvântul TIMP. Așa cum noi în Patagonia vom avea o cursă contratimp, așa și ooamenii ar putea dona pe lună 2 euro, transformând banii respectivi în timp de calitate sau în timp mai bun pentru copii”.

Medicul a conchis că prea puțini oameni ajută, chiar dacă recunosc situația tristă în care se află copiii care au nevoie de îngrijiri paliative. „Oamenii cred că dacă sunt empatici, au ajutat cu ceva, dar puțini realizează că 2 euro sunt mai puțin de 10 lei; ca să fiu cinic - e mai puțin decât costă un pachet de țigări pentru cei care fumează. Cea mai mare susținere vine de la străini, din păcate. Nu vreau să ajung în altă sferă, dar nu vorbim de sume mari pentru ca să ajuți la construirea unui astfel de centru. Am ajuns în situația când copiii noștri sunt tratați pe banii străinilor și asta e cam tragic”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).