Transilvania, partea săracă a Austro-Ungariei. Economia Sibiului înainte de Unire

Un studiu realizat de un profesor britanic de istorie economică arată faptul că Transilvania era surata săracă a regiunilor care formau Imperiul Austro-Ungar, înainte de 1918. Transilvania era pe penultimul loc în ceea ce privește Produsul Intern Brut pe cap de locuitor din întregul Imperiu, mai jos nu mai era decât regiunea Croației.

Mai bine stătea din punct de vedere economic chiar și Bucovina, parte și ea din Imperiul Austro-Ungar în acea perioadă. Și mai ciudat este faptul că aceste provincii care făceau parte din Imperiul Austro-Ungar erau în urma Vechiului Regat înainte de Primul Război Mondial în privința PIB-ului pe cap de locuitor.

Transilvania, codașa imperiului

Transilvania era pe penultimul loc între regiunile ungare în privința PIB-ului pe cap de locuitor în anul 1910 (1.419 $ G-K) fiind urmată doar de regiunea Croația – Clavonia (1.324 $ G-K). Transilvania se situa sub media PIB-ului pe locuitor din partea ungară a imperiului (1.637$ G-K), dar și sub media înregistrată la nivelul imperiului (1.922$ G-K).

Interesant e faptul că în 1870, Transilvania era chiar și sub Bucovina, în privința PIB-ului pe cap de locuitor (844 față de 866$ G-K), ceea ce o situa printre cele mai sărace provincii din imperiu. Calculul PIB-ului pe cap de locuitor s-a făcut în dolarul Geary-Khamis, cunoscut și sub numele de Dolar Internațional. Acesta a apărut în 1970, ca o unitate monetară ficțională cu aceeași paritate a puterii de cumpărare (PPP) pe care o aveau moneda SUA (USD) la un moment dat. Este frecvent utilizat de Banca Mondială și de Fondul Monetar Internațional pentru a determina paritatea puterii de cumpărare (PPP) în diferite țări, precum și cursurile de schimb. Dolarul Geary-Khamis este referit pe scară largă în economie.

Datele studiului ”Regional income Dispersion and Market in the Late Nineteenth Century Habsburg Empire”, realizat de profesorul de istorie economică Max Stephan Schulze la London Schoole of Economic și citat de site-ul analizeeconomice.ro, ne arată evoluția PIB-ului pe cap de locuitor în regiunile Austro-Ungariei între 1870 și 1910. Instrumentul statistic folosit pentru măsurarea PIB-ului e dolarul Geary-Khamis ($ G-K). Trebuie precizat faptul că Banatul nu era cuprins în regiunea statistică-economică a bazinului Mureș-Tisa, Crișana și Maramureșul erau incluse în regiunea malului stâng al Tisei, iar Transilvania nu cuprindea regiunile Crișanei și Maramureșului. Aceste provincii românești făceau parte din partea ungară a imperiului. Regiunea Bucovinei era de sine stătătoare și ținea de partea austriacă a imperiului.

Austria, mult peste Ungaria

Cea mai bogată regiune din Austro-Ungaria era Lower Austria, zona Vienei. PIB-ul pe cap de locuitor din această regiune era în 1910 de 3.343$ G-K, de aproape 3,6 ori mai mare decât în Dalmația, cea mai săracă regiune a imperiului (933$ G-K). Partea austriacă a imperiului era cu 30% mai productivă decât partea ungară. PIB-ul pe cap de locuitor din Austria era de 2.130$ G-K față de 1.637$ G-K, cât era în Ungaria. În partea Ungară a imperiului, regiunea bazinului Dunăre-Tisa, ce cuprindea și Budapesta era cea mai prosperă, cu un PIB pe locuitor de 2.191$ G-K, fiind a zecea regiune ca productivitate a imperiului.

Economia Sibiului înainte de Marea Unire

Până în 1867, economia Sibiului depindea în cea mai mare măsură de bresle. După instaurarea dualismului austro-ungar, privilegiile saşilor sunt desființate, iar practicarea comerțului și a meseriilor este liberalizată. În acest context, breslele de meșteșugari, altădată fundamentul societății, au decăzut treptat, fiind private de autoritatea politică și monopolul asupra producției de odinioară. În locul lor se dezvoltă mica industrie. Astfel, în 1868 ia fiinţă fabrica Rieger, în 1873 fabrica de cazane, în 1890 fabrica de pielărie, în 1897 fabrica de cântare sau în 1904 fabrica de tricotaje. În 1884 breslele rămase au fost transformate în așa-numitele ”corporații industriale”, acestea fiind complet desființate în 1940.

De mare importanţă pentru dezvoltarea oraşului a fost legarea la reţeaua de cale ferată: astfel în 1872 este pusă în funcţiune calea ferată care lega Sibiul de Copşa Mică, iar în 1897 cea către Vinţu de Jos. Tot atunci se face conexiunea, prin Defileul Oltului, cu România. În 1910 se termină segmentul de cale ferată îngustă dintre Sibiu şi Agnita, prin care se face legătura cu Sighişoara.

În sprijinul industriei sibiene a jucat un rol important convenţia comercială română-austro-ungară din 1875, întrucât a permis întărirea legăturilor economice ale Sibiului cu Regatul României. Însă după un deceniu de intensificare a comerţului, în 1886 izbucneşte Războiul vamal dintre România şi Austro-Ungaria (până în 1891) care a afectat economia sibiană.

Tot în această perioadă are loc şi dezvoltarea Sibiului într-un centru financiar. După ce saşii înfiinţaseră în 1841 Hermannstädter Allgemeine Sparkasse („Casa Generală de Economii din Sibiu”), cea mai puternica bancă a lor, a venit şi rândul românilor în 1871. Elita românească a înfiinţat atunci Banca Albina din Sibiu, cea care avea să extindă în toată Transilvania şi să devină cea mai importantă instituţie de credit a românilor ardeleni. (sursa: enciclopediaromaniei.ro)

Sibiul, lovit de războiul vamal

Economia Sibiului a avut mult de suferit în urma blocării de către Austro-Ungaria a importurilor venite din Regat. Perioada de șase ani dintre 1886 și 1892 în care s-a desfășurat ”războiul vamal” dintre Imperiul Austro-Ungar și România a avut grave consecințe asupra economiei Sibiului. Expirarea convenției comerciale dintre România și Austro-Ungaria în 1886 și intransigența românilor cu privire la numeroasele concesiuni acordate produselor austro-ungare a determinat Ungaria să blocheze importul de vite din România sub pretextul protecţiei împotriva epidemiei la vite. Măsura a lovit puternic în economia românească, a căreia principală marfă de export erau tocmai vitele. Negocierile nu foarte favorabile au dus la interzicerea tranzitului vitelor româneşti pe teritoriul Austro-Ungariei şi a introdus o taxă de represiune care consta în majorarea cu 30% a tuturor tarifelor aplicate la mărfurile româneşti. Din cauza războiului vamal, România nu a mai putut exporta vite, prin Austro-Ungaria, către pieţele tradiţionale din occident. În consecinţă mulţi crescători de vite au falimentat. Mărfurile româneşti (materii prime şi semifabricate) au trebuit să găsească noi debuşeuri pe pieţe precum Germania, Anglia sau Belgia. Cererea era mare, astfel că şocul războiului vamal a fost în bună măsură absorbit de reorientarea către alte pieţe.

Războiul vamal cu România a afectat cel mai mult Transilvania, a cărei economie industrială se baza pe importul de materii prime din Principate. Cei mai greu loviţi au fost comercianţii, industriaşii şi meseriaşii din oraşele din sudul Transilvaniei (Braşov și Sibiu). Saşii, cei mai pricepuţi meşteri din atelierele transilvănene, au fost ruinaţi de războiul vamal. Materiile prime, cum erau pieile de vită, erau inaccesibile iar produsele lor nu mai erau competitive pe piaţa românească.

Articol publicat în cadrul unei campanii susținută de partenerii Transgaz,  Wenglor Sibiu și Marquardt.

Turnul Sfatului vă propune o serie de articole care readuc în prim-plan nu doar marile momente ale Sibiului din perioada 1918 – 1919, ci și detaliile care compuneau viața de zi cu zi a cetățenilor orașului. Cu atât mai mult cu cât o parte din acele ”detalii” nu mai există azi.

Alte articole scrise în această campanie găsiți AICI.

Alte articole scrise în această campanie:

http://www.turnulsfatului.ro/2018/11/25/sibiencele-de-acum-100-de-ani-se-spalau-pe-cap-o-data-pe-saptamana-si-isi-acopereau-gleznele/

http://www.turnulsfatului.ro/2018/11/26/viata-disparuta-sibienilor-de-acum-100-de-ani-zadar-urca-leafa-cu-500-la-suta/

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului