Sibiul lui 2018. De ce ai îngropa aici câteva milioane de euro?

Situația fabricii din Zona industrială vest, ridicată fără ca investitorii să aibă vreun “act la mână“, nu este una care poate fi împărțită în alb și negru atât de ușor (citiți aici despre fabrica ridicată fără acte).

Din punct de vedere al respectării legislației, șantierul celor de WDP Development Ro este de domeniul penalului, deoarece oamenii de acolo refuză în mod aproape sfidător încadrarea în etapele prevăzute de legislație: elaborarea unui plan urbanistic, însușirea acestuia de către vecini și de către oraș, obținerea tuturor avizelor necesare, depunerea dosarului pentru autorizația de construire și construirea în limitele prevăzute de documentul emis de Primăria Sibiu. Niciuna din aceste etape nu a fost respectată de către WDP Development Ro, ba, mai mult, în ciuda acestor lipsuri și a somațiilor oficiale, lucrările la respectiva fabrică continuă chiar și în timpul în care citiți aceste rânduri.

Doar că în toată această poveste cred că este extrem de relevant și contextul mai larg. Totuși, cei de la WDP Developement Ro sunt reprezentanții unui investitor belgian respectabil, cu investiții de aproape 450 de milioane de euro prin toată țara asta. Altfel spus, un investitor aflat la ani lumină de adunătura dezvoltatorilor de carton care nenorocesc mii de familii din Sibiu, momindu-le cu ansambluri imobiliare în care problemele explodează după ce acele clădiri încep să fie populate. Și care dezvoltatori de carton își împrăștie nestingheriți mai apoi profiturile, cheltuindu-le pe mașini din care se afișează opulent și pe noi construcții de o calitate îndoielnică din toate punctele de vedere.

Căci dacă ne uităm pe lista clienților WDP în România (Carrefour, Decathlon ori Ursus sunt doar câteva exemple) este clar ca lumina zilei că belgienii nu au venit în România să ridice și administreze spații logistice de sute de milioane de euro fără autorizații ori cu încălcarea constantă a legii. Și actualul client, cel pentru care ridică hala industrială fără acte, este de asemenea o companie respectabilă – Aeronamic Eastern Europe -, care imediat face un deceniu de când funcționează la Sibiu și activează într-un alt domeniu decât automotive, deci contribuie și la diversificarea peisajului afacerilor din zona Sibiului.

Cu toate acestea, exact aceste lucruri în afara legii le fac la Sibiu cei de la WDP. De permis, nu le este permis, pe cât se poate. Tocmai au primit o amendă-record (100.000 de lei, maximul prevăzut de lege, care nu sunt sigur că reprezintă chiar o sumă “usturătoare“ în contextul actualei investiții) de la administrația locală. Dar chiar și așa cei de la WDP continuă lucrările. De ce? Pentru că au un contract cu un beneficiar, un contract cu termene clare, probabil au un contract și de finanțare a acestei investiții, semnat cu o bancă, iarăși cu termene precise de tragere a banilor și de penalizare în caz de nerespectare a acestor clauze. Și ce faci, ca investitor, când vezi că cele trei sau patru luni alocate obținerii documentațiilor și autorizației de construire au trecut, când beneficiarul te convoacă la ședințe operative în care îți cere să estimezi când pot începe producția în noul loc, iar de la bancă ești sunat că mai ai o săptămână pentru a trage prima tranșă de împrumut, altfel începi să primești penalizări? Asta în timp ce la poartă îți claxonează furnizorii cu materialele de construcție pe care le-ai comandat din timp, deoarece ți-ai planificat investiția după un model care funcționează cu succes în țările cu apă caldă.

Cel mai probabil, investitorul care se trezește într-o astfel de situație pune lucrurile în balanță: ce am de pierdut dacă mai aștept până obțin de la Primărie actele și ce am de pierdut dacă încalc legea, pentru a-mi respecta angajamentul față de client? Cei de la WDP și-au pus propriul client la nivel de prioritate și... de aici toată povestea.

Dar, totuși, ce face Primăria în această situație? Repet, nu vorbim de un bloc ridicat de vreun dezvoltator de carton, ci de o fabrică în care vor lucra câteva sute de oameni, într-un alt domeniu decât automotive-ul care aproape că a monopolizat Sibiul. O investiție ale cărei efecte directe și colaterale pe termen lung sunt cât se poate de cuantificabile și benefice pentru oraș, pentru bugetul acestuia, pentru oamenii care vor lucra aici, pentru partenerii companiei și așa mai departe.

Îngrijorător este faptul că, din câte am mai aflat, situația investiției celor de la WDP nu este singulară. Adică în Zona industrială vest au mai fost cazuri în care investitori respectabili n-au mai putut să aștepte după urbaniștii din Primăria Sibiu și au început lucrările înainte de a le fi autorizate noile investiții (bine, nu chiar înainte de a avea măcar aprobat un plan urbanistic, dar înainte de a avea autorizație de construire eliberată sigur).

Adică Sibiul a ajuns acel oraș din România în care investitorii preferă să fie amendați și supuși unor discuții care le pot afecta imaginea publică, deoarece “altfel e aproape imposibil“. Iar acest “altfel e aproape imposibil“ este o palmă dată orașului și meritată din cauza urbaniștilor din Primăria Sibiu.

Sigur, cel mai e ușor este să o identificăm printre principalii vinovați pentru această palmă pe arhitectul șef al Sibiului, Ioana Urdea, despre care cu greu pot găsi cuvinte apreciabile din partea investitorilor cu care a intrat în contact. Arhitectul șef al orașului – prin relația de afinitate cu Klaus Iohannis, cel care a devenit președintele României – este în acest moment persoana ale cărei decizii și modalitate de lucru nu mai sunt supuse chestionării sincere de către nimeni din conducerea Primăriei. Nu am auzit să îi fie cerută socoteală dacă este normal ca un investitor care are zece luni la dispoziție să ridice o fabrică “standard“ la Sibiu să aștepte mai bine de un an și jumătate pentru eliberarea autorizației de construire. Nu cred că i-a fost cerută socoteală nici pentru alte situații în care actele dosarelor s-au încurcat între ele sau pentru situațiile în care chiar Primăria s-a văzut nevoită să încalce anumite legi (precum amenajarea unei parcări pe un spațiu verde). Consider că eliberarea autorizațiilor pentru investiții cu un evident impact pozitiv și pe termen lung asupra orașului trebuie să beneficieze de un tratament preferențial (în limitele legii, evident) în raport cu alte lucrări. Dar acest tratament preferențial nu există aici, dimpotrivă.

Nu poate fi acceptabil ca într-un oraș în care modelul european este clamat peste tot, investitorii (români, străini, de oricare) să fie întâmpinați cu “nu se poate“, “mai vedem“, “mai reveniți“, “trebuie să refaceți dosarul“ sau, pur și simplu, cu ridicări din umeri. Asta dacă nu cumva au fost întâmpinați cu aprecieri negative la adresa intențiilor lor, clamate imediat după ce li s-a răspuns la salut. Da, și în cazul urbanismului sibian există “un context“ mai larg, unul cu angajați puțini, mereu insuficienți, uneori și slab pregătiți sau dezinteresați, deși salariile au mai crescut semnificativ de mai bine de un an. În contextul acesta mai larg intră și o legislație stufoasă, probabil adeseori interpretabilă, o birocrație care implică, vai, conlucrarea mai multor instituții cu subordonări diferite, situație care în mod cert dă ample bătăi de cap nu doar investitorilor, ci și urbaniștilor responsabili de rezolvarea solicitărilor acestora.

Dar urbanismul sibian are o conducere și această conducere este cea chemată să ridice nivelul serviciilor oferite la standarde europene – dacă tot ne place să folosim această comparație – nu doar să se asigure de faptul că avizul despre care scrie în lege este și atașat la dosarul cu șină. Vorbim de relația cu unul din motoarele dezvoltării orașului și a zonei, până la urmă, nu de ghișeul unde se primesc dosarele asistaților sociali.

În competiția care se dă între orașele aflate în curs de dezvoltare Sibiul nu trebuie să își permită să piardă din vedere o relație privilegiată cu actualii și potențialii noi investitori. Care nu vin, de nebuni, să “arunce“ milioane de euro într-o investiție pe termen lung, doar de dragul de a încălca legea. Evident,  investitorii cu ambiții mereu “prea îndrăznețe“ trebuie menținuți între limitele impuse de actele normative în vigoare, dar acest lucru trebuie să se întâmple precum într-un dans, în care funcționarii administrației locale să fie parteneri, nu doar arbitri de pe margine. Situația din Primăria Sibiu este gravă din acest punct de vedere și o schimbare de abordare se impune cât mai degrabă. Nu întrevăd, din păcate, pârghiile și persoanele care să schimbe prea curând acest peisaj.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro