Interviu. Actrița TNRS, Gabriela Pîrliţeanu: „Am ajuns să fac teatru dintr-o întâmplare”

Gabriela Pîrliţeanu este una dintre cele mai tinere actrițe a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Joacă în peste zece spectacole, numai în stagiunea 2019-2020 a teatrului și a terminat studiile în urmă cu un an. Gabriela povestește despre viața din facultate, teatru și momentele care i-au marcat cariera și viața.

Gabriela Pîrliţeanu, în vârstă de 25 de ani, este actriță a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. A terminat cursurile Universității „Lucian Blaga” din Sibiu în cadrul Facultății de Litere și Arte în departamentul de Artă Teatrală la secția Actorie. Apoi a urmat cursurile masteratului de Arta interpretării caracterelor dramatice în Sibiu. Cel mai recent spectacol în care apare este „Femei”, adaptare după "Totul despre femei" de Miro Gravan, coordonat de Raluca Iani.

Gabriela Pîrliţeanu apare în zece spectacole din stagiunea 2019 – 2020, printre care „Rug” după romanul lui György Dragomán, regizat de Armin Petras, „Perfect compus” scris și regizat de Alexandra Badea, „Fantoma e aici”, scris de Kobo Abe, regizat de Kushida Kazuyoshi, „Faust” scris de J. W. Goethe, regizat de Silviu Purcărete, „Povestea prințesei deocheate” regizat de  Silviu Purcărete, „Yvonne” regizat de Botond Nagy, „Orb de mină” scris de Csaba Szekely, regia Bogdan Sărătean, „Lecția”, scris de Eugene Ionesco, regizat de Mihai Măniuțiu, „Iubirea la oameni” scris de Dmitri Bogoslavki, regizat de Bogdan Sărătean și „Femei”(foto principal). Actrița, originară din Brăila, a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță în microstagiunea „Studenții sibieni cuceresc orașul”.

Foto: TNRS, Sebastian Marcovici din „Fantoma e aici"

M-am întâlnit cu Gabriela Pîrliţeanu la în curtea interioară a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Era amiază și soarele strălucea puternic, era la o masă din lemn singură și mă aștepta. Ne-am îmbrățișat și ne-am așezat la masă și am dat startul unei sesiuni de depănat amintiri – am cunoscut-o pe Gabriela prin 2014 în cadrul unui atelier de teatru. Gabriela este o persoană veselă și optimistă, care vede binele în oamenii din jurul ei. După ce câțiva oameni au felicitat-o pentru premiera spectacolului „Femei”, am vorbit  despre viața din facultate, întâlniri care i-au marcat cariera și Teatrul Național „Radu Stanca”. Pe parcursul interviului a râs în mod constant.

De cât timp ați terminat facultatea și de cât timp lucrați în teatru?

Gabriela Pîrliţeanu: Am terminat Facultatea de Teatru din cadrul Universități „Lucian Blaga” din Sibiu în 2016 și masterul în 2018. În Teatrul Național „Radu Stanca” lucrez de doi ani, din ultimul an de master, deci din 2017.

Foto: TNRS, Adi Bulboaca

Sunt destul de mulți studenți la teatru, aici mă refer la capacitatea teatrului din Sibiu de a angaja în fiecare an zece studenți cel puțin. Dumneavoastră faceți parte din cei mai norocoși. Cum a fost primirea în Teatrul Național din Sibiu?

Gabriela Pîrliţeanu: Eu am mai colaborat cu Teatrul „Radu Stanca” , făcând niște înlocuiri pe timpul facultăți. Am fost primită foarte bine mereu, iar eu mă simt foarte bine în atmosfera de la teatru și având colegii pe care îi am acum. Evident, mă simt mai atașată de colegii mei de generație - mai sunt doi angajați, Iustinian Turcu și Ștefan Tunsoiu, dar mă înțeleg bine cu toți și suntem foarte apropiați.

Cum ați ajuns la teatru?

Gabriela Pîrliţeanu: Eu am făcut Liceul de Artă din Brăila, dar a fost o întâmplare. Am văzut un anunț în oraș și m-am gândit „Hai să merg și eu”. Am intrat, chiar prima, din câte îmi amintesc. Am ajuns să lucrez la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, am intrat pentru o înlocuire în spectacolul „Omul Pernă” regizat de Radu Afrim și apoi am făcut o adaptare după „Domnului profesor cu dragoste” cu Horia Suru.

Cum a fost admiterea la Sibiu?

Gabriela Pîrliţeanu: Foarte ciudată. Nu știam nimic despre Sibiu, îmi doream să merg la Cluj, dar mă gândeam că e prea departe de Brăila...

... și Sibiul este foarte aproape de Brăila?

Gabriela Pîrliţeanu (râde): Un prieten care terminase regia mi-a sugerat să încerc și în Sibiu. Nu mai fusesem niciodată în Sibiu, nu știam unde este facultatea și nu cunoșteam pe nimeni. Am dormit la o fată pe care o cunoscusem întâmplător în Librăria Humanitas pentru că nu aveam unde să dorm. (râde) Acum suntem prietene. De dimineață am ajuns la admitere și totul mi se părea ciudat, dar a fost bine.

Foto: TNRS, Sebastian Marcovici

Cum au fost anii de facultate?

Gabriela Pîrliţeanu: Cu de toate. Au fost foarte frumoși, dar foarte grei. Acum îmi dau seama că te pregătește pentru meserie și viață. Sunt și momente tensionate, mai ales înainte de examene. La început totul e calm, citești, înțelegi ce trebuie să faci, înveți textul și apoi îți dai seama că trebuie să pregătești un examen. Am stat foarte mult timp în facultate. Îmi amintesc când ieșeam seara la 10 din clădire și nu era nimeni pe stradă.

Există un mit care poate fi de fapt realitate. Se spune că nu prea vezi studenții de la teatru sau film plimbându-se pe străzi, asta pentru că petrec prea mult timp în sălile de repetiție. Este adevărat?

Gabriela Pîrliţeanu: Da! Stăteam foarte mult timp în facultate, avem și cursuri practice, dar și cursuri teoretice. Stăteam de dimineața până seara sau noaptea și câteodată chiar dimineața, ieșeam puțin cât mă plimbam dintr-o sală în alta. Nu am prea avut viață socială.

Acesta este și motivul pentru care studenții de la teatru devin practic o familie, nu-i așa?

Gabriela Pîrliţeanu: Dacă petreci foarte mult timp cu un om, mai ales cinci ani, ajungi să îți fie și prieteni. Este frumos.

Cum a fost primul spectacol din facultate, exceptând examenele?

Gabriela Pîrliţeanu: Cred că primul spectacol a fost „Coro nero” în regia Veronicăi și a lui Cătălin Pătru. A fost un spectacol pe care l-am jucat în limba română și în franceză pentru că am fost la niște festivaluri cu el. Eu mai aveam experiența cu publicul din liceu, dar era alt nivel. Pentru mine este mereu o bucurie când aud publicul în sală. Momentul în care intră publicul în sală și îi aud vorbind, îmi dau energie și mă calmează. Este foarte fain.

Cum a fost și este, de fapt, colaborarea cu regizorii?

Gabriela Pîrliţeanu: Colaborarea cu regizorii este cea mai frumoasă parte pentru că fiecare regizor înseamnă o nouă școală. Am avut noroc să întâlnesc oamenii foarte frumoși încă din facultate și să am parte de experiențe extraordinare. Am făcut parte din proiectul „Manifest pentru Dialog”, cu care am fost plecată și într-un turneu. La acest proiect vreau regizori tineri, primul a fost Bogdan Georgescu, Eugen Jebeleanu și Alexandra Badea, care este ultima cu care am lucrat, iar cu ea am făcut „Perfect Compus”. Îmi sunt foarte dragi ei, ca persoane, dar mai ales în lucru. Am învățat foarte mult, cred că despre asta este meseria de actor, de fapt, să înveți.

Foto: TNRS, Dragoș Dumitru din „Perfect Compus"

Se spune că un actor trăiește pentru public. Cum este pentru dumneavoastră?

Gabriela Pîrliţeanu: Și da și nu. Putem spune că facem și pentru noi meseria asta, dar este și pentru public. Nu cred că se poate una fără alta, fiind un schimb între public și actor.

Ați avut vreodată spectacole în care a trebuit să joci, chiar dacă erai bolnavă?

Gabriela Pîrliţeanu: Am jucat cu febră, dar nu îmi amintesc cum a fost. Înainte să intru pe scenă spuneam „Nu pot, nu pot”, dar am intrat și am dat toată energia. Când ești pe scenă uiți de tot.

Cum decurge o zi din viața dumneavoastră?

Gabriela Pîrliţeanu: Am un ritual de dimineață, merg la repetiții, merg la sală, încerc să ies cu prietenii și citesc. Cititul este un lucru constant în viața mea, pentru că dacă nu citesc, nu am de unde să scot. Trebuie să îți ții mintea mereu ocupată pentru că, dacă nu ai mintea dezvoltată, nu ai cum să gândești niște lucruri în meserie și în viață. Încerc să mă uit la seriale și la filme, dar încerc să nu stau foarte mult timp singură. Îmi place să mă plimb pe lângă casă.

Care dintre spectacolele în care ați jucat v-a rămas în suflet?

Gabriela Pîrliţeanu: Aș fi nedreaptă să spun numai unul, dar am un rol care mi-a rămas aproape – Ana din „Perfect Compus”. Când am lucrat cu Alexandra Badea, ea avea un scenariu în plan, dar noi am dat probă video și pe baza ei s-au construit personajele. M-am atașat de Alexandra foarte mult în lucru, ne-a lăsat să încercăm foarte multe. Îmi plac și alte roluri, dar de Ana sunt cea mai atașată.

Ai jucat în „The Rocky Horror Show”. Cum este experiența de musical?

Gabriela Pîrliţeanu: A fost foarte intens, pentru că l-am făcut repede. A fost multă coregrafie și multă muzică, iar în România nu este o școală de musical. În facultate se predă coregrafie, canto și instrument, dar să le pui toate împreună a fost foarte complicat. Este foarte diferit să faci musical, pentru că ești mult mai atent la cântat, la coregrafie ... Este total diferit.

Cum este „Yvonne”?

Gabriela Pîrliţeanu: Fain. A fost pentru prima dată când am lucrat cu colegii de la secția germană. Îmi place atmosfera la ei, sunt foarte relaxați, dar și foarte exacți și preciși. M-am bucurat foarte mult că am lucrat cu regizorul Botond Nagy și mi-ar plăcea să mai lucrez cu el. Este foarte sincer în ceea ce face și foarte sincer în modul în care lucrează cu actorul.

Foto: TNRS, Sebastian Marcovici din „Yvonne"

Cum a început proiectul „Femei”?

Gabriela Pîrliţeanu: Este un text propus de una dintre actrițe de foarte multă vreme. A fost propus domnului Chiriac, care a sugerat o posibilă distribuție. Am început să lucrăm în mai, iar Raluca Iani a preluat frâiele. Ea ne-a ajutat foarte mult, ne-a dat voie să fim noi cu noi și am început să încercăm toate posibilitățile. Eu simt să m-a ajutat foarte mult experiența aceasta, pentru că am fost numai noi și pentru că am fost numai femei. Ne-am apropiat foarte tare.

Cum a fost premiera?

Gabriela Pîrliţeanu: Publicul reacționează în funcție de ce le oferi. Am fost bucuroasă să văd un public deschis și atent. Într-un fel a fost alături de noi. Când oferi publicului ceva din suflet, așa cum vine, îți oferă înapoi același lucru. Simți publicul când ești pe scenă, iar la premieră a fost incredibil.

Ce te face să continui să joci?

Gabriela Pîrliţeanu: Pentru mine teatru este terapie. Pe lângă multe alte lucruri pe care ți le oferă teatru, pe mine m-a ajutat să depășesc niște momente grele din viața mea personală. Teatrul înseamnă și acest lucru, să te detașezi de viața ta personală și să te focusezi pe ce ai de făcut acolo. Acesta este cadoul pe care mi-l oferă mie teatru...

Te ajută teatrul să te descoperi la un nivel personal?

Gabriela Pîrliţeanu: Dacă lucrez la un spectacol și personajul meu este într-un anumit fel, încerc să văd dacă și eu am din defectele personajului. În felul acesta încerc să le corectez. În teatru descoperi lucruri noi, chiar și la nivel de informație, nu neapărat personal.

Ai recomanda oamenilor să urmeze teatrul, prin facultate sau ca și un hobby?

Gabriela Pîrliţeanu: Eu mi-am dat seama după terminarea cursurilor că este o facultate pe care ar trebui să o urmeze mulți, chiar dacă nu vor practica meseria. Te ajută să fi mai disciplinat ca om, ca mod de gândire, să privești o situație altfel și să te detașezi de ea. În sensul acesta recomand o facultate de teatru. Înainte de facultate eram o persoană foarte timidă, orice mi se părea dramatic și plângeam din nimicuri. După, capeți și o maturizare.

Foto: TNRS, Rareș Helici din „Rug"

Care este spectacolul dumneavoastră preferat de oriunde?

Gabriela Pîrliţeanu: Ce întrebare grea. „Oscar și Tanti Roz” în regia lui Chris Simion Mercurian, la Teatrul Blandra. Mi-a rămas în suflet din timpul liceului.

Ce piesă de teatru ai recomanda oricui să citească?

Gabriela Pîrliţeanu: Richard al III-lea, de William Shakespeare.

Care este filmul dumneavoastră preferat?

Gabriela Pîrliţeanu: „Orele” din 2002, în regia lui Stephen Daldry.

Actorul sau actrița preferată?

Gabriela Pîrliţeanu: O să spun trei actrițe - Nicole Kidman, Julianne Moore și Meryl Streep.

Foto principal: TNRS, Sebastian Marcovici din „Femei"

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).