S-a încheiat o eră în Sibiu, s-a închis Crama: „Este emoționantă ziua în care se închide”

A fost imposibil pentru oricine să numere persoanele care au umplut, duminică seara, tot spațiul legat într-un fel de Crama Național. Acel loc din Piața Mică devenit simbolic pentru generații de studenți și care, după 27 de ani, și-a așteptat prietenii la o ultimă pită cu fasole.

La ora 18:00 a zilei în care românii celebrau ziua țării lor, Don Titi deschidea pentru ultima dată oblonul către subsolul care timp de 27 de ani a însemnat ”Crama Național”, localul creat de el și de soția sa, Elena. În ultima seară de funcționare, mesele au fost mutate la perete „ca să fie mai mult loc” în așteptarea prietenilor invitați ”la liber”. Deși evenimentul anunța în prim-plan pita cu fasole, pe mese ședeau și farfurii pline cu zacuscă, fructe și sărățele. Pâinea, tăiată ca de fiecare dată, trona între toate celelalte bunătăți și sticle de bere. Fiecare invitat își lua singur o felie de  pâine în mână, o ungea cu una dintre delicatese și o asezona cu murături, după gust.

Ca-n familie

Atât de mulți oameni au venit să își ia rămas bun de la Don Titi, Elena și Bebe, încât a devenit imposibil să te miști. Ai fi putut credere că te afli în sufrageria unui prieten, când părinții sunt plecați, iar tinerii ”mânji” își fac de cap, înghesuiți și ciugulind sanvișurile tăiate triunghiular de mame.

„Era o seară de marți, acum doi ani sau trei, era foarte frig afară. Eram cu doi prieteni și eram ultimii oameni în Cramă, iar Don Titi trăgea de noi să mergem acasă. Ne-am decis să plecăm acasă când unul dintre noi a adormit cu capul pe masă. Am mers să plătim la bar, nota de plată fiind toți bani pe care îi mai aveam la noi și Don Titi ne-a întrebat «Bă, băieți, nu vă e frig până acasă?». Am început să glumim, iar Don Titi ne-a întrebat dacă mai avem bani de taxi, evident că nu mai aveam. Ne-a dat 20 de lei din nota de plată înapoi pentru taxi”, povestește Alexandru Seceleanu, un client vechi al cramei.

„27 de ani am eu”

Este imposibil ca cineva să fi reușit să numere oamenii care s-au oprit „o pită” duminică seara. Însă ca o ”idee” despre fluxul de prieteni, în Crama Național stocul de bere s-a terminat după doar două ore și ceva de la deschidere. Mai apoi, marea de oameni care curgea neîncetat a ”prăpădit” și toată pita. Don Titi alerga dintr-o direcție în alta încercând să îi salute pe toți și să împartă câte vorbe. De fiecare dată când mai apărea câte un om, ochii i se luminau de fericire și un zâmbet ștrengăresc îi contura chipul. Câțiva clienți i-au oferit un cadou memorabil bătrânului acordeonist: un tricou cu mesajul „Cel mai tare Don Titi” (în față) și „Crama Național 27” (pe spate). Don Titi se amuza spunând că „27 de ani am eu”.

„Amintirile mele sunt atât de frumoase încât toate se terminau cu «Dar cum am ajuns acasă?». Toate începeau cu «Don Titi, mă doare gâtul, vreau un ceai» și tot timpul primeam un vin fiert, iar de acolo, ajungeam acasă fără să îmi dau seama”, spune amuzată Emy.

Pită cu unsoare și bere

Doamna Elena, soția lui Don Titi, a încercat să se plimbe câte un pic prin cramă, împreună cu noul cățel al familiei. Era greu să încerci să ajungi din punctul A în punctul B, într-un loc în care nu puteai să mai adaugi niciun chibrit. Cu ochii mari, împărțiți în patru direcții, cu multă grijă și atenție, a reușit să salute oamenii dragi Cramei, apoi s-a retras în bucătăria cu geam și a mai pregătit câteva căni cu vin.

„Eram în liceu, când am venit la un concert din Piața Mare din Sibiu. Am ajuns în Crama Național pentru că am auzit că au pită cu unsoare. Atmosfera era exact ca acum, plin de oameni și stăteam în picioare. Mi-am luat o pită cu unsoare și o bere, îmi amintesc că nu aveam loc să mă mișc și stăteam ca în tramvai. M-am distrat, a fost foarte fain și era muzică bună”, amintește Bianca Nemeș despre prima ei „întâlnire” cu Crama.

Crama Național = Sibiu

Printre cei care și-au creat o tradiție în a deveni clienți ai Crame se numără în ultimii ani și calfele călătoare, care duminică seara și-au făcut apariția timid prin mulțimea de oameni. Pe lângă ei, de pragul Cramei au trecut ambasadori francezi, muzicieni și tot felul de turiști.

„Este primul birt în care am venit vreodată în Sibiu. Eu sunt din Timișoara, am locuit trei ani aici. Am lucrat la Teatru Național și toate petrecerile de premieră sau orice fel de ieșire de după repetiții la un moment dat au ajuns în Cramă. Deci, cumva, pentru mine acest loc este foarte strâns legat de amintirile mele din Sibiu. Este foarte emoționantă ziua în care se închide”, povestește Lucian Pană.

Printre sticlele de bere, se remarcau, așezate strategic, sticlele de votcă și rachiu, iar din când în când își făceau apariția cănile clasice cu vin. Copleșiți de moment și bucuroși de Cramă, vizitatorii au stârnit discuții intense despre ceea ce urma să se petreacă cu acest simbol local . „Mi-aș dori ca acest loc să rămână așa, mereu, să nu îl strice nimeni”, se auzea din fiecare direcție. „Îmi doresc ca viitori proprietari să lase Crama - Cramă”, își spuneau alții. „Crama este Cramă, datorită lui Don Titi”, subliniau toți în cor.

„Îmi amintesc că am venit în Cramă cu doi prieteni și pe bar era un pahar mare de cinci litri, pentru 48 de lei îl umplea cu vin. Am cumpărat paharul și ne-am așezat la masă, așteptând să vină Don Titi cu pahare sau căni din care să putem bea. În cele din urmă l-am întrebat dacă ne dă o cană și Don Titi ne-a spus «Cum să vă dau un pahar pentru un pahar. Beți din ăla»”, povestește amuzat un client.

Un acordeon memorabil

Deși duminică seara nu s-a cântat la acordeon, din când în când se mai auzea prin bar „Don Titi, niște muzică”. Iar el zâmbea de după bar, fără să dea nimic de înțeles. Dacă ieșeai la aer, pe spațiul terasei de vară, auzeai clar ceea ce discutau cei din jur. În aproximativ zece minute, s-a auzit de nenumărate ori – „mai știi mă seara aia cu acordeonul?”. Căci nu a fost doar o singură seară, au fost multe.

 „Am venit într-o zi cu prietena mea și aveam bani fix pentru două beri de fiecare. Am băut o bere și nu era nimeni în Cramă. Dintr-o dată au apărut doi oameni care cântau cu viorile pe stradă și pe urmă au mai venit doi băieți cu chitarele. Toți au început să cânte, Don Titi a scos acordeonul și a închis Crama. I-am zis că nu mai am bani, dar vreau să mai stau și ne-a dat el de băut toată seara. Am rămas în Crama până dimineață”, spune Michael Paicu, care a venit chiar din Turda să își ia rămas bun.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Denisa Laicauf

Denisa Laicauf Reporter 0744196362