De la milițian la polițist. Sibianul Nicolae Tudosoiu, despre 30 de ani de libertate: „nimeni nu vrea să se facă ordine cu adevărat”

Nicolae Tudosoiu a fost milițian, apoi polițist, la Sibiu. A trăit câteva decenii de foc, în care a simțit toate schimbările prin care a trecut acest sistem, înainte și după Revoluție. Își amintește cu claritate întâmplările din 89 și spune că poliția s-a schimbat într-adevăr enorm în ultimii 30 de ani.

Și-a cunoscut actuala soție când era încă tânăr, la început de drum. S-au întâlnit întâmplător într-un tren care trecea prin județul Sibiu, el fiind din Pitești, cu treabă prin zonă, iar ea din Copșa Mică. Deși de-abia aproape două decenii mai târziu au ajuns împreună, după ce fiecare s-a căsătorit cu altcineva, acele zile petrecute la Sibiu au contat foarte mult pentru domnul Nicolae – atunci a apucat să descopere orașul nostru și i-a plăcut. Așa se face că atunci când i s-a oferit șansa să revină și să lucreze aici, nu a refuzat. Revoluția l-a prins de asemenea la Sibiu, unde a suferit mult, ajungând chiar în spital după o bătaie cruntă pe care a luat-o de la revoluționari.

Am povestit cu Nicolae Tudosoiu, actualmente pensionat, despre schimbările din ultimii 30 de ani, despre diferența dintre a fi milițian și polițist, dar și despre modul în care a trăit, ca milițian, Revoluția, la Sibiu. Alături de acesta, în timpul interviului, i-a fost soția, la fel sau poate chiar mai emoționată decât el, trăind fiecare moment povestit de Nicolae.

Cum a fost Revoluția pentru dumneavoastră? Ce vă amintiți?

La prima oră dimineața deja știam de dinaintea tuturor ce era la Timișoara și că se va schimba rânduiala. S-a dat semnalul că au început să iasă oamenii din fabrici, nu a trecut mult și a apărut Nicu Ceaușescu în fața miliției județene și a dat ordin să iasă scutul să facă ordine în oraș, ca să nu spargă lumea vitrine sau mai știu eu ce. El a zis atunci „Nu trage nimeni!”, pentru că nu aveam de ce să folosim armamentul. Seara însă au forțat intrarea la municipiu și la punctul de control pe unde ieșeau mașinile și în ambele locuri s-a tras și au fost răniți.

În fine, a doua zi, pe seară, ne-au amenințat că „mâine venim și vă măcelărim” – acesta era sloganul. Eu am propus să plecăm din sediu, pentru că așa nu ar mai fi avut de ce să se lege, dar șeful inspectoratului a spus că ordinele de la București erau să nu părăsim sediul, iar dimineața chiar a venit telegramă cu acest lucru și încă odată cu rugămintea de a nu trage în oameni. Dar de ce să fi tras? Ce motiv am fi avut?

V-a fost frică?

Să știți că deja nu mai era vorba de frică, ci de teroare, pentru că eram la mijloc. Șefii cereau să apărăm sediul, oamenii voiau să facă victime și alții îi incitau. Veneau, forțau intrările, ce să faci? Să-i omori? Nu știai cum să ieși din această situație. La un moment dat, cu mulțimea furioasă nu se mai putea discuta sub nicio formă. Veneau de peste tot, intraseră și în sediu deja, am văzut chiar și puști mitraliere... cine le-a dat?

Am avut noroc cu un cojoc pe care îl purtam și am ieșit într-un final, când deja toată lumea se bătea cu toată lumea, nu mai știai ce era acolo. Am reușit să mă strecor și am rămas cumva mai la urmă să văd ce se întâmpla. Îi băteau pe colegii mei. Am vrut să ies să ajung în bulevard, pe Milea, dar era blocat drumul de manifestanți. M-am oprit acolo și stăteam și mă uitam cum îmi băteau colegii, până nu am mai suportat să mai văd așa ceva. Am început să-mi fac loc printre oameni, dar m-au prins și m-au pus la pământ. La un moment dat nici nu mai simțeam durerea atât de tare m-au bătut. Nu știu cât m-or fi bătut, vreo 15-20 de minute. M-a salvat un tânăr, care m-a protejat de bătăuși și m-a dus la spital, unde am fost tratat.

Când am intrat în spital eram terorist, când am ieșit eram domnul colonel. (râde) Nu mai eram nici tovarăș.

Care e diferența dintre sistemul de atunci și cel de după Revoluție? 

Eu am fost șef de economic în miliție o groază de ani. Am fost și șef de poliție economică după Revoluție. La un moment dat am realizat un lucru foarte important - nu mai funcționează treaba. De ce? Pentru că nu se mai vrea. Nimeni nu vrea, dintre cei care au fost și sunt la putere, să se facă ordine cu adevărat. Una e să proclami din gură, una e să iei măsuri. În poliție se angajau tot neamuri, pile și, de regulă, lucru slab. Rămâneam tot mai singur în sistem. Acum s-a ajuns aproape la treapta de jos, pentru că nu se mai pregătesc oamenii, numai de meserie nu au chef, iar cei care sunt cu adevărat pregătiți sunt prea puțini. Unii aproape că îmi spuneau în față „Domne, am venit pentru că e salariul mare” și poate că doar 1% din cei care au intrat în poliție în ultima perioadă au ca scop să facă meseria aceasta profesional. Pe lângă asta, în zilele noastre polițistul nici nu e apărat. Pe mine înainte mă apăra legea. Acum nu se mai aplică.

Societatea nu se va face bine atâta timp cât nu vor veni cei tineri care au dorința să schimbe. Și cum poți, tânăr fiind, să schimbi lucrurile? În primul rând, să fii corect. Dacă vei fi în situația să îi spui cuiva să nu fure, să nu poată să ți-o întoarcă și să-ți spună că și tu ești hoț!

E o perioadă foarte grea.

Când au fost marile proteste, v-ați gândit că vine o a doua Revoluție?

Nu. Nu așa se face revoluția. Revoluția se face doar când se umple paharul. România e departe de asta și știți de ce? Pentru că de bine de rău, trebuie să recunoaștem că toți trăim mai bine și atâta timp cât omul trăiește mai bine nu se complică. Nu ați avut ocazia să vedeți, dar vă spun eu, puțini au ieșit și atunci în stradă. Puțini au vrut schimbarea cu adevărat. Mulți s-au dus că așa este spiritul ăsta de „hai să văd și eu”, că pe mulți dacă îi întrebai de ce s-au dus nici nu știau.

E prea multă ură acum și e prea evidentă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro