Am fost la ZOO să văd exemplare din specia umanoidă

Coada mașinilor parcate pe partea dreaptă a drumului se apropia de sensul giratoriu spre Valea Aurie, ca în vremurile bune. În fața aleii care duce la ZOO, o ciurdă de mașini stăteau priponite unele într-altele, în ciuda marcajului făcut ca pentru dobitoace, altfel mult mai simple și oneste decât omul. Aceleași căsuțe de lemn, aceleași produse îndoielnice de bâlci de țară, aceleași figuri pestrițe. Primul semn de civilizație l-am întâlnit de abia la poarta grădinii zoologice. Un sistem de turnicheți cu iz occidental, culmea, respectat de toți cetățenii. Probabil că în absența vreunei găuri în gard, a vreunui sistem care să permită să-i dai un leu paznicului, în loc de trei pentru bilet, a făcut ca mamiferul cunoscut sub numele de om să se supună.

Sincer, am fost mai curios de oameni și comportamentul lor social, decât de animale. Închise în țarcuri, ori în cuști, animalele nu sunt un spectacol în acest decor. La celelalte mamifere, cele de dincolo de zăbrele, acolo e jungla.

Nu-ți dai seama care e maimuța. Animalul prins și închis între fiare sau specia modernă de gibon care-și cheamă progeniturile cu mult aplomb, urlând: ”haidătz, bă, să-l vedetz pă ăsta cu curu roșu”. Ți-e rușine să te uiți în ochii ursului înspre care se aruncă cu resturi. La fel, ți-e jenă și față de animalul care a prins în gard, în dreptul unei biete cămile, următorul enunț: ”Perioada de gestație 12-14 luni, fată 1 rar 2 produși”. Poți înțelege o greșeală, dar cu greu admiți că niciunul dintre angajați n-au observat de vreo 20 de ani că poate nu e tocmai bine.

Coronvirus. Ce vorbești? În micul chioșc, birtulețul din pădurea plină cu animale, e exemplul clasic de ce la noi statisticile sunt permanent erecte. Dacă aș fi rău, aș zice că acolo e adevăratul ZOO. Rest de mască prinsă de urechi, câteodată doar de una, lăbărțată sub bărbie, e singura urmă de protecție. Mănuși purtate de angajați doar pe mâna stângă, folosită probabil la numărat bani. Dreapta e așa cum a lăsat-o Creatorul doar pentru lucruri nobile și nu trebuie, probabil, întinată cu plastic.

Stoluri de oameni, unii în alții, fără nicio normă, fără niciun zvon de pandemie. La bărci, cârmaciul șef atinge elegant pe toată lumea, distanțarea socială a rămas doar în clipurile vândute de Guvern, în media.

Ieșirea se face în sistem dacă nu ești primul, fă în așa fel să fii, de parcă hoarda de oameni de mânată din urmă de ceva lupi. Iar coridorul de asfalt ce răzbate tot mai greu prin pădure te ghidează la suprafață dintr-o mare de kitsch. Am făcut-o și pe asta, am bifat momentul 2020, la ZOO. Mă gândesc sincer că e momentul să-l răresc. O dată la cinci ani poate e mult mai indicat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro