Experiența unui semi-rateu la Hanul din Tulgheș

La Hanul din Tulgheș n-am mai fost de câțiva ani buni. Retras în pădurice, cu o terasă generoasă, e ceea ce putem numi, fără dubiu, un restaurant pentru turiști. N-aș băga mâna în foc, dar după îmbrăcăminte și feluritele accente ce veneau de la mese, 90% din clienți nu erau din partea locului. Iar când șansele ca oamenii cu pricina să revină în restaurant sunt minime spre zero, că doar nu vizitează Sibiul de zece ori pe an, nu trebuie sa fii cine știe ce grijuliu cu clientela. Merge oricum. Am observat trei chelneri care serveau pe terasă, câte un reprezentant pentru fiecare tipologie covid. Unul dintre ei era echipat corespunzător, și conform prevederilor legale ar fi de adăugat, cu masca pusă pe față corect și mânuși pe mâinile cu care atingea tot ce pune pe masa clientului. Al doilea nu avea mânuși iar masca era trasă sub bărbie, o ținea și el de formă, ca să nu-i poți reproșa că nu are mască. Al treilea, care părea tare supărat pe viață, nema mânuși, nema mască, pe planeta lui nu exista nicio pandemie. Cât am stat la masa, a servit cel puțin 20 de persoane, nicio treaba cu regulile.

Cu speranța că nu o să îl nimeresc tocmai pe el, am frunzărit un pic meniul, adus și el la masă fără mânuși sau fără să fie dezinfectat înainte, și am ales o porție de șorici ca antreu, Castelul lui Vlad Țepeș ca fel secundar și, pentru că găluștele cu prune erau indisponibile, papanași prăjiți. A, și pâine. Că nu mi-am dat seama că trebuie să comand separat și pâine până când nu m-am trezit cu farfuria de șorici în față. Mi-am așteptat răbdător pâinea, deși salivam în fața șoricilor pe care trebuie să îi laud, că au fost delicioși. 

Castelul lui Vlad Țepeș m-a atras în primul rând prin denumire, deși am avut o presimțire că va fi doar numele de el. Felul e foarte atrăgător ca aspect și nu pot să zic că nu e bun, dar nici nu se ridică la pretențiile unui preparat vedetă în meniu. Două felii de cotlet de porc încadrează o feliuță de carne de vită, toate trei acoperite cu o bucată generoasă de cașcaval topit în cuptor, totul stropit cu un sos de ardei, care chiar a fost foarte bun. Și un ardei iute tras în țeapă, ca să respecte firul liric și trimiterea la Vlad Țepeș. Fără sos ar fi fost un preparat absolut banal. 

După ce am trecut și de felul doi a urmat o pauză de aproape o oră în care nu s-a mai întâmplat nimic. A fost nevoie să chem unul dintre chelneri și să îl rog să îi transmită colegului ca aș vrea sa mănânc odată și desertul, să mă pot duce în treaba mea. Că întregul prânz a durat exact două ore fără cinci minute pentru trei preparate pe care nu îți lua mai mult de 20 de minute să le faci. 

Hanul din Tulgheș a fost ani buni opțiunea mea numărul 1 când venea vorba de făcut recomandări sau de dus la masă prieteni din alte orașe. Cred că nu mai e cazul, serviciile au scăzut considerabil iar mâncarea nu mai are nicio legătură cu ce se servea acolo acum 5-10 ani. Sau poate am intrat în restaurant cu ghinionul în buzunar și am făcut alegerile greșite. Noroc cu papanașii, că au salvat ceea ce ar fi fost altfel un prânz ratat și 80 de lei aruncați pe fereastră. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului