Marţi,
27.10.2020
Ceata
Acum
4°C

Sibianul Ionuț, voluntar de la 13 ani: „Majoritatea oamenilor mă consideră nebun, iar unii cred că sunt milionar în euro”

01 Octombrie 2020 09:53

Sibianul Ionuț, voluntar de la 13 ani: „Majoritatea oamenilor mă consideră nebun, iar unii cred că sunt milionar în euro”

Ionuț Stanciu este un tânăr de 28 de ani din Țichindeal care s-a implicat, în decursul timpului, în multe acțiuni de voluntariat. Astăzi este angajat al Asociației Kinderhilfe prin intermediul căreia, alături de Jenny Rasche desfășoară proiecte de sprijin al familiilor din comunitățile defavorizate ale județului Sibiu. Ionuț se ocupă de proiectul din Țichindeal acolo unde are grijă ca celor 30 de familii și celor aproximativ 100 de copiii să le fie luată, pe cât posibil, grija zilei de mâine, pentru ca adulții să poată lucra, copiii să poată merge la școală, iar comunitatea să se dezvolte. „Eu cred foarte mult că dacă ajutăm copiii, generația următoare va fi mai bine”, spune Ionuț.

Povestea lui Ionuț Stanciu este una despre voluntariat, despre implicare, despre a face bine, fără prejudecăți, fără teamă și fără ezitare. Tânărul are 28 de ani și a crescut în Țichindeal, un sat mic din comuna Nocrich. Este al treilea copil la părinți și spune că mama lui l-a învățat de mic să facă bine.

„Tata era cel care aducea bani în casă. Mama lucra cu jumătate de normă ca femeie de serviciu la școală, dar mereu ne spunea să fim buni. Când plecam la școală mama ne făcea întotdeauna mai multe sandviciuri pentru a putea da și copiilor care nu au”, povestește Ionuț.

La vârsta de 13 ani a descoperit voluntariatul. Își amintește că a cunoscut un bărbat din Germania care avea mai mulți câini pe care îi salvase. Ionuț se ocupa de acei câini și le ducea hrană și apă.  

„Tot timpul mi-a plăcut să fac mai mult decât restul. Mă implic în absolut orice, în orice consider că pot să fac bine. Să adun gunoaie, să salvez animale, să fac voluntariat pentru orice. Am făcut voluntariat și pentru primăria din sat”, spune băiatul.

A făcut școala până în clasa a X-a a în Țichindeal și Nocrich. A urmat apoi un an de completare la Liceul Economic din Sibiu.

„Am 11 clase și profesionala făcută. După școală m-am mutat la Sibiu cu chirie, însă, nu mi-a plăcut la bloc. Pasiunea mea este să am grijă de animale și să ajut oamenii. M-am întors acasă, am deschis un magazin alimentar și m-am căsătorit. Pe soția mea o cunoșteam de mult, din clasa a VIII-a. Ea este din Bistrița. Aici, în Țichindeal, ne-au luat părinții o casă. Este un sat mic unde nu poți face multe, dar eu îl iubesc”, spune Ionuț.

În acest moment, tânărul nu mai deține magazin în sat, însă, este angajat al Asociației Kinderhilfe prin intermediul căreia, alături de Jenny Rasche desfășoară proiecte de sprijin al familiilor din comunitățile defavorizate ale județului Sibiu. Ionuț se ocupă de proiectul din Țichindeal acolo unde are grijă ca celor  aproximativ 30 de familii și celor aproximativ 100 de copiii să le fie luată, pe cât posibil, grija zilei de mâine, pentru ca adulții să poată lucra, copiii să poată merge la școală, iar comunitatea să se dezvolte. Tânărul spune că în centrul proiectelor se află copiii pentru care își dorește un viitor mai bun.

„De-a lungul vieții am cunoscut tot felul de oameni, oameni faini, oameni mai puțin faini, dar de la fiecare am avut ce învăța. Pentru că tot timpul am fost spontan și unde a fost nevoie de ajutor m-am băgat, am cunoscut-o pe Jenny Rasche care are Asociația Kinderhilfe. Ea ajută mult copiii și vrea să-i integreze. Lucrează de mulți ani cu ei, iar acum eu lucrez pentru ea. Mă ocup de proiectul din Țichindeal, iar noi ajutăm și animale și copii și chiar încercăm să-i unim, pentru că unii dintre copii încă nu știu să se poarte cu animalele. Eu am făcut voluntariat pentru multe, multe asociații, care au ajutat, într-adevăr, dar mai mult decât fac cei pentru care lucrez acum nu cred că mai poate face cineva, iar rezultatele se văd. Copiii cresc și ajung să aibă școală și o meserie, iar înainte de asta cerșeau pe străzi. Asta facem noi. Îi motivăm să meargă la școală. Pentru asta le dăm rechizite, mâncare și îi încălțăm. Acum ne dorim să facem și un after school să-i ajutăm să-și facă temele acolo. Chiar de curând am primit o listă de la d-na învățătoare cu ce le trebuie pentru școală ca să aibă cu ce să lucreze. Cu tehnologia, în Țichindeal este foarte greu. Unii nu au curent, cum să vorbim despre tehnologie și să știți că sunt copii foarte inteligenți, iar majoritatea dintre ei sunt de etnie rromă. Dacă se ocupă de ei și merg la școală, nu-ți vine să crezi cât de bine pot ajunge”. Ionuț vorbește repede și însuflețit. Pare neobosit, iar energia lui este debordantă. Când îl asculți pare că niciun lucru nu este imposibil și orice are o rezolvare.

Copiii din sat au fost tunși gratuit de un stilist din Sibiu 

Săptămânile trecute circula pe un site de socializare o fotografie cu un grup de tineri care tundeau copiii dintr-un sat. Fotografia era însoțită de un text: „Ionuț și-a chemat niște prieteni pentru a-i tunde (gratuit) pe copiii din Țichindeal. Un mare Bravo lui Ionuț și prietenilor lui. Aaa, și le-a mai și oferit acestor copii fructe, da. Pun pariu că habar n-aveați fiindcă astfel de lucruri nu se văd pe la tv sau prin presa scrisă iar ei sunt prea modești”. De aici a pornit povestea tânărului.

Ionuț povestește că într-o zi l-a sunat un fost coleg de școală, Liviu Toader Marin, care este stilist. Liviu este originar din Țichindeal și i-a propus ca împreună cu câțiva colegi să-i tundă, gratuit pe copiii din sat, pentru că-și doresc să facă ceva pentru micuții ai căror familii sunt fără posibilități financiare.

„Am fost imediat de acord. Au fost patru băieți și au tuns aproximativ 30 de copii. Nu a fost foarte ușor. Mulți dintre copii sunt tunși acasă, de părinți, unii dintre ei chiar cu foarfeca de tuns oi. Au fost reticenți. Au crezut că-i radem în cap, că îi tundem zero. Atunci m-am tuns eu primul și le-am spus că dacă le place să se tundă și ei. La final au fost foarte încântați, mai ales că li s-au făcut și tot felul de modele, cu inițialele numelor lor sau liniuțe. Băieții au spus că vor să mai vină să-i tundă la cel puțin o lună jumătate sau două. Nu aveți idee cât de mult face o tunsoare pentru ei. Ei merg la școală în Nocrich, unde sunt copii și din alte sate și cu alte situații. În Țichindeal sunt toți săraci, nu sunt diferențe, dar în Nocrich sunt și copii cu situații mai bune. Noi dimineața ne trezim și le dăm un sandvici înainte să plece la școală ca să nu ajungă acolo și să nu aibă ce să mănânce. Atunci nu se mai simt nici ei atât de jos, pentru că ceilalți copii merg la magazin și-și cumpără. Ei nu au bani, dar scot un  sandvici din ghiozdan și un corn cu ciocolată. Te gândești ce este un sandvici? Este mult, este foarte mult pentru unii, pentru ei poate este toată mâncarea dintr-o singură zi”, povestește Ionuț.

Și animalele au noroc cu Ionuț

Băiatul a reușit ca în Țichindeal să facă un adăpost pentru câini unde îngrijește peste 50 de câini, un  adăpost pentru pisici unde are în grijă 40 de pisici și o mică fermă de animale salvate.

„Toate sunt salvate. Nu le sacrificăm, nu le vindem, nu le exploatăm. Avem găini, iepuri, hamsteri, porci, porumbei, turturele, cai, măgari, capre. Adăpostul pentru pisici este în șură. Găinile au fost salvate dintr-un camion care le ducea la sacrificare. Împreună cu o asociație am cumpărat toate găinile. La fermă sunt acum peste 160  de găini. Le caut stăpâni, dar trebuie să am certitudinea că nu le vor sacrifica ci doar le vor îngriji pentru ouă. Noi donăm ouăle copiilor fără familii din centrele de plasament. Și celelalte animale ajung la familii care promit să aibă mare grijă de ele. La cele pe care le ținem aici vin copiii din familii defavorizate și din centre de plasament să le vadă și să se bucure de ele, mai ales că sunt mulți copii care n-au văzut în viața lor, în realitate, o capră sau un iepure”.

Blestemul sufletului bun

Ionuț spune că majoritatea oamenilor îl cred nebun sau milionar în euro. De la mulți a auzit că-i învață pe oamenii din Țichindeal să fie leneși și de nenumărate ori i s-au făcut reclamații din diferite motive, dar el continuă să facă bine. Spune că are un calm ieșit din comun, pentru că a învățat că la violență nu se răspunde cu violență și nici la răutate cu răutate.

„Majoritatea oamenilor mă consideră nebun, iar unii cred că sunt milionar în euro, dar nu. Am și eu rate, ca fiecare. De oamenii din sat avem grijă cu ajutorul asociației. Le dăm sandviciuri, fructe, oamenii din Țichindeal primesc zilnic pâine, iar o dată pe săptămână primesc alimente. Totul are un scop. Să aibă mâncare, să aibă îmbrăcăminte, copiii rechizite și să-i trimită la școală. De fapt acesta este scopul. Acești copii să meargă la școală. Toate le face împreună cu asociația. Satul este mai micuț, cei mai mulți copii au un retard din familie, pentru că ei nu au văzut altceva în afara sărăciei și a satului și s-a format pentru ei o barieră. Acum noi deja am angajat un băiat de 16 ani care nu are nicio clasă. Soția mea, Virginia, îl învață să scrie. Îți dai seama, un copil de 16 ani să nu fie la școală deloc. Este foarte greu și pentru el. Practic, le luăm povara grijii de mâine pentru ca cei mici să se poată concentra pe educație. Cei mai mulți de la noi lucrează la Soma. Meseria nu este o rușine, dar este foarte greu să lucrezi acolo. Ai desfăcut vreodată o sticlă cu lapte după ce a stat mai multe zile în căldură să vezi cum miroase? Ei bine acesta este unul dintre cele mai simple lucruri pe care le au de făcut. La pubelă se aruncă orice, inclusiv animale moarte. Pe de altă parte, asta este o motivare pentru ei. Mulți își lasă copiii la școală tocmai pentru a nu ajunge să lucreze într-un astfel de loc. Asociația îi ajută cu medicamente, cu plata facturilor acolo unde nu se descurcă. Nu îi învățăm leneși, pentru că ei, în schimb, trebuie să lucreze. Îi motivăm să lucreze și să învețe. Dacă îi ridicăm, nu le tăiem ajutorul, pentru a-i învăța să meargă mai departe. Nu-i învățăm puturoși. Dacă nu merg la școală, nu primesc nimic. Întotdeauna suntem atenți să aibă încălțări care să le vină și mâncare pe care să o mănânce. Ne asigurăm că nu aruncă și folosesc ceea ce primesc. Îi cunosc bine, am crescut acolo cu ei și știu să mă ocup de ei”, povestește tânărul.   

Pentru Ionuț, a face voluntariat și a face bine este ca aerul pe care îl respiră. Spune că a văzut adevărata față a sărăciei pe care mulți dintre copiii județului o cunosc zi de zi și crede că este nevoie de bunătate. Vorbește despre bucuria unui tânăr de 16, 18 ani care primește, pentru prima dată în viața lui, un tort de ziua lui și despre hărnicia celor cărora li se dă șansa să muncească. Vorbește despre recunoștință.

„Unii sunt recunoscători pentru ceea ce faci pentru ei, alții nu știu să aprecieze și vor mai mult. Și mai este o categorie. Acei oameni care au foarte puțin și din puținul lor vor să-ți dea ceva la schimb. Asta este cu adevărat incredibil. Îmi amintesc de o tanti bătrână care ne-a adus zece ouă în plasă că i-am dat o pâine. Le primești, să nu se simtă prost sau aduce mere pentru că îi dăm pâine în fiecare zi. De unde dragostea asta pentru ei? Dacă nu îi ajuți ajung să lucreze în locuri ca Soma sau la pușcărie. Ajutându-i, unii din ei se rup. Avem multe exemple bune de care eu mă folosesc pentru a arăta că se poate. Aș vrea să-i aduc și în oraș, să mâncăm pe centru, să vadă și ei un concert, o piesă de teatru, să cunoască lumea. Ei sunt atât de închiși în satul ăsta că nici nu știu să te privească în ochi când vorbești cu ei. Asta îmi doresc pentru ei, să aibă ambiție. Vreau să vadă viața altfel”, spune Ionuț.

Obosește?

Tânărul spune că singurul lucru care îl obosește sunt piedicile care i se pun și sesizările care i se fac.

„Vecinii fac sesizări pentru orice. În continuu avem sesizări. Am avut controale, dar de fiecare dată am trecut cu bine, pentru că inspectorii au fost de-a dreptul uimiți în ce condiții ținem animalele. Da, obosesc. Fizic dormi, te odihnești și când te trezești ești ok, dar psihic te obosesc oamenii și nu cazurile sociale, ci cei care nu înțeleg, cei care te blamează, cei care sunt invidioși, cei care îți fac sesizări, reclamații, cei care verifică sesizările și reclamațiile, cei care te șicanează. Psihic, toate acestea te obosesc. Am primit sesizări pentru zgomotul pe care îl fac măgarii, mi-au spus să le leg gura cu sârmă, am primit sesizări pentru un porcușor pe care îl hrăneam cu biberonul în casă. N-au cum să nu te obosească, dar mergem înainte”, spune băiatul.

Marele vis

Ochii lui Ionuț se luminează și mai mult atunci când vorbește despre marele său vis, acela de a-și înființa propria asociație. Are și un nume pentru ea: „Life goes on” („Viața merge mai departe”), pentru că el crede că pentru orice și pentru oricine viața merge înainte.

„Chiar și pentru porumbelul acesta care poate avea o aripă ruptă. Tu îl iei, îl tratezi și el poate trăi, în continuare mult și bine. Viața poate merge înainte și pentru bunicul de 94 de ani care are te miri ce boală și îl ajuți să se trateze, sau pentru oamenii străzii cărora le întinzi o mână. Ăsta este visul meu. Îmi place să mă implic în absolut orice și nu vreau să am nimic de câștigat pentru că eu cred că ți se întoarce înzecit.”

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

6 comentarii

Hop Hop

Acum 3 săptămâni

cinste tie !
Raspunde

Un Sibian

Acum 3 săptămâni

Felicitari pentru ce faci!!! Mult respect!!!

Raspunde

Anca Birkhofer

Acum 3 săptămâni

RESPECT, tinere!mi-ar place sa cred ca,mai sunt multi oameni buni,asa ca tine!...Esti extraordinar!!!Iti doresc sănătate multă de tot sa poti merge mai departe..!

Raspunde

G Che

Acum 3 săptămâni

Oare pe acești oameni adevărați ,care încearcă din răsputeri sa facă bine chiar nu ii vede nici un ales public sa ii ajute cu un proiect ,sa dezvolte aceasta zbatere !! Nu ? la noi nu se poate ? .....
Raspunde

Elena F

Acum 3 săptămâni

Bravo lui Ionut! Si publicatiei pentru ca ne prezinta astfel de exemple si munca extraordinara a acestor oameni!

Raspunde

Claudia -

Acum 3 săptămâni

Va rog sa va informati inainte de a scrie. Prezentarea este departe de adevar. Articolul acesta nu poate sa faca rau dar banuiesc ca la cum e scris acesta, sunt si restul. Trebuie sa aveti articole obiective si care reflecta realitatea.

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus