FOTO / VIDEO Am petrecut o zi de instrucție la cota 1.320, în tabăra militară de la Crinț, alături de cadeții de anul I: „E greu uneori, dar aici chiar începi armata”

În plină iarnă, în Munții Cindrel, cadeții Academiei Forțelor Terestre din Sibiu își desfășoară prima tabără de pregătire montană. Între schi și exerciții tactice, tinerii învață ce înseamnă viața militară în condiții reale.

Am ajuns în tabăra militară de la Crinț pe 20 ianuarie, puțin după ora 11.00. O zi atipică pentru munte, cu mult soare și temperaturi ridicate, după aproape o săptămână de ninsori, vânt și ger. Am urcat cu un camion încărcat cu provizii pentru cei din tabără, condus de un șofer cu experiență pe acest drum. Daniela Oană și Cristian Buliga, ambii civili angajați ai academiei, mi-au fost alături și au făcut experiența cu atât mai interesantă.

În tabără am fost întâmpinați de locotenentul Bogdan Petreuș, comandantul companiei a III-a din Batalionul III studenți, cel care ne-a prezentat locul în calitatea sa de comandant al taberei. Spațiul este deschis și bine organizat, o adevărată tabără de munte. La intrare se află trei clădiri administrative și sala de mese. Mai jos, de-o parte și de alta a aleii, se întind cabanele de cazare. Cabana 7 adăpostește cabinetul medical, în cabana 8 sunt instructorii, iar în cabana 9 se află personalul care se ocupă de logistică. În total sunt 13 cabane de cazare și sala de mese, fără a lua în calcul zona administrativă. Camerele sunt de patru sau de opt persoane, iar încălzirea lor se face cu sobe pe lemne.

După tabără, în poligon

Programul taberei este identic cu cel din unitate. Trezirea are loc la ora 6.00, urmează micul dejun, iar la 8.00 cadeții pleacă spre ariile de pregătire. La ora 14.00 se întorc pentru masa de prânz, apoi reiau instrucția până la 17.30. Seara au cina, iar la ora 22.00 este stingerea.

După primele minute petrecute în tabără, ne îndreptăm spre locul de instruire al cadeților.

„Suntem în Poligonul Crinț, la aproximativ 1.320 de metri altitudine, dar aceasta poate varia în funcție de zonă”, îmi spune maiorul Iustinian Voicu, instructor avansat la postul de pregătire militară și cel care coordonează activitățile taberei în săptămâna în care am ajuns aici. A revenit în vara anului 2025 la Academia din Sibiu, după mai mulți ani petrecuți în unități din țară.

Ne aflăm în masivul Cindrel, grupa Parâng. Săptămâna de pregătire este împărțită în două mari componente: instrucția de schi și pregătirea de supraviețuire în mediu montan pe timp de iarnă. La schi, cadeții învață tehnici introductive de deplasare, urcare și coborâre pe pârtie, una de nivel intermediar, suficientă pentru a-i scoate din stadiul de începători.

„În fiecare an, aproximativ 10–15% dintre studenți știu deja să schieze. Restul trebuie să învețe. E mai dificil în ultimii ani, pentru că iernile nu ne mai oferă mereu condiții bune, dar ne adaptăm”, explică maiorul.

Cei experimentați pornesc de mai sus, începătorii mai jos, iar pe măsură ce capătă încredere, punctul de plecare urcă. Când am ajuns noi, cadeții erau deja plecați într-un marș pe schiuri și se vedeau urmându-și instructorul într-un gol alpin, o linie ordonată pe care îți venea instinctiv să o saluți cu mâna.

Tabăra de la Crinț este prima experiență de iarnă din pregătirea lor militară. Maiorul spune că studenții sunt implicați și dornici să învețe tot ce ține de instrucția montană: de la modul corect de echipare, până la activități practice complexe.

„Este singura lor tabără de iarnă. Vor mai veni la vară, pentru supraviețuire, dar atunci nu mai avem zăpadă, ci precipitații”, precizează el. După această etapă, studenții încheie semestrul I.

În pădure

Cum jumătate dintre cadeți sunt deja pe schiuri, ne îndreptăm spre pădure, acolo unde cealaltă jumătate parcurge modulul de izolare temporară în mediu montan, pe timp de iarnă.

Studenții sunt răspândiți pe o arie largă, lucrează în echipe și au sarcini bine definite. Au construit adăposturi, au pregătit capcane pentru animale mici, tipuri de foc, sisteme de filtrare a apei și chiar arme improvizate din materiale găsite la fața locului. Un tânăr întoarce pe toate părțile un arc confecționat dintr-un lemn flexibil și o sfoară subțire. Zâmbesc. Doar în copilărie bunicul ne făcea astfel de jucării. Privit din exterior, totul pare o joacă, dar realitatea este alta. Acești tineri, fete și băieți de puțin peste 19 ani, se pregătesc pentru situații tactice reale, pentru conflict și război – un cuvânt care spune, de fapt, eșecul umanității.

Sub coroanele copacilor, zăpada abia se mai vede. Adăposturile sunt camuflate cu cetină și crengi uscate și sunt greu de observat fără indicații clare.

„Lucrăm progresiv, de la acțiuni individuale, la echipă, grupă și, mai târziu, pluton. De la simplu la complex”, explică maiorul.

Adăposturile nu sunt ridicate la întâmplare. Fiecare echipă analizează terenul și alege o zonă favorabilă. Un astfel de spațiu poate adăposti aproximativ cinci militari cu echipament și armament, în timp ce ceilalți asigură securitatea perimetrului.

„Inamicul ne-a hărțuit și suntem obligați să ne retragem pentru reorganizare, îngrijiri medicale sau refacerea capacității de luptă”, spune el.

Intru cu grijă într-un adăpost, după ce cer permisiunea. Este construit din materiale găsite în pădure, fără a afecta mediul. Cetina de pe jos izolează termic, iar în interior echipamentul și armamentul sunt aliniate ordonat. Adăpostul are o intrare principală și o ieșire de urgență, folosită în caz de atac. Niciodată nu se iese pe unde s-a intrat.

În apropiere, studenții au improvizat un sistem de filtrare a apei. Apa obținută din zăpadă sau din pârâuri este filtrată prin piatră, cărbune și material textil, apoi fiartă. Neglijarea acestor pași poate duce la îmbolnăviri grave.

Învață și tehnici de aprindere a focului, de la vetre simple până la focul suedez, eficient și discret. Totul este gândit astfel încât focul să încălzească fără a fi vizibil.

Le place să învețe

Studenții își continuă misiunile ușor stânjeniți de prezența noastră, dar dornici să explice ce au realizat. Printre ei o cunosc pe Denisa Maria Popa, din Suceava, absolventă a liceului militar din Craiova. A ales Academia din Sibiu la îndemnul verișoarei ei, astăzi sublocotenent.

„Este greu uneori, dar aici chiar începi armata”, spune zâmbind. A ales specializarea tancuri și speră ca, după absolvire, să se întoarcă acasă.

Majoritatea studenților spun că tabăra este solicitantă, dar extrem de utilă. Învață să lucreze în echipă, să se bazeze unii pe alții și să-și asume responsabilități.

În ziua vizitei mele a avut loc și un exercițiu tactic. Inamicul a fost descoperit, somațiile au fost urmate de focuri de armă cu cartușe de manevră, iar o dronă a fost folosită pentru diversiune. Exploziile scurte și zgomotul armelor se succed aproape de noi. Deși știu că este un exercițiu, tresar la fiecare apăsare pe trăgaci. O explozie scurtă, aspră, care taie aerul. Un zgomot brutal, fără ecou emoțional.

Din nou pe pârtie

După-amiaza ne întoarcem spre pârtie. Cealaltă grupă tocmai a încheiat instrucția, iar evaluarea a fost trecută de toți. Sunt coordonați de Michael Raymond Schadt. Lucrează de mai bine de un an cu studenții de la academie ca antrenor pe partea de loturi sportive și instructaj de schi. Înainte de unitate a lucrat ca profesor de sport în școlile din Sibiu.

„Pentru mulți a fost prima dată pe schiuri. S-au descurcat foarte bine”, spune el.

O întâlnesc pe Andreea Grațiela Țicu, cadet de anul I, venită din Comarnic, care a ales specializarea CBRN. Nu schiase niciodată, dar spune că experiența i-a plăcut enorm.

„Îmi place programul fix și disciplina. Tabăra este una dintre cele mai frumoase experiențe. Nu am schiat niciodată până acum și este foarte frumos. Am trecut și evaluarea. Ieri ni s-a prezentat echipamentul baza schiatului și am mers puți pe pârtie. Azi am avut un marș mai lung unde am învățat mai multe tehnici”, spune fata.

Printre cei mai buni schiori de anul I este Mihai Surdu, din Corabia, pasionat de arma geniu. Spune că abia așteaptă următoarele exerciții tactice.

„Între timp am descoperit că-mi place. Am ales să mă specializez pe arma geniu și mi place foarte mult colectivul de aici. Tabăra este foarte interesantă. M-au surprins condițiile de aici. Este un loc care mă stimulează. Mâine vom merge în zona tactică și abia aștept să văd cum este pentru că am auzit tot felul de lucruri de la colegi”, spune Mihail.

Popota, o experiență unică

La ora 14.00 îi însoțesc pe militari înapoi în tabără, pentru masa de prânz. Popota se dovedește a fi una dintre cele mai autentice experiențe. Statul la masă alături de camarazi, într-o atmosferă relaxată, presărată cu glume și complicități pe care doar ei le înțeleg îți dă un sentiment aparte. Mâncarea este surprinzător de bună și simplă - supă de legume, varză cu caizer și compot de ananas.

După masă, îmi iau rămas bun de la toți cei care m-au ajutat să înțeleg o zi de instrucție în Crinț, ne urcăm în camionul golit de provizii și pornim spre Sibiu. Drumul pare mai scurt, mai ușor.

La finalul săptămânii, tabăra se va încheia cu a treia serie de studenți. Se vor întoarce în unitate și vor încheia primul semestru de pregătire. Aproximativ 250 de cadeți din anul I de studii au avut parte de instrucția pe timp de iarnă în perioada 12 - 30 ianuarie atât cât durează tabăra din Crinț. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi