Vineri,
04.12.2020
Partial Noros
Acum
10°C

La marginea Hipodromului am descoperit cea mai bună musaca din Sibiu

18 Octombrie 2020 20:41

La marginea Hipodromului am descoperit cea mai bună musaca din Sibiu

De ceva vreme găsisem pe Facebook o pagină a unui restaurant sibian care mi-a atras atenția – prima dată prin numele ieșit din comun, 100r, apoi prin ceea ce reprezintă acesta – preparatele sunt gătite cu produse locale, crescute pe o rază de 100 de kilometri de Sibiu. Deși am tot amânat în ultimele săptămâni momentul cu pricina, într-un final, zilele trecute, am reușit să iau loc la o masă din restaurantul ascuns de trecători și agitația urbană. 

Locul se află în spațiul fostului No.6, iar terasa este simplă, tradițională, destul de greu de găsit, dacă nu știi exact pe ce străduță e. Cu un playlist străin pe fundal, care prezenta cover-uri după diferite melodii și o atmosferă de „după-masă petrecută în curtea din spatele casei”, am răsfoit un meniu old-school – câteva hârtii scoase la imprimantă, băgate în țiple, nimic fandosit. Mâncarea însă a fost orice altceva dar nu banală. 

Pentru felurile principale am comandat minestrone și musaka cu salată verde, respectiv tagliatelle cu sos de roșii, cârnat de porc și ierburi aromate. Supa a venit destul de rapid. Fierbinte, cu multe legume evident tăiate în bucătărie înainte de a fi fierte și nu decongelate, avea un gust care ne-a făcut în sfârșit să simțim că a venit toamna. Ne-am întors în curtea bunicii, la supa ei cu multe verdețuri. 

Musacaua de cartofi, cu vinete, carne de porc și vită, sos bechamel, cu salată verde alături, a avut exact același efect. Am simțit un gust aparte, dat de vinetele coapte adăugate rețetei, și trebuie să recunosc că este o combinație pe care cu siguranță o să o mai încerc. Curcubeu tomnatic pe cerul gurii. De departe cel mai bun preparat din tot ce am comandat.

În ceea ce privește porția de tagliatelle cu sos de roșii, cârnat de porc și ierburi aromate, mă așteptasem la altceva când am citit partea despre cârnat. Întocmai el mă și convinsese să aleg aceste tagliatelle, în detrimentul unora cu mușchiuleț de porc și mix de ciuperci, curios fiind de cum arată bucățile de cârnați între paste. Surpriza a fost că de fapt este vorba de carnea tocată adăugată în compoziția sosului, nicidecum de cârnatul propriu-zis, tăiat în bucăți, cum crezusem. În sfârșit, gustul a fost într-adevăr deosebit, nu pot să mă plâng. 

Pentru că n-am putut să ne oprim la un singur desert, am ales un măr copt cu înghețată de vanilie și un crumble de prune (aș fi vrut de afine dar, spre dezamăgirea mea, nu mai aveau, la fel cum nu mai aveau nici pere fierte în vin, ceea ce mă face cu atât mai doritor să le încerc pe amândouă). Așadar, mărul copt – delicios, complimentat de un sos de caramel sărat. Cu toate acestea, a avut și un minus – mărul a fost rece. Mi-aș fi dorit, având în vedere faptul că avea înghețată lângă, iar afară era deja destul de răcoare, să fi fost fierbinte, însă probabil că e aici o chestiune de gusturi. 

Despre cel de-al doilea desert nu pot să spun nimic rău, pentru că a fost de-a dreptul idilic. O poveste cu prune sub o crustă îmbibată în zeama de la fructe, ceva de vis. 

Pe toate acestea, plus pită proaspătă, două boluri cu pesto de ardei din partea bucătarului, dar și două ceaiuri cu biscuiți care au fost făcuți aici (bănuiesc asta după aspectul lor ușor rustic și gustul pe care îl cunosc din proprii biscuiți făcuți în casă, comparativ cu cei de cumpărat) am plătit aproape 100 de lei. Nu mi-a părut rău de niciun leu cheltuit.

 

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus