Sâmbătă,
28.11.2020
Innorat
Acum
-2°C

Ce importanță poate avea azi, schimbul de gardă la Casa Albă?

13 Noiembrie 2020 10:10

Ce importanță poate avea azi, schimbul de gardă la Casa Albă?

Trăim o lume a prefacerilor vertiginoase. Viața politică nu face excepție, ba dimpotrivă. În general, mișcările mari se fac în perioade istorice. În lumea modernă și cu deosebire în zilele noastre mișcările se precipită și iau amploare continentală.

Al doilea război mondial și desființarea imperiilor coloniale au condus la o ordine în care Statele Unite ale Americii și-au asumat și au jucat un rol primordial pe linia a apărării păcii și democrației dar și pe linia intereselor proprii, afirmându-se ca prima putere în lume. Fosta URSS, iar acum Rusia, China, și zona arabo-musulmană își revendică la rându-le puterea și rolul într-o nouă ordine mondială care țintește nu numai o echilibrare ci, probabil, și o inversare de roluri și valori.

Până mai ieri, răspunsul la o astfel de mișcare se baza pe doctrina solidarității atlantice și respectiv pacifice, coordonate de SUA. Trump i-a adus schimbări esențiale de optică și acțiune, retrăgându-se din alianța pacifică, punând în cumpănă solidaritatea atlantică.

N-am reținut cu suficientă pătrundere ce semnifica doctrina America First. Să fi pus accentul pe consolidarea economică a Americii, în detrimentul solidarității lumii democratice în fața valului de expansiune a regimurilor autoritare? Ce semnificație  are  dezangajarea în lumea arabă, notabilă fiind retragerea din Siria, odată cu abandonarea forțelor democratice siriene și kurde și tolerarea extinderii influenței rusești într-o regiune atât de sensibilă? Ce însemnează Crimeea, Ucraina răsăriteană, retragerea din Organizația Mondială a Sănătății sau din Tratatul de la Paris privitor la ameliorarea condițiilor climatice? Să fi crezut că o Americă mai puternică se poate angaja pe cont propriu cu mai mulți sorți de izbândă într-o concurență politico-economică de anvergură mondială? Să fi intuit caracterul obiectiv, ineluctabil al apariției și afirmării noilor poli (paraleli) de putere în lume și să pregătească America spre o conviețuire echilibrată cu aceștia? Sau în sfârșit, cum îmi spunea mai deunăzi un curios în politică, să fi urmărit doar singurul lucru pe care îl știa bine, transformarea Americii într-un business de anvergură planetară?

Oricum s-ar privi lucrurile, este limpede că Trump a produs o clătinare dacă nu o fractură în solidaritatea democratică la nivel planetar. De la această realitate pornește gestiunea lui Joe Biden. Anticipez că misiunea nu-i va fi deloc ușoară. Am înțeles că este un versat în politică dar, la o vârstă înaintată, trebuie să facă față unui efort supradimensionat. Presupun că-și va forma o echipă puternică care își va asuma unitar și colectiv sarcina guvernării.

Marea întrebare este cum și încotro?

O primă ipoteză ar fi să reia linia gândirii Obama la al cărei demers a participat din poziția de vicepreședinte. Ar fi continuarea liniei generale adoptate postbelic de statele democratice pentru îndiguirea și stăvilirea expansiunii forțelor autoritar-totalitare de nuanță (neo)comunistă, cu accent pe puterea militară. Aceasta ar mai însemna refacerea și consolidarea solidarității democratice la scară mondială, dorită și așteptată de toți partenerii.  Merkel și Macron au a exultat deja pe idee.

Dar o politică înțeleaptă nu poate ignora nici transformările survenite în ultima vreme, tot la scară mondială, cu deosebire în sfera economicului, factor asociat și în cele din urmă determinant al politicului. Fapt este că Rusia deține unele dintre cele mai bogate resurse ale lumii iar China, într-un răstimp uimitor, a devenit, în expansiune, a doua putere economică. Pe teritorii întinse și cu pondere majoră a populației, alături de India spre exemplu sau alte zone dense și compacte, acestea își reclamă dreptul și vor să-și asume un rol pe măsură în relațiile și afacerile mondiale. La nivelul de percepție a zilelor noastre, astfel de dorințe și pretenții nu pot fi ignorate decât într-o viziune nerealistă. Că profesează regimuri politice de nuanță autoritar-totalitară sau de culori diferite de optica noastră, asta este realitatea nu numai a lumii de azi ci și a istoriei. Dar dacă istoria, cu deosebire cea a ultimului secol, a încercat să rezolve diferențele și diferendele prin confruntare, prin războaie nimicitoare, azi, privite la scară mare, datele problemei s-au schimbat profund. Azi un război de cuprindere mondială ar distruge întreaga omenire.

Marele imperativ al zilelor noastre este substituirea confruntării cu cooperarea. Chiar dacă nu se dorește sau se ignoră, cooperarea se va impune cu puterea necesității. Este, va fi unica șansă a supraviețuirii. Ce ar însemna cooperarea în zilele noastre și în perspectivă? Un subiect, o problemă căreia nu i se poate răspunde în două-trei cuvinte. Aș încerca, acum, prin optică pur personală, doar un enunț.

Aș spune, că de principiu, cooperarea presupune un echilibru fundat pe autenticitate,  libertate, adevăr și echitate. Fiecare dintre noi, indivizi, națiuni sau popoare, avem propria identitate bazată pe o genă evoluată într-un context specific, geografic și istoric. Mediul de viață, teritoriul în care ne-am născut și ne-am format, credința și cultura trebuie să ni le respectăm cu sfințenie. Nimeni nu are dreptul să acapareze teritoriul altuia, să-și impună cu forța modul său de gândire și de viață. Credința și cultura țin de autenticitatea inalienabilă a popoarelor. Relațiile interumane trebuie fundate pe adevăr nu pe minciună sau vicleșug. Resursele pe care le oferă planeta noastră se cuvine a fi distribuite echitabil, prin înțelegere și cooperare. Libertatea să fie pretutindeni substitutul dominației și asupririi.  Adevărul, dreptatea și echitatea să fie deviza întregii umanități.

Bine bine se va zice, dar ce facem cu adversitatea instinctuală ce stăpânește mișcarea inclusiv în sfera relațiilor interumane? Răspunsul ar fi că se poate miza pe fenomenul sublimării. Omenirea are deja bine conturați adversari redutabili cu care să angajeze confruntarea : împuținarea resurselor, alterarea și împuținarea hranei, alterarea mediului de viață: apă, aer, sol, afectarea gravă a atmosferei și stratului de ozon, periculosul stres etc.

Probleme grele pentru viața de mâine. Cine le-ar putea angaja pe orbita cooperării internaționale mai mult și mai temeinic decât Statele Unite ale Americii, azi cea mai avansată și mai puternică putere a lumii. Nu impunându-și altora modul sau stilul său de viață ci stimulând cooperarea în diversitate. O încercare în acest sens a făcut-o președintele Eisenhower în 1953, îndată după moartea lui Stalin. Atunci propunerea n-a avut ecou la diriguitorii sovietici. Dar azi trăim totuși o altă lume.

Cât privește regimurile politice interne ale statelor, este de crezut și de sperat că în timp, popoarele însele, beneficiind de mersul modern al prefacerii și transformării, vor găsi resursele și mijloacele de așezare a propriilor relații interne pe specificul fiecăreia, în  aspirația spre dezvoltare și progres.

Vizualizari: 1988

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus