Reportajul unei eleve de la Goga despre colegul ei de bancă: „Ne-am ridicat din aceeași bancă. De ce șansele noastre au fost complet diferite?”

09 Decembrie 2020 15:20

Patricia Cîrtog are 17 ani și este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu. În cadrul unui proiect sprijinit de Institutul Francez din România și intitulat „Gen, revistă”, fata a scris un reportaj emoționant despre traseul urmat în viață de Cosmin, colegul ei de bancă din clasa a VI-a și până în a VIII-a, raportat la traseul ei. Fata se întreabă de ce, dacă s-au ridicat din aceeași bancă și locuiesc în aceeași comună șansele lor au fost complet diferite. Patricia a reușit să oglindească, în materialul pe care l-a scris, realitatea dureroasă a miilor de copii din România care trăiesc în sărăcie, să evidențieze nepăsarea și incompetența autorităților de a crea sisteme, programe sau mecanisme prin care să rezolve situația abandonului școlar și de a eradica nesiguranța copiilor proveniți din medii sociale dezavantajate. Reportajul Patriciei merită citit de la primul până la ultimul cuvânt.

În cadrul proiectului „Gen și revistă”, un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, sprijinit de Institutul Francez din România, Patricia Cîrtog, o elevă de 17 ani de la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu, a realizat un reportaj despre Cosmin, colegul ei de bancă, și despre drumul pe care băiatul l-a avut de la terminarea școlii gimnaziale.

Patricia este în clasa a XII-a și se pregătește pentru bacalaureat și intrarea la facultate, Cosmin însă, a abandonat școala și s-a angajat la o fabrică după examenul de capacitate.

Patricia în albumul realizat la finalul clasei a VIII-a

„Ne-am ridicat din aceeași bancă și locuim în aceeași comună. De ce șansele noastre au fost complet diferite?”, se întreabă Patricia.

Reportajul Patriciei se numește „Bunătățile din podul lui Cosmin”, iar fata își începe povestea cu momentul în care l-a cunoscut pe Cosmin.

„L-am cunoscut pe Cosmin în clasa a V-a, când a venit la școală îmbrăcat într-un trening simplu, negru cu dungi gri, pe care îl poartă și în poza de album de la sfârșitul clasei a VIII-a, chiar dacă fermoarul cedase de ceva vreme. Sprinten și mic de statură, alerga și lovea lambriurile de pe pereții clasei până când rănile din pumni îi sângerau. Părinții mei m-au învățat să pun plasturi colorați și să suflu pe răni ca să nu mă mai doară, însă Cosmin nu simțea nevoia să se protejeze în acest fel. La început, îmi era teamă când îl vedeam că își iese din fire și se ceartă cu colegii, dar mi-am dat seama că nu este un băiat periculos, ci doar energic și impulsiv. Iar de atunci am început să ne înțelegem”, scrie fata.

Mai departe descrie momentul în care au ajuns să fie colegi de bancă.

„Cosmin s-a născut în comuna Șura Mică din județul Sibiu, la fel ca mine. El a crescut într-o comunitate săracă și izolată de romi din satul Rusciori, iar eu în Șura Mică, într-o comunitate de români de condiție medie. În clasa a VI-a, am împărțit prima bancă de la geam, pentru că eu voiam să fiu aproape de profesori, eram atentă și învățam bine, iar el deranja orele, așa că doamna dirigintă l-a mutat din ultima bancă lângă mine.

Cosmin în albumul realizat la finalul clasei a VIII-a

Era neastâmpărat și zâmbitor. Purta mereu haine sport, iar ora lui preferată era educația fizică. Venea la școală cu un ghiozdan negru, mic, în care își punea sandvișul cu salam și, uneori, pix și caiet. Cam o dată pe săptămână, tatăl lui îl lua dimineața la lucru cu ziua la animale sau prin vecini. În acele zile venea la școală obosit și privea absent pe geam. În zilele obișnuite, dansa și cânta prin clasă, se juca, la fel ca ceilalți copii, sau avea accese de furie și se certa cu colegii. De cele mai multe ori se enerva dacă cineva pomenea ceva despre familia lui, în special despre mama lui, care plecase de acasă”, mai scrie Patricia în reportajul ei.

Cosmin abandonează școala deși își dorea să devină mecanic auto

Fata își amintește nenumărate lucruri despre Cosmin, printre care și faptul că, după ce a terminat clasa a VIII-a s-a înscris la o școală profesională pentru mecanici-auto din Sibiu, dar pe care a abandonat-o pentru că nu erau suficiente autobuze din Rusciori spre Sibiu și pentru că nu-și permitea abonamentul lunar care costa 180 de lei. Așa s-a decis să-i facă o vizită.

„Astăzi, Cosmin are 17 ani, la fel ca mine. Chiar dacă la sfârșitul clasei a VIII-a s-a înscris la o școală profesională pentru mecanici auto din Sibiu, nu și-a permis să plătească naveta Rusciori-Sibiu, pentru că abonamentul lunar costă 180 de lei. A abandonat școala în primul semestru și s-a angajat la o fabrică de ambalare din Șura Mică, unde lucrează și tatăl lui, ambii ca operatori în secție. Am vrut să aflu de ce a renunțat la școala profesională și ce s-a întâmplat cu visul lui de a deveni mecanic auto, așa că m-am hotărât să îi fac o vizită”, mai scrie Patricia.

21,5% dintre copiii din România trăiesc în deprivare materială severă, cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%, potrivit unui raport din 2019 al Organizației Salvați Copiii, este ceea ce constată fata.

În ceea ce urmează, Patricia ne introduce în viața lui Cosmin cu greutățile ei. Prezintă suferințele ascunse ale băiatului, regretele, dar și visele pe care încă le are. Ne vorbește despre familia lui. Leagă totul în contextul satului în care locuiește Cosmin, al oamenilor din jurul lui și vorbește despre puținele persoane care încearcă să schimbe în România ceea ce autoritățile nu au reușit să facă în ultimii 30 de ani. Apoi se întreabă cum ar fi ajuns ea dacă ar fi avut viața lui Cosmin și își amintește cum au sprijinit-o și sfătuit-o părinții ei.

Cosmin odihnindu-se după serviciu

„Cosmin joacă fotbal duminica cu Iuli și Ovidiu, doi foști colegi de școală din Rusciori. Se întâlnesc pe un teren improvizat și, câteodată, merg la unul dintre ei acasă și beau bere. Cel mai mare vis al lui Cosmin este să-și ia carnetul și să poată conduce când vrea până la Sibiu.

— Îți dorești să conduci și până la mama ta?

— Ea de ce nu vine pe aici? îmi spune Cosmin, în timp ce își râcâie o rană de pe mână, nervos, cu privirea în pământ.

Nu vorbește niciodată despre mama lui care i-a părăsit când erau mici. Mă gândesc la anii de școală, când Cosmin era neastâmpărat. Cum ar fi putut să-și țină în frâu furia, când nimeni nu-l ajuta să și-o controleze? Lovea cu pumnul în lambriul clasei sau stătea în bancă, apatic; două stări între care oscila”, scrie Patricia.

Patricia citind la ea acasă

În finalul reportajului ei, fata își dorește pentru colegul ei de bancă viața pe care el o visează.

„Mi-aș fi dorit ca podul lui Cosmin să fie plin de jucării sau de mingi de fotbal, iar gândul lui să fie la viitorul său, nu la ce va mânca. Deși ne despart doar câțiva kilometri și am împărțit prima bancă de la geam, viețile noastre vor fi complet diferite. Nu pot schimba consecințele pe care sărăcia și lipsa de siguranță în familie le-au avut asupra dezvoltării lui Cosmin, însă pot înțelege de ce acesta a ales să rămână în comunitatea din satul Rusciori și să abandoneze școala. Sper doar ca pentru copiii lui Cosmin lumea să fie mai largă decât satul Rusciori”, încheie Patricia.

Citiți întregul reportaj al Patriciei Cîrtog AICI.

Credit foto: Irisz Kovacs

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).