Luni,
01.03.2021
Innorat
Acum
0°C

Am mâncat la Arini. Am ales cel mai rustic preparat din meniu

Am mâncat la Arini. Am ales cel mai rustic preparat din meniu

Încă de când s-a deschis, Arini mi s-a părut un restaurant cu pretenții, așadar nu neapărat pe gustul meu. Îmi plac lucrurile simple, mâncarea la fel. Tocmai din acest motiv am și amânat momentul în care aveam să mănânc acolo, cu toate că locația e foarte faină (la intrare în parcul Sub Arini, cu geamuri mari și vedere către natură) și mi-a plăcut modul în care a fost amenajată. În sfârșit, căutam un restaurant la care să fac săptămâna aceasta cronica și cineva a venit cu întrebarea: Dar la Arini ai mâncat? Mi se ștersese complet din minte localul, cu toate că am trecut destul de des prin zonă în ultima perioadă. „Arini să fie”, mi-am zis și am ales un prânz din săptămână în care să fac o plimbare până acolo și să le încerc preparatele.

După cum spuneam, îmi plac lucrurile simple. Așa că am scanat îndelung meniul și am ales un preparat pe care mă îndeamnă întotdeauna curiozitatea să-l testez – burger. Și nu de oricare, ci Burger Rustic. Partenerul de prânz a ales o supă cremă de roșii, iar la felul al doilea o porție de paste carbonara. Și pentru că nu puteam să ies undeva și să nu testez și un desert, l-am ales pe cel care era prezentat ca „Desertul Casei” – panna cotta cu mousse de măr și tarhon și gem de piersici.

Mâncarea a venit destul de repede, prima la degustat fiind supa cremă de roșii. Ca să nu stau pe uscat până-mi venea burgerul, am primit din partea casei un garlic bread, proaspăt scos din cuptor. Aromată și foarte aerată, pâinica a intrat numai bine pe post de antreu. Dar să revenim la comandă – supa de roșii a fost bună, cu o textură plăcută, cremoasă și puțin aromată. Nu să te dea pe spate, dar bună la gust în orice caz.

Spaghetele carbonara au fost cam fără gust. Nu-mi place să fiu nevoit să condimentez mâncarea la restaurant, iar pastele păreau să mai aibă nevoie cel puțin de niște sare și piper. Ce e de apreciat, însă, e că spaghetele par a fi făcute acolo, nu sunt de cumpărat.

Nu degeaba am lăsat burgerul la final. A fost, cu siguranță, vedeta prânzului și nu spun asta doar pentru că l-am ales eu, ci pentru că, pe bune, bucătarul a știut să combine exact ingredientele care să transforme farfuria într-una cu adevărat apetisantă. Carne de mangalița, chiflă de casă, cartofi steakhouse cum în puține locuri se găsesc (crocanți la exterior, moi la interior) și un sos, Doamne ce sos! Sosul de usturoi care a venit cu burgerul a fost o revelație. L-aș fi mâncat gol. M-aș fi lipsit fără probleme de burger dacă mi s-ar fi promis un bol de sos cu cartofi prăjiți. Genial!

Desertul, în schimb, a fost dezamăgitor. Gemul de piersici semăna mai mult cu fructe confiate, dar a fost bun la gust, însă mousse-ul nu m-a impresionat deloc.

Pe toate acestea și o sticlă de apă plată am plătit puțin peste 110 lei. Dacă ar fi să mi se mai propună o vizită la Arini aș accepta, însă cu siguranță aș face-o pentru burger și sosul ăla venit din Ceruri.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus