Marţi,
28.09.2021
Innorat
Acum
12°C

Psihoterapeutul Ruxandra Marcu despre efectele pandemiei: ”Sunt din ce în ce mai frecvente cazurile de anxietate și depresie la adolescenți”

Psihoterapeutul Ruxandra Marcu despre efectele pandemiei: ”Sunt din ce în ce mai frecvente cazurile de anxietate și depresie la adolescenți”

Ruxandra Marcu este Master Trainer în Psihoterapie Pozitivă și conducătoare de grupuri de formare în psihoterapie. Este acreditată de Colegiul Psihologilor din România, de Federația Română de Psihoterapie, Asociația de Psihoterapie Pozitivă din Cluj-Napoca, Asociația Română de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniana din Iași, Asociația Europeană de Psihoterapie, de World Association for Positive and Transcultural Psychotherapy din Germania, cât și de Albert Ellis Institute din SUA. Pe scurt, are 18 ani de experiență psihoterapeutică, motiv mai mult decât suficient pentru a sta de vorbă cu ea despre cum îi afectează pandemia pe sibieni, de toate vârstele, și ce ne-ar putea aștepta în viitor.

Încep cu o observație personală. Într-o perioadă în care copiii nu mergeau la școală, dar puteau merge la activitățile de tip after-school sau sportive, profesoara de karate se plângea că lipsa școlii și a disciplinei se vede, copiii nu se pot concentra la activități, nu sunt atenți, par ”scăpați de sub control”, ca să citez. Dvs. ați sesizat acest comportament? De unde ar veni el?

Într-adevăr, afectarea concentrării atenției la copii, și nu numai, a fost și este o consecință a afectării emoționale, datorată perioadei existențiale dificile pe care o traversăm cu toții. Disciplină propriu-zis, este o consecință a unor activități rutiniere, care are la baza o formă de organizare mentală și comportamentală. Cu alte cuvinte, ordinea, ca și capacitate se răsfrânge atât în zona cognitivă, adică de felul în care îmi planific la nivel de gândire activitățile, cât și în zona comportamentală, legată de felul în care îmi desfășor activitățile zilnice. Afectarea emoțională a avut loc progresiv, iar ceea ce s-a văzut la început că formă de dezordine comportamentală, acum se vede că dezordine cognitivă. În ultima vreme, sunt din ce în ce mai frecvente cazurile de anxietate și depresie la adolescenți, iar în unele cazuri mai grave le este afectată și structura de personalitate.

Eu știu că cei mici au nevoie de rutină și siguranță, care în perioada de pandemie, cu școli închise, redeschise, a cam fost dată peste cap. Cum ar putea un părinte, care poate face eforturi să-și păstreze locul de muncă, ori să fie productiv în condiții atipice, să asigure un climat de siguranță și rutină copilului?

Eforturile de a face față situației prezente sunt mari, de ambele părți. Pentru ca un părinte să asigure un climat de siguranță copilului, în primul rând are nevoie să își manifeste dragostea față de copil. Copiii au nevoi mici. Și nu mari, gen cadouri, obiecte costisitoare sau de firmă. Copiii au nevoie de iubire, timp, încredere, speranță, tandrețe, răbdare și credință. Copiii cer obiecte atunci când golul interior are nevoie să fie acoperit și înțeleg că toate cele enumerate mai sus sunt prea scumpe pentru părinți. Atunci cer obiecte plătite cu bani... și nu numai.

În ceea ce privește asigurarea unei rutine, aceasta este determinată prin activități pe care copilul le poate realiza de acasă sau în afara casei. Copilul poate fi implicat în activitățile casnice în așa fel încât să își găsească locul și sensul în familie. Împreună cu părinții și nu separat de aceștia. Comunicarea timpurie a părinților cu copiii este o condiție sine-qua-non pentru ca și copilul, mai apoi, să comunice cu părintele, atunci când întâmpină o dificultate.

Copilul are nevoie de plimbări în natură, de întâlniri cu prieteni - chiar și pe timp de pandemie!, de sport. Viața sanogenă este determinată nu doar de ceea ce mâncăm, ci de întreg stiulul de viață care include aria socială și activitățile sportive.

Nu trebuie să ne ascundem, când au fost nevoiți să lucreze de acasă, mulți părinți au căutat să ”dea ceva de făcut copiilor” ca să poată munci. Asta implică adesea TV, Netflix, tablete, Playstation... Cum afectează asta puterea de concentrare a copiilor și atenția?

Așa este, din păcate. Cu cât copilul petrece mai mult timp în față unui ecran, cu atât apare mai repede fenomenul de hiperventilație. Creierul nu se mai oxigenează corect, apar stările de iritabilitate, furie, agitație psihomotorie sau stări de oboseală accentuate. Sigur, atenția concentrată este și ea afectată, copilul neputând să se desprindă din universul online doar odată cu închiderea unei aplicații sau a calculatorului. Mutarea cognitivă de pe o activitate pe alta presupune un timp de readaptare a omului la situația nouă. Astfel încât, cu cât copilul petrece mai mult timp în mediul online, cu atât nu doar atenția este afectată, cât și capacitatea de readaptare la lumea reală.

Spuneați că observați o înmulțire a cazurilor de depresie în rândul adolescenților și a copiilor, în ultima perioadă. Cum se manifestă ea și cum o poate observa un părinte? La ce ar trebui să fiu mai atent la copilul meu?

Da, din păcate. Depresia nu este crescută doar în rândul adolescenților, ci și în rândul adulților. M-am referit cu precădere la adolescenți, pentru că aceasta este o perioada cu multe încercări pentru ei. În general, nu doar pe timp de pandemie. Adolescența presupune traversarea unei perioade cu mult tumult interior, cu întrebări existențiale, cu îndrăgostiri și dureri. E perioada în care începe să se formeze structura de personalitate și au nevoie de atenție sporită. Libertatea pentru un adolescent este foarte importantă. Dacă îl îngrădești, îl limitezi foarte mult. Și, din păcate, cam asta se întâmplă în această perioadă. Unii mai ies din casă, mai socializează. Alții, nu. Aici este primul semnal de alarmă. Stările de iritabilitate, furie, stări de plâns, închidere în sine, retragere din cercul de prieteni, tristețe prelungită, neputință, incapacitatea de a se mai bucura, sensibilitate la critică, lipsa de motivație, de entuziasm, stări de oboseală prelungită însoțite de lipsa energiei, pierderea atenției concentrate, scăderea performanței școlare, uneori somatizări, discuții despre moarte sau ideații suicidare. Acestea sunt exemple de simptome care ne atrag atenția asupra instalării depresiei.

Există totuși un positum al traversării depresiei în situația existențială prezentă. Depresia este un răspuns natural, firesc în această perioada de pierdere a libertății, a tot ceea ce înseamnă libertate. Așadar, cei care își trăiesc depresia acum au șansa să treacă prin procesul de doliu în timp real și adecvat situației actuale pe care o trăiesc. Cei care sunt afectați, dar nu își dau voie să simtă și să își prelucreze stările emoționale, cel mai probabil, în perioada care va urma, cea pe care o așteptăm la un moment dat, de relaxare, se vor decomprima. Adică ne așteptăm la cazuri de tulburări psihosomatice, boli autoimune, tulburări de anxietate, de depresie, etc. Psihicul are nevoie de tot atâta îngrijire, cât și fizicul. Dacă nu cumva mai mult...

Sunt sibienii mai deschiși în a aborda aceste probleme în fața unui psiholog? Simțiți o schimbare de atitudine?

Sigur, sibienii sunt mult mai deschiși decât în anul 2003-2004 când am început să practic psihoterapia. Dacă atunci numărul lor era destul de redus și veneau cu precădere mai mult femei în terapie, acum lucrurile s-au schimbat. A crescut numărul solicitărilor, atât la bărbați cât și la femei. Găsesc adesea părinți care solicită psihoterapie pentru copiii lor. Lumea a început să fie din ce în ce mai vulnerabilizata iar oamenii din ce în ce mai vulnerabili. Partea pozitivă o reprezintă deschiderea și expunerea celor care acceptă să se uite la ei și să între într-un proces psihoterapeutic. Schimbarea cea mai frumoasă este că pacienții mei povestesc colegilor, prietenilor, familiei extinse că vin la psihoterapie și ii încurajează pe cei din jur care întâmpină dificultăți în viața lor să facă și ei psihoterapie. Nu mai este niciun secret, așa cum se întâmplă în urmă cu zece de ani. Chiar se întâlnesc cunoscuți la ușa cabinetului meu, iar asta mă încânta pentru că în felul acesta procesul de normalizare a actului psihoterapeutic se lărgește și se mai comprimă din ideea că cei „nebuni” se duc la psiholog. Toți avem nevoie de psihoterapie. Chiar și noi psihoterapeuții intrăm în proces psihoterapeutic.

Înțeleg sibienii pe deplin rolul unui psihoterapeut sau așteaptă ei rezultate imediate? Este această o problemă de educație?

Nu cred că se mai pune problema de educație. Au trecut acele vremuri. Cel puțin eu nu mă mai confrunt cu pacienți care vor sfaturi și nici cu pacienți care nu mai fac diferența între psihoterapeut și psihiatru. Pentru astfel de situații se face în prima parte a terapiei, educația în psihoterapie. Adică, explicam pacientului care este abordarea psihoterapeutică și cum vom lucra în procesul lui de psihoterapie.

Cred eu că urmează o perioadă cu un val trei de cazuri, dar coroborat cu un număr însemnat de persoane vaccinate, ceea ce poate duce la noi situație de incertitudine în societate și poate chiar tensiuni. Mă gândesc la atitudini de genul: Eu m-am vaccinat, de ce nu pot să-mi duc copilul la școală? Cum credeți că ar trebui să ne pregătim mental pentru ce urmează?

Cred că ar fi bine să luăm lucrurile așa cum sunt. Este un război psihologic în primul rând. Iar când e război, nu îți faci planuri a la longue. Te adaptezi, trăind. Iar dacă sunt persoane care s-au vaccinat, au posibilitatea să își plimbe copilul, să îl scoată din casă, să îi arate copilului viață în afară casei. Școala nu va dispărea de pe suprafață planetei. Cel puțin nu acum. Așa că, mai important decât școala este familia. Perioada această e cu multe încercări pentru toți. Diferența e că adultul are putere de decizie, în timp de copilul nu. 

Închei cu o întrebare în ușor altă direcție, dar de interes general. Multă lume cere măsuri suplimentare de relaxare pentru persoanele vaccinate, inclusiv facilități în călătorie sau mers la restaurant. Ne dă vaccinul o oarecare stare de siguranță mentală? După un an și jumătate de pandemie ne simțim inatacabili? Ar putea stârni tensiuni de ordin social?

E timpuriu pentru astfel de solicitări. Sigur, fiecare om speră că vom reveni la normal și că, dacă se protejează prin vaccinare, va fi mai bine. Încă e timpuriu. E un proces de renaștere a noastră, din propria noastră cenușă. Vom vedea ce formă vom lua, și ce putem să facem. Posibil să dureze mai mult, să ne întindem într-un travaliu prelungit. Dar așa cum evoluția intrauterină are nevoie de un timp și de anumite condiții, așa prevăd că va fi și această formă de recreere și renaștere a noastră. În timp. Cel mai probabil, timpul, studiile post-vaccin vor arăta niște previziuni predictibile și realiste. Mai mult că sigur că nu ne simțim inatacabili. Va trece mult timp pentru a redobândi acest sentiment. Eu înțeleg ceea ce se întâmplă ca o trauma colectivă. Pericolul acesta a fost prevăzut în filme SF. Nu am fost pregătiți în mod real pentru așa ceva nicio clipă. Poate doar cei care sufereau de tulburare de anxietate, care își făceau scenarii irealiste. Iată că nu trăim într-un scenariu, ci chiar în direct, în mod real o etapă existențială foarte importantă, din care avem enorm de învățat. Că viața are o finitudine, că putem trăi prezentul cât mai intens și pe deplin, că ziua de mâine este un cadou. Iar tensiunile sociale apar în general după război. Nu în timpul lui. Așa că vom vedea ce ne așteaptă din punct de vedere social. Predicțiile la momentul acesta nu sunt favorabile stării de spirit. Ce este important acum este să trăim tot ceea ce putem trăi, din plin și pe deplin.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

Kukuruku

Acum 6 luni

pana cand se vor reuni frumos intr-un caz de razboi civil. ca la asta se va ajunge 100% daca mai continua cu restrictiile cel putin o luna-doua. vara ori zero restrictii, ori explodeaza mamaliga. tic tac, tic tac.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus