Am găsit carcalete. La History

Cred că am trecut de cel puțin 10 ori pe lângă restaurantul History, pe Avram Iancu, și mi-am promis că o să mă opresc, la un moment dat, să încerc o porție de coaste. Am avut ocazia joi, când pe la un două m-a lovit o foame de lup, pe care parcă scria: „azi e ziua coastelor ălora”. Așa că m-am înființat pe terasă și-am început să frunzăresc meniul, să văd ce mai iau pe lângă coaste. Față de momentele de după deschidere, când coastele erau cam singuratice prin meniu, History are acum un meniu cât de poate de complet și destul de interesant. Au două variante de preț pentru meniul zilei, în funcție de preparatul de la felul 2, și e un meniu zilnic foarte generos, ai de ales mai multe feluri de supă/ciorbă, mai multe preparate pentru felul doi și vine la pachet și cu un desert, nu l-am încercat pe cel de joi dar arăta delicios. Am zis că înainte de coaste să bag și-o zamă, să alunece bine și m-am hotărât pe o ciorbă de burtă, după care am mai dat o pagină, așa, de curiozitate, deși eram sigur că o să mânânc coaste. Până când, la secțiunea gustare caldă mi-a sărit în ochi un preparat dispărut în negura istoriei de cel puțin 15-20 de ani, numitul carcalete.

Pentru cei care și-au făcut studenția în regie proprie, carcaletele era religie. Că ouă și cartofi primeam toți de acasă. Cei care locuiau cu vecini ce prezintă pașaport la Boița aveau norocul să aibă în permanență în frigider o bucată din ceea ce dincolo de Carpați se numește „șuncă” iar o bucată de telemea se găsea la preț de student la orice magazin de cartier. Din cele patru elemente ieșea un preparat ce îți asigura burta plină cel puțin pentru tot restul zilei, asta dacă te mai puteai ridica de la masă după ce terminai. Pentru restul, carcaletele este o combinație de cartofi prăjiți, carne prăjită, șuncă sau slănină în cazul studenților, o paparadă din cel puțin 2 ouă turnată peste iar apoi brânză sfărâmată. Bombă calorică dătătoare de colesterol, un masă sățioasă și hrănitoare care te ținea lejer până la următorul carcalete. Așa de poftă mi s-a făcut de am abandonat imediat gândul coastelor. Am încercat să nu mă reped cu ciorba, am mâncat-o tacticos și mulțumit pentru că e una dintre cele mai bune ciorbe de burtă la restaurantele din zona centrală, lucru, de altfel, foarte rar. De când am văzut farfuria cu carcaletele am știut că dacă o să termin măcar jumătate, mi se va decerna cel puțin o medalie. M-am străduit, aproape 15 minute pe ceas, să dovedesc cât mai mult din muntele de mâncare ce mi se afișa în față, dar n-am reușit să ating nici măcar jumătate, chiar dacă am încercat să o mai reglez din murături. E, pur și simplu, o mâncare atât de sățioasă încât îți trebuie o zi de post negru înainte ca să termini porția. Am lăsat 55 de lei pentru cele două preparate și, din când în când, voi mai trece pe la History pentru un carcalete, și măcar să ținem amintirea vie.   

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.