Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
20°C

I-a luat 20 de ani să-și scrie povestea. Luminița Mihai Cioabă a lansat cartea „Drumul”

I-a luat 20 de ani să-și scrie povestea. Luminița Mihai Cioabă a lansat cartea „Drumul”

Luminița Mihai Cioabă a lansat astăzi romanul „Drumul”, o cronică de familie și de neam în care descrie mai mult opt decenii de existență a etniei rome. Lansarea a avut loc la Consiliul Județean Sibiu, iar scriitoarea i-a avut invitați pe criticul literar Ion Dur și pe preotul Constantin Necula.

Luminița Mihai Cioabă este un personaj feminin reprezentativ pentru comunitatea romilor. Primele poezii le-a scris la vârsta de 17 ani pentru revista Flacăra, de asemenea a publicat poezii și în revista Transilvania. A debutat în volum după anii 90,  în anul 1994 cu volumul intitulat „Rădăcina Pământului”, după cum descrie criticul literar Ion Dur, primul care a transmis impresiile legate de romanul „Drumul”.

„Luminița Cioabă a debutat în poezie la 17 ani în revista Flacăra, de asemenea a publicat poezii și în revista Transilvania, iar numele ei a devenit cunoscut după anii 80. A debutat în volum după anii 90,  în anul 1994 cu volumul intitulat Rădăcina Pământului, o carte publicată în patru limbi, în română, în romai, în engleză și în germană. În engleză  a avut privilegiul să-l aibă ca traducător pe Mircea Ivănescu, poet reprezentativ nu numai pentru Sibiu, ci și pentru ceea ce înseamnă poezia română contemporană și traducerile. La trei ani de zile distanță a urmat Negustorul de ploaie, la fel, poezie, În 2002 a publicat Țara pierdută, o metaforă extraordinară pentru creația Luminiței Cioabă. Până astăzi a avut un exercițiu cu totul și cu totul aparte de traducător, a stat între paginile bibliei și a tradus biblia din Română în romai. Asta spune foarte mult despre figura intelectuală a Luminiței Cioabă”, a spus criticul literar Ion Dur.

80 de ani de istorie a etniei rome transpuși în romanul „Drumul”

Romanul lansat de scriitoare este o cronică de familie și de neam, care surprinde detalii a mai bine de opt decenii din viața comunității rome, după cum apreciază Ion Dur.

„Romanul pe care îl propune este un roman de o factură cu totul aparte, este o cronică de familie, este o cronică de neam, este un roman atipic scris după o logică numai de autoare știută. Sunt inserate în această carte episoade de-a lungul a aproape 8 decenii de existență ale etniei rome. Acest roman este încărcat de religiozitate. Religia este, de fapt, o misiune fundamentală a personalității sale. Romanul este un întreg. Nu este o narațiune cronologică și acest lucru îi dă savoarea. Se sare de la un episod la altul, fie dramatic, fie axat pe amintiri din copilărie și așa mai departe. Dacă ar fi să structurez romanul, aș spune că acesta cuprinde două segmente și anume viața țiganilor dinainte de anii 90 din România, iar partea a doua se referă la ceea ce înseamnă viața romilor din România după 1989”

„Luminița își șterge lacrimile în carte, râde, cântă și dansează”

Cartea descrie trăirile Luminiței Cioabă în mijlocul etniei sale. Își șterge lacrimile, râde, cântă și dansează, așa descrie Preotul Constantin Necula romanul scriitoarei.

„De la orice pagină veți începe cartea, o puteți citi pentru că are sens de la orice pagină. Luminița are capacitatea de a te purta prin cartea sa într-o copilărie deloc liniștită, cum ai crede poate că este la prima vedere. Cartea Luminiței te pune pe gânduri în ceea ce privește foarte multe lucruri, trebuie să recunosc că cu mine a reușit asta. Ce ne spune Luminița în acest roman al ei, care din punctul  meu de vedere nu este doar un roman, sunt vreo patru adunate laolaltă este o istorie a propriei sale vieți în mijlocul etniei sale. Luminița își șterge lacrimile în carte, râde, cântă și dansează pe o limbă românească atât de frumos curgătoare”, spune acesta.

„Există oameni de care moartea nu se poate atinge și unul dintre aceștia a fost tatăl meu”

Luminița Mihai Cioabă spune că are planuri mari de viitor printre care se numără și construirea unui muzeu virtual al romilor, proiect pe care tatăl său, Ion Cioabă, l-a început în timpul vieții.

„Există oameni de care moartea nu se poate atinge și unul dintre aceștia a fost tatăl meu. Îi mulțumesc foarte mult și știu că pe undeva el este prezent și se bucură pentru lucrul acesta. Chiar îmi spunea în călătoriile noastre, de ce nu notezi de ce nu înregistrezi, va veni timpul când eu nu voi mai fi și atunci îți va fi foarte greu să scrii despre ceea ce eu îți povestesc. Acest roman a fost foarte greu a-l scrie, la această carte am lucrat nici mai mult, nici mai puțin de 20 de ani. Le mulțumesc domnului profesor și critic literar Ion Dur și aș vrea să mulțumesc și părintelui Constantin Necula pentru că au fost alături de mine și au înțeles rolul scrierii acestei cărți. Am ținut foarte mult să fac această lansare la Sibiu pentru că Sibiul pentru mine este un loc special, un loc binecuvântat de Dumnezeu unde întreaga populație și români și maghiari și germani au conviețuit împreună într-un mod armonios. Am proiecte mari de realizat, un proiect la care lucrez și pun foarte mult suflet va fi un muzeu al holocaustului romilor din România. Mi-ar fi plăcut să avem un muzeu fizic, biserica, lăudat să fie Dumnezeu s-a construit, dar muzeul și centrul cultural au rămas în paragină, nu s-a mai pus nicio cărămidă, este construit doar demisolul”, a încheiat aceasta.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus