Povestea lui Ștefan, copilul rom. Abandonat de părinți, a luptat cu cancerul și excelează la învățătură

Ștefan este un copil de etnie romă, are numai 13 ani și este în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Ighișu Nou. Este un elev excepțional, cu note foarte bune, un elev care nu absentează decât motivat și despre care profesorii și directorul școlii au numai cuvinte de laudă. Poți spune că este un copil deosebit, însă contextul în care Ștefan reușește să exceleze îl face să fie cu adevărat special. A fost abandonat de părinți încă de la vârsta de un an, a luptat cu cancerul și a fost tratat în două spitale din țară, iar la jumătatea acestei luni, merge la Cluj, pentru o nouă intervenție. Nimic de pe chipul lui nu vorbește despre lupta sau traumele sale, pentru că Ștefan zâmbește mai mereu și două gropițe din obrajii lui ascund perfect toate durerile.

Ștefan este elev în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Ighișu Nou, structură școlară a Liceului Tehnologic Automacanica din Mediaș, o școală cu 153 de elevi, în total. Inteligența și abilitățile băiatului au fost descoperite de un inspector școlar în urma unei vizite în interes de serviciu în școală. Felul în care copilul s-a descurcat și întrebările logice pe care le-a pus, l-au făcut pe inspector să rețină numele copilului și să se intereseze mereu de el. Oricum ar fi privită, povestea lui Ștefan este una de succes, iar marele aport îl are băiatul de 13 ani, care găsește întotdeauna puterea necesară de a depăși chiar și cele mai grele obstacole, dar și a oamenilor pe care Dumnezeu îi trimite pentru a-l sprijini.

Ștefan primește cărți de geografie de la inspectorul care l-a descoperit

Nu avea un an de zile când a fost abandonat de părinți. De atunci a stat numai în familii de asistenți maternali, schimbându-le chiar în momentul în care lumea lui prindea contur.

„Ăsta este cel mai greu moment. Este bine, pentru că acești oameni mă ajută să cresc, dar partea rea este că atunci când începi să te integrezi și să te acomodezi, te mută”, spune băiatul.

Mama lui, d-na Șerban, cea care are grijă de el acum, spune că a suferit un adevărat șoc în momentul în care o familie din Mureș, cu care Ștefan a stabilit o conexiune, a renunțat la adopție după prima vizită.

„Nu un șoc, m-a dărmat”, completează Ștefan.

Mama lui Ștefan povestește că băiatul a schimbat cinci familii până să ajungă în casa lor. Ultima familie a renunțat la el când a aflat că este bolnav. L-au lăsat într-un spital din București.

„A trecut printr-o traumă emoțională foarte puternică. Noi l-am luat la zece ani. El a fost abandonat de la un an de zile. A fost în asistență maternală de la început, întâi pe Mediaș, apoi pe Mureș la trei familii, la Rășinari la o familie care a renunțat la el atunci când a aflat că necesită spitalizare multă și tratament. A fost diagnosticat cu cancer în februarie 2018, după ce s-a făcut biopsia și noi l-am preluat în 9 mai. L-am preluat din spital de la București, pentru că acolo se afla când s-a terminat contractul și am mers și l-am preluat. Am primit un telefon de la Protecția Copilului. Eu eram în proces de adopție pentru cel mic al nostru, aveam doar un copil în plasament și ne-au întrebat dacă vrem un al doilea copil, doar că este cu probleme de sănătate și nu știm ce șanse are. Fusese deja diagnosticat cu cancer la oasele lungi de la umărul stâng. L-a făcut doar la umăr. În mod normal copiii diagnosticați cu această boală fac la toate oasele și nu prea este tratabil, dar la el Dumnezeu așa a vrut, să se vindece. Nu l-am putut lăsa. M-am consultat cu familia și toți am fost de acord să-l luăm. Mi-au atras atenția că este mai închis la culoare, dar pentru noi asta nu contează, pentru că nu culoarea ne face oameni, ci caracterul. Am fost la București unde am stat prima dată o lună internată cu el, până au putut să-i facă prima ședință de chimioterapie. De atunci, am mers și am făcut un an de zile citostatice la București, apoi ne-am transferat la Cluj și de acolo ne-au recomandat să-l operăm, iar după analiza operației, cei din Cluj ne-au spus că este benign”, povestește d-na Șerban, mama lui Ștefan.

Ștefan și mama lui, asistentul maternal care îl are în grijă

Ea spune că sunt deja doi ani de zile de când băiatul nu mai face citostatice și este bine. Explică faptul că acum s-a adunat puțin lichid acolo, care trebuie scos. În 15 iunie sunt programați la intervenție, dar viața lui nu mai este în pericol.

Povestește despre Ștefan că la început a fost un copil dificil, dar care s-a schimbat mult în ultimii doi ani.

„La început a fost un copil dificil. Toate traumele lui își spuneau cuvântul, dar s-a schimbat mult în acești doi ani. Este un copil foarte bun, iar noi, ca asistenți maternali trebuie să-l pregătim pentru viață, pentru că, la un moment dat, el va rămâne singur. Nu este la fel ca și cu ai noștri pe care îi avem o viață lângă noi. Ei la 18 ani ies din sistem și trebuie să fie pe picioarele lor, să se descurce”, spune d-na Șerban.  

Pe numele băiatului este deschis un proces de adopție de mai bine de doi ani, dar vârsta lui și faptul că este de etnie romă îngreunează lucrurile.

„Nu este o certitudine că va fi adoptat. Din experiența noastră de asistenți maternali putem spune că cei mai mari sunt greu adoptabili, cu atât mai mult cu cât oamenii se împiedică în culoare, el fiind de etnie romă. Am mai avut un băiețel de doi ani și la fel. Întâi s-a pus problema culorii și apoi a adopției cu toate că era un drăguț”.

În familia în care crește Ștefan mai sunt trei copii

D-na Șerban povestește că a devenit asistent maternal după ce a pierdut o sarcină. Deși avea două fete ale ei, pe Carmen Georgiana și pe Diana Rebeca, familia își dorea mult și un băiat. Mezinul casei, Teodor Ovidiu avea trei săptămâni când a ajuns în familia Șerban și era născut în perioada în care femeia pierduse sarcina. A fost abandonat de mama lui chiar a doua zi după ce l-a născut. Acum fetele sunt în clasa a XII-a, iar Teodor are patru ani și este fiul adoptiv al familiei. Ei sunt frații lui Ștefan în acest moment.

Profesorii îl vorbesc numai de bine

Unul dintre profesorii care este cu adevărat fascinat de inteligența și caracterul lui Ștefan este profesorul său de geografie, Ioan Aldea.

„Este un copil remarcabil. Învață foarte bine și este extrem de conștiincios. Și familia la care stă acum are un aport pentru că nu-l lasă din mână. Nu are nicio absență. Pe chipul lui Ștefan nu se vede niciodată prin ce trece și nimic nu-l împiedică să vrea să știe mai mult. În școală elevii îl tratează ca pe oricare alt copil. Este un băiat senzațional. Pune întrebări de mi-e teamă mie să intru nepregătit la oră. Orice activitate avem Ștefan se implică și excelează la toate. Îi plac, ce-i drept, mai mult materiile care sunt pe socio-umane, dar se descurcă foarte bine și la celelalte”, spune profesorul.  

Ștefan alături de prof. Ioan Aldea

Prof. Ioan Aldea spune că admiră la băiat perseverența și dorința lui a excela.

„El știe că este bolnav, dar cu toate acestea zâmbește mult și vrea cu tot sufletul lui să meargă mai departe. Este un copil liniștit, sociabil, care se integrează ușor”, mai spune profesorul.

Monica Moț, director al Liceului Tehnologic Automecanica Mediaș are și ea numai cuvinte de laudă la adresa lui Ștefan. Spune că și mediul rural în care se dezvoltă îl ajută pentru că este un mediu mai cald, în care oamenii se cunosc între ei, iar copiii dezvoltă alt tip de relații.

Profesorul de Geografie, cel de care Ștefan este mai apropiat este om al satului, născut și crescut în Ighișu, care s-a întors să predea în școala în care a învățat, iar acest fapt este, din nou, un avantaj, Ioan Aldea fiind mult mai implicat în școală și în procesul educațional decât majoritatea profesorilor.

„Mi-aș dori să ajung într-o familie în care să rămân”

Cu un zâmbet ștrengar pe față și cu nelipsitele lui gropițe, Ștefan spune că este la fel ca oricare alt copil. Îi place să se joace, în mod special fotbal, dar și jocuri pe calculator, atunci când are voie.

Îi place școala și mai toate obiectele, dar recunoaște că întâmpină greutăți la matematică.

„Nu știu cât de bine mă descurc, dar matematica nu prea e cu mine. La partea de geometrie sunt lucruri pe care nu le înțeleg”, spune Ștefan.  

Visul lui este să ajungă să se descurce singur. Nu știe sigur ce vrea să se facă atunci când va fi mare, dar știe că are tot timpul să se decidă.

„Acum câțiva ani am avut cancer”, povestește senin băiatul. „Am scăpat de el datorită la mama, dar acum se pare că am iar o problemă și trebuie să mergem la operație. Nu e cine știe ce, dar este ceva acolo. Este în regulă, nu-mi mai este teamă după ce am avut un an întreg numai înțepături, branule și citostatice. A fost greu, m-am simțit rău, mai ales după medicamentele acelea ce le băgau în mine, dar până la urmă a fost bine”, spune Ștefan.  

De asemenea, își dorește să ajungă într-o familie în care să rămână. Băiatul spune că forța de a merge mai departe o găsește în el și în toți cei din jur care îl sprijină.

Ștefan alături de inspectorul, mama, directorul și profesorul care îl susțin

Ștefan, băiatul de etnie romă, cel care a luptat cu cancerul și care acum nu se mai teme, așteaptă cu nerăbdare să se reia olimpiadele. Își amintește că la geografie a participat la faza pe școală, dar nu a mai ajuns la cea județeană din cauza pandemiei.  

„Când ne-a arătat d-l profesor testul luasem 9,46 la prima fază. Trebuia să merg la faza județeană dar a venit pandemia și nu s-a mai ținut”.

Își privește mama cu dragoste, chiar dacă știe că este doar pentru o perioadă și spune că admiră la ea faptul că întotdeauna a dorit să învețe câte ceva nou. Asta își dorește și el, să învețe cât mai multe și cât mai bine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671