Ca în orice alt colț de lume, Sibiul are o serie de legende urbane care se rostogolesc în continuare doar pentru că sună frumos, nu neapărat pentru că sunt adevărate, parțial adevărate sau false. Sibiul nu a dus lipsă de lăudători în ultimii ani, iar cuvintele de apreciere trebuiau țesute pe câteva argumente. Unele sunt false, după cum veți vedea în rândurile de mai jos.
Sibiul nu a fost niciodată cucerit. FALS
Filmul dedicat aniversării celor 825 de ani de la prima mențiune documentară a Sibiului, realizat de regizorul Dumitru Budrala în 2017, pornește de la o afirmație falsă – ”Orașul adesea atacat, dar niciodată cucerit”. Fie că vorbim de Constantin Chiriac ori de Emil Hurezeanu, și alte personalități locale au promovat această idee. Istoricul Răzvan Pop ne explică de ce este falsă. ”În istoria Sibiului au fost două momente atestate în care orașul a fost atacat și cucerit sau cel puțin o armată a înfrânt armata locală. Vorbim de 1241, când armata mongolă a întâlnit o armată a orașului și probabil că și a localităților din jur în fața cetăți, deși la acel moment nu putem vorbi de o cetate așa cum o știm acum. La Mohu, această armată locală a fost spulberată și o cronică spune că ultimii apărători ai cetății s-au închis în biserică și mongolii au ars biserica și i-a prins pe aceștia între ruine”, spune Răzvan Pop. O altă cucerire a orașului a avut loc în 1849 în timpul revoluției. ”Armatele revoluționare maghiare, printr-o mișcare tactică inteligentă reușesc să evite contactul cu armata austriacă și ajung în fața orașului și undeva pe unde este acum strada Rusciorului are loc o bătălie, în care această armată revoluționară maghiară câștigă și evident că ocupă orașul Sibiu. Acest lucru se va rezolva în scurt timp, în nici câteva luni, pentru că o armată condusă de generalul Luders, o armată rusă, țaristă, eliberează Orașul Sibiul. Deci orașul a fost cucerit”, a mai spus Răzvan Pop.
Foto: /www.wanano.ro
Istoricul pune însă accent pe câteva lucruri: orașul a fost asediat în mai multe rânduri, însă a rezistat, iar atunci când s-a ajuns la concluzia că o luptă sau un asediu nu se poate încheia cu un succes pentru Sibiu, oamenii de aici au deschis porțile cetății. ”Să nu uităm și alte aspecte, de multe ori s-au deschis porțile orașului, să nu uităm de cazul Mihai Viteazu, după bătălia de la Șelimbăr, iar la câțiva ani, din nou, porțile orașului se deschid în fața armatei Principelui Andrei Báthory și să nu uităm de câteva ori s-au deschis în fața armatelor otomane. E adevărat că face față multor asedii, cetatea rezistă. Cetatea era bine pusă la punct din punct de vedere al fortificațiilor și al armamentului. Producătorii de armament de aici erau renumiți în toată zona, dar să nu uităm că diplomația noastră judeca dacă cetatea noastră putea să facă față unui asediu sau nu și de multe ori preferau să deschidă porțile decât să suportăm un asediu lung, greu și cu probleme majore”, a explicat istoricul.
Sibiul e bătut de vânt mai des și mai tare decât în celelalte orașe ale țării. FALS
În oraș există un mit urban conform căruia, la Sibiu vântul bate mai tare decât în alte orașe ale țării. De obicei sibienii invocă Munții Făgăraș, Valea Oltului și așezarea orașului față de aceste repere geografice. Doi meteorologi contactați de noi spun că la Brașov, atât viteza minimă, cât și cea maximă este mai mare decât la Sibiu. Zona Shopping City este mai expusă față de alte locuri din oraș, deoarece acolo se resimt canalizările sud-estice venite de pe Valea Oltului. Pe lângă asta, și lipsa clădirilor din această zonă influențează intensificarea vântului. „Ca mecanism, canalizările de vânt sunt regăsite şi la microscară locală, datorită modificărilor arhitectonice (de exemplu cartiere noi de blocuri aliniate), ce pot genera la rândul lor canalizări şi intensificări punctuale ale vântului, resimţite doar în anumite zone ale oraşului. Vântul este prin definiţie o mărime discontinuă şi poate fi resimţit din plin într-un punct anume, iar la o distanţă relativ mică să fie calm”, spune Narcisa Milian, meteorolog al Centrului de Meteorologie Transilvania Sud.
Aria Șelimbăr-Shopping City este cea mai expusă din Sibiu în ceea ce privește intensitatea vântului. „Este direct influenţată de canalizările sud-estice venite de pe Valea Oltului, dar resimte destul de bine şi intensificările vestice şi nord-vestice generate de circulaţia generală a atmosferei, fiind un câmp relativ deschis şi încă neblocat de cartiere de blocuri. Circulaţiile vestice şi nord-vestice se resimt destul de bine şi în zona industrială a Sibiului, unde influenţa vânturilor sudice, sud-estice şi estice este însă mai redusă”, spune Udo Reckerth, meteorolog al Centrului de Meteorologie Transilvania Sud.
În ultima perioadă, direcțiile predominante ale vântului din oraș nu s-au schimbat, ci au crescut ușor în frecvență. „Cea mai mare viteză a vântului la rafală a fost de 122 km/h, înregistrată în 30 iulie 2012, astfel de valori sunt însă foarte rare, iar de la începutul acestui an maxima a fost de 61 km/h, în 14 ianuarie”, spun cei doi.
Din datele înregistrate la staţiile meteorologice, viteza vântului, atât cea medie, cât şi maxima la rafală, „este mai mare la Braşov decât la Sibiu, Clujul având cele mai mici valori, infirmând astfel mitul conform căruia în Sibiu vântul bate mai tare decât în alte părţi”, concluzionează cei doi meteorologi.
Sunt tot mai mulți vâlceni în Sibiu. Imposibil de dovedit dacă e adevărat sau fals
Nicio instituție specializată din județul Sibiu nu are o evidență clară a numărul de persoane sosite în Sibiu, în ultimii ani, din județele învecinate. Cu toate acestea, semne clare că Sibiul atrage de la o zi la alta tot mai mulți tineri din regiune sunt mai evidente ca oricând, însă nu avem cifre concrete care să spună asta. Nici Direcția Județeană pentru Statistică Sibiu și nici Evidența Populației de la Primăria Sibiu nu au cifre relevante pentru a vedea clar numărul vâlcenilor veniți în ultimii ani în Sibiu. Iar motivul este unul simplu: dacă nu au interes clar (asistență socială sau medicală), nimeni nu merge de bunăvoie să obțină o viză de reședință.
Singura instituție care deține cifre relevante în acest sens este Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Sibiu. ”Indiferent de localitățile de proveniență, intrările în oraș nu mai pot fi ținute sub evidență pentru că cifrele sunt foarte mari. Au fost momente în trecut când se știa la persoană cine și de unde vine, dar în secolul XXI nu mai este posibil”, spunea pentru Turnul Sfatului în urmă cu câțiva ani, directorul DJEP Sibiu, Florin Munteanu.
O altă instituție care deține cifre relevante în acest sens, deși neactualizate, este Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. ”Studiul privind profilul studenților din cadrul ULBS”, valabil la nivelul anului 2008, arăta că ”majoritatea studenților provin din județul Sibiu - 48%. După județul Sibiu, județele cele mai bine reprezentate ca și număr de studenți sunt Vâlcea- 11%, Brașov- 9%, Alba- 5%, Mureș- 4%, Olt- 3% și Hunedoara- 2%”. Atunci erau 6474 studenți din județul Sibiu și 1594 din județul Vâlcea. Același studiu, dar la nivelul anului 2012, arată o evoluție interesantă. ”Majoritatea studenţilor provin din judeţul Sibiu- 46,81%. După judeţul Sibiu, judeţele cele mai bine reprezentate ca şi număr de studenţi sunt: Vâlcea (16,19%), Braşov (6,43%), Alba (5,83%), Mureş (3,20%), Hunedoara (2,36%) şi Olt (2,22%)”.
Românii nu au avut mult timp drept de proprietate în Sibiu. ADEVĂRAT
Deși acest mit urban pare scos din pliantul unui partid naționalist, este adevărat. Istoricul Răzvan Pop spune însă că acest mit urban trebuie prins în toate detaliile sale. Nu doar românii nu aveau drept de proprietate, ci toate celelalte naționalități, cu excepția celei germane. Dar, pe de altă parte, această prevedere era și încălcată. ”Nu doar românii nu aveau drept de proprietate în cetatea Sibiului, ci toate celelalte naționalități, în afara celei germane. Era unul dintre drepturile și privilegiile medievale pe care sașii le-au obținut: acela ca în interiorul cetății, drept de proprietate să aibă doar cei de naționalitate germană. Lucrul acesta s-a extins până la Edictul de edictului de concivilitate al lui Iosif al II-lea, de la finalul secolului XVII-lea, când s-a stabilit că toți locuitorii cetății sunt egali în drepturi. Edictul elimină această prevedere legală. Din acel moment absolut oricine putea cumpăra o proprietate în cetate”, susține Răvan Pop.
Cu toate acestea, au existat și excepții. ”Sunt cazuri de proprietari care au locuit în cetate prin alianțe maritale cu sași sau săsoaice. Cel mai cunoscute sunt cele ale unui comerciant român, Radu de Câmpulung care și-a și construit pe la 1400 o casă în Piața Mare sau a lui Cristoforo di Firenze, care, tot pe la 1400, construiește casa Hecht, așa cum o cunoaștem noi azi. Sau ale familiilor nobiliare Teleki care avea case în Sibiu pe la 1600-1700 sau mai târziu a lui Ioan Piuariu Molnar. Deci avem cazuri de alți etnici care au devenit proprietari. În plus, avem și etnici evrei despre care știm că aveau proprietăți în perioada medievală. Să nu uităm un alt aspect, foarte mulți principi români locuiau în cetate, dar nu aveau proprietate. Mihnea cel Rău cel care este asasinat în Sibiu dar și alți principi”, detaliază Răzvan Pop. Trebuie specificat și faptul că legea se referea la dreptul de proprietate la suprafața cetății, nu la suprafața orașului.
Sensuri diferite pentru săraci si bogați în zona centrală a Sibiului. FALS
Nobilii mergeau pe o parte a străzii, iar cei de condiție precară mergeau pe partea cealaltă. AM auzit de la mai multe persoane această afirmație, însă supusă judecății istoricului este falsă. ”Eu nu cunosc vreo prevedere de acest fel care să spună că dacă făceai parte din elită mergeai pe o parte a străzii și dacă erai pauper mergeai pe o altă parte a străzii. E evident că anumiți oameni de un anumit status social mergeau grupați pe o anumită parte, putem bănui asta, dar nu a existat această prevedere legală, ca unii să meargă pe o parte și alții, pe o alta. Poate fi o poveste, poate că în anumite momente ale Sibiului s-a întâmplat așa ceva, dar nu există niciun document, nicio informație clară în acest sens. Sunt niște amintiri mai mult sau mai puțin frustrate!, spune istoricul Răzvan Pop.
Centrul României e la Dealu Frumos. La dispută cu Brașovul
”Buricul” României se află pe un deal înconjurat de drumul ce leagă Agnita de comuna Merghindeal. Asta ți-o poate spune orice sibian care vrea să te atragă spre localitatea lui. La Dealul Frumos chiar există un monument ridicat, care spune că aici este centrul țării. Acesta datează, însă, din 1858, adică înainte chiar de a se discuta despre Principatele unite ale României, Moldova și Țara Românească. Monumentul austro-ungar avea un imens vultur din bronz în vârf, furat după Revoluție, dar mai păstrează cele două inscripții originale. Ambele scrise, evident, în germană. La baza dealului pe care e cocoțat monumentul, două panouri atrag atenția celor care folosesc drumul cu denivelări: ”Dealu Frumos, Centru țării România. Călătorule! Nu uita, tocmai ai trecut prin centrul țării”, scrie în preajma unei hărți a României care nu prea seamănă cu ce vedem în manualele din școli. ”Da, acolo este centrul României. În acel punct se intersectează paralela 46 de grade - care împarte țara în latura nordică și cea sudică – cu meridianul 25 de grade, care împarte România într-o jumătate estică și una vestică. Se pare că acel punct a fost calculat tocmai de topografii austro-ungari”, spune profesorul Constantin Dincă, inspector de geografie în cadrul Inspectoratului școlar județean, actual purtător de cuvânt al instituției.
Se pare totuși că asocierea monumentului ridicat de germani cu faptul că acolo ar fi centrul țării este falsă. Monumentul care stă în chiar centrul teritoriului actual al României a fost ridicat în 1858, după deslușea în urmă cu câțiva ani Kurt Klemens, vechi membru al FDGR. El a tradus pentru Turnul Sfatului cele două inscripții. ”În anul 1858, sub guvernarea Împăratului Franz Josef I, când contele Carl Furst zu Schwrzenberg era Guvernator, pe când baronul Heinrich von Lebzelfen al IV-lea era președinte, această stradă a fost construită cu puterile adunate laolaltă ale oamenilor cinstiți ai Plasei Sibiu și anume din Nocrich, Agnita și Cincu Mare și a fost deschisă pentru circulația publică”, scrie pe panoul dinspre drumul județean. Pe o altă latură a monumentului sunt amintiți cei care au contribuit. ”În amintirea Guvernatorului imperial crăiesc care era și președinte al Plasei, Franz Bogdany, și pentru președintele imperial crăiesc Lupini Eitel, precum și pentru administratorul imperial crăiesc al plasei Simonis, care au ajutat în mod activ la ridicarea acestui monument. De comunele recunoscătoare ridicat”, traduce Kurt Klemens.
Faptul că monumentul a fost ridicat de reprezentanții Imperiului Austro-ungar, în punctul ce va deveni centrul geografic al României este o coincidență, se pare. ”Faptul că acolo este centrul României este o descoperire de dată mai recentă. După părerea mea este o simplă coincidență. În 1858, Transilvania aparținea de Austro-ungaria, Împaratul era și mare conte de Transilvania, sigur nu s-au gândit atunci la unificarea României”, este de părere Hermann Fabini, arhitect.
Pe de altă parte, un profesor de la Universitatea "Babeș Bolyai" din Cluj susține că centrul României nu este în județul Sibiu, ci în Făgăraș, județul Brașov. Potrivit ziarului Bună ziua, Făgăraș, conferenţiarul universitar Ioan Rus, de la Facultatea de Geografie a Universităţii, spune că, dacă România ar fi o bucată de carton şi am sprijini-o în punctul central pe vârful unui creion, ea ar sta în echilibru. Pentru calcularea centrului României, conferenţiarul a folosit un program informatic de tip GIS (Geographic Information System). Rezultatele le-a suprapus peste harta tridimensională a României a programului Google Earth. Coordonatele geografice indicate de universitarul clujean arată centrul ţării ca fiind situat la 53 de metri sud-vest de o clădire amplasată pe strada Negoiu, aproape de ieşirea din Făgăraş spre Braşov.
Ploaia vine de la Ocna. ADEVĂRAT
Dacă întrebi un sibian trecut de o anumită vârstă dacă va ploua sau nu în următoarele ore, își va pune mâna streașină la ochi și se va uita în direcția Ocna Sibiului. Dacă e să plouă, vin norii de la Ocna. Un mit urban care se pare că este într-o proporție destul de mare chiar adevărat. ”Am putea spune că există ceva adevăr aici, fiindcă Ocna Sibiului se află în Nord-Vestul Sibiului și dacă facem o analiză, în mare, observăm ca și circulație că aceasta vine dinspre Nord și Nord-Vest. Această circulație a aerului predomină în Sibiu, putem spune chiar peste 50%, iar Ocna fiind în Nord Vest, norii, înnorările și ploile de acolo pot ajunge peste Sibiu. Deci are clar o fărâmă mai mică sau mai mare de adevăr. Se știe că circulația generală care vine la noi, vine pe direcția Nord, Nord-Vest predominant și cum Ocna se află pe această direcție, teoria este logică. Nu e complicat. Oamenii știu aceste lucruri din experiență”, spun meteorologii sibieni. O altă cutumă locală spune că atunci când vrei să vină ploaia, trebuie să zici sacadat: ”Hai, ploaie, haai!” :)
Strada Cetății este cea mai frumoasă stradă din Sibiu. Poate fi adevărat, depinde de gusturi
O reclamă începută acum mai bine de 10 ani spune că strada Cetății este cea mai frumoasă stradă din Sibiu. Reclama era făcută pentru restaurantul ”Pardon Cafe” și a prins atât de bine la sibieni, încât foarte mulți chiar cred că există un top al străzilor, iar Cetății a fost catalogată drept cea mai frumoasă din oraș. ”Totul a început de la Marius Rafa, care dorea să facă ceva pentru restaurantul lui. Din discuții, el mi-a spus că strada Cetății este cea mai frumoasă stradă din Sibiu, pentru că are zidul cetății, are turnurile, sala Thalia, Muzeul de Științe Naturale, parcul... E meritul lui în totalitate, eu nu am făcut altceva decât să pun aceste informații în spoturi”, explică Andi Ghișoiu cel care a realizat seria de reclame pentru ”Pardon Cafe”. Ideea a prins, explică el, și pentru că Marius Rafa a înțeles că pentru o campanie publicitară este nevoie de timp. ”A fost foarte serios, a înțeles perfect acest mesaj și asta a făcut: a făcut reclamă străzii, iar prin asta și business-ului său”, mai spune Andi Ghișoiu. De altfel, Marius Rafa recunoaște ori de câte ori este întrebat că de acum strada Cetății e strâns legată de ”Pardon Cafe”. ”La faptul că am devenit cunoscuți a contat foarte mult și reclama pe care ne-am făcut-o. Am asociat strada Cetății cu Pardon, sunt legate una de alta și așa le-am promovat pe amândouă. A contat evident și ceea ce oferim, toate au creat un mix care ne-a adus aici”, explica Marius Rafa într-o relatare despre începuturile afacerii sale.
Pe vremea lui Nicu Ceaușescu se trăia mai bine, în Sibiu
În 1987, prim-secretar al județului Sibiu a fost numit fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu, Nicu Ceaușescu. Nu a apucat să conducă județul decât doi ani, însă și-a lăsat puternic amprenta asupra locului. În bine sau în rău, depinde cu cine vorbești. Oricum, sunt mulți care și acum spun că pe vremea lui Nicu Ceaușescu în Sibiu se trăia mai bine decât acum. Simion Scutea era în 1989 secretar pe probleme organizatorice în Comitetul Judeţean de Partid. El a vorbit, într-un interviu acordat echipei România TV din urmă cu șapte ani despre cât de iubit a fost Nicu Ceauşescu în Sibiu. Au fost însă şi minusuri, precizează el. ”Aici, Sibiul a beneficiat enorm de prezența lui, pentru că era perioada aia păcătoasă cu multe lipsuri în viața noastră. Mai ales de-ale gurii. De asta se ocupa, dădea de mâncare la oameni. Un telefon și se trimitea, carne, făină, lapte, alimentele necesare. Acesta a fost un mare avantaj pentru Sibiu, prezența lui Nicu în funcția de prim-secretar. Au fost mulți ajutați. Eu m-am dus la Comitetul Central și știu că uneori când stăteam trei, patru zile acasă, știai unde să te duci unde să găsești carne, salam, pâine. Asta spun cu bucurie că i-a ajutat. El dădea un telefon pe firul scurt și veneau toate”, a povestit fostul nomenclaturist.
Pe de altă parte, președintele Klaus Iohannis spunea că Nicu Ceaușescu nu era iubit de sibieni ”Nu (n.r. era iubit de sibieni). Nu între sibienii pe care i-am cunoscut eu”, spunea Iohannis într-un interviu acordat jurnalistului Ion Cristoiu.
Analizând cifrele din 1989 cu ce avem acum, putem vedea diferențele. În 1989, economia României era în scădere față de 1988. Însă chiar și dacă s-ar fi menținut la același ritm de creștere economică ca în anul precedent, economia de acum a țării tot ar fi fost de peste trei ori mai mare acum, decât atunci. Produsul Intern Brut (PIB) din anii de dinaintea Revoluției era de 53,6 miliarde de dolari, calculul fiind făcut la cursul de atunci, 1 dolar= 14,92 de lei. PIB-ul României a fost în 2017 de 223,19 miliarde de dolari, reușind performanța de a depăși Portugalia la acest capitol. În 2019, România ajungea Cehia din urmă. Comparând PIB-ul pe cap de locuitor din 1989 cu cel de acum, reiese din nou o diferență foarte mare. Acum 30 de ani, acesta era de 2.315 dolari. În 2017, PIB pe cap de locuitor se ridica la 24.510 dolari. În 2020, PIB-ul pe cap de locuitor ajungea în România la 29.554 de dolari.
De la Revoluție și până în 2018, în județul Sibiu s-au construit peste 20.000 de locuințe. Și media suprafeței locuibile a crescut în această perioadă, de la 33,6 mp, cât reprezenta media în 1990, la 47 mp, în 2017. În cifre absolute, în 1990, în județul Sibiu erau 160.600 de locuințe, iar la finalul anului 2017 erau înregistrate 181.900 de locuințe, în condițiile în care populația județului a scăzut foarte mult. Creșterea numărului de locuințe a fost de 13,3%, iar dimensiunea lor medie a crescut cu 51,3%, se arată într-un studiu prezentat de analizeeconomice.ro, susținut cu date preluate de la Institutul Național de Statistică. În 1989, totalul exporturilor României era de circa 10,5 miliarde de dolari. Doar județele Regiunii Centru, Sibiu, Brașov, Mureș, Covasna, Harghita și Alba au reușit în 2018 exporturi de 10,2 miliarde de euro, aproximativ 11,63 miliarde de dolari, mai mult decât exporta înainte de Revoluție întreaga Românie. Județul Sibiu a contribuit la exporturile regiunii, în anul 2018, cu 3,36 miliarde de dolari, ceea ce ar reprezenta o treime din totalul exporturilor din 1989.
Conform datelor Anuarului Statistic al României din 1990, un român consuma în medie 50,2 kilograme de carne și produse de carne, 16,7 kg de grăsimi vegetale și animale, 229 de ouă, 71,7 kg de cartofi, 135,6 kg de legume și produse din legume în echivalent legume proaspete, 53,9 kg de fructe și produse din fructe, 24,7 kg de zahăr și produse din zahăr, inclusiv miere de albine și 157,3 kg de cereale și produse din cereale în echivalent făină. În 2018, un român consuma în medie 73,8 kg de carne, cu 23,6 kg mai mult decât în 1989. Consumul mediu de ouă se ridica anul trecut la 236, cu doar șapte ouă mai multe decât în 1989. În 2018, un român mânca în medie 95 kg de cartofi, cu 23,3 kg mai mult decât în urmă cu 30 de ani. 173,5 kg de legume consuma în medie un român în 2018, cu 37,9 kg mai multe decât în 1989. Dacă în 1989 un român consuma în medie 24,7 kg de zahăr și produse din zahăr, 30 de ani mai târziu consumul mediu anual s-a ridicat la 25,4 kg, cu doar 1,3 kg mai mult. Consumul de cereale a crescut și el. Față de cele 157,3 kg de cereale și produse din cereale în echivalent făină, cât consuma un român, în medie, într-un an în 1989, consumul a ajuns acum la 205 kg. Un plus de 47,7 kg.
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în 1989 salariul mediu net pe economie era de 3.063 de lei pe lună. Conform acelorași date, în acea perioadă, un kilogram, de cartofi costa 11,67 de lei, 10 ouă de găină costau 38,1 lei, un litru de lapte proaspăt de vacă costa 11,67 de lei. Dacă un muncitor s-ar fi hotărât să cumpere doar carne cu leafa pe o lună, ar fi dus acasă 82 de kilograme de carne de porc. Asta, dacă ar fi avut de unde să o cumpere. Din acest salariu se puteau cumpăra 262 de litri de lapte sau 80 de cartoane de ouă, spre exemplu.
În 2019, salariul mediu net era de 3.075 de lei, foarte asemănător cu cel de acum 30 de ani. Prețurile, însă, sunt puțin schimbate. În supermarket-uri un litru de lapte costă 11 lei, un kilogram de ceafă de porc fără os costă 23 de lei, iar 10 ouă ecologice fac 16 lei. Făcând același exercițiu, după 30 de ani, un român poate cumpăra cu un salariu mediu net 279 de litri de lapte, 192 de cartoane de ouă cu câte 10 bucăți și 133 de kilograme de ceafă de porc fără os.
A fost mai bine sau mai rău înainte de 1989? În final, la această întrebare fiecare va răspunde oricum în funcție de propriile experiențe, indiferent de cât de clare sunt cifrele medii anuale.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: cetate , sasi , mongoli , mituri urbane , Ceausescu , pardon , germani , Sibiu , Strada Cetății
Vizualizari: 8767
Ultimele comentarii
Acum 13 minute
Bitt Dannman
Acum 15 minute
Bitt Dannman
Acum 18 minute
Q
Acum 24 minute
R.
Acum 40 minute
Q